La gloire future du nouveau temple
1Le vingt et unième jour du septième mois2.1 Le 17 octobre 520 av. J.-C., le dernier jour de la fête des Cabanes. C’était l’époque où l’on fêtait les moissons de l’été (Lv 23.33-43) bien que la moisson ait été maigre (1.11). Salomon avait dédicacé le Temple durant cette même fête (1 R 8.2)., l’Eternel fit entendre sa parole par la bouche du prophète Aggée en ces termes :
2Parle à Zorobabel, fils de Shealtiel, gouverneur de Juda, à Josué, fils de Yehotsadaq, le grand-prêtre, et au reste du peuple, et dis-leur :
3Reste-t-il, parmi vous, quelqu’un qui ait connu ce temple dans son ancienne gloire2.3 Quelques Judéens âgés pouvaient se souvenir du temple de Salomon détruit soixante-sept ans auparavant. ? Et à présent, comment le voyez-vous ? N’est-il pas comme rien aujourd’hui à vos yeux ? 4Mais maintenant : courage, Zorobabel, dit l’Eternel. Toi aussi, Josué, fils de Yehotsadaq, grand-prêtre, prends courage ! Courage, vous aussi, tous les gens du pays ! dit l’Eternel. Mettez-vous à l’œuvre, car je suis avec vous. Voilà ce que déclare le Seigneur des armées célestes. 5Tel est l’engagement que j’ai pris envers vous quand vous avez quitté l’Egypte. Et mon Esprit est présent au milieu de vous. Ne craignez rien !
6Car voici ce que dit l’Eternel, le Seigneur des armées célestes : Une fois encore, et dans peu de temps, j’ébranlerai le ciel et la terre, la mer et la terre ferme2.6 Voir Jl 4.16 ; cité en Hé 12.26-27.. 7J’ébranlerai les peuples, et les richesses de tous les peuples afflueront en ce lieu. Quant à ce temple, je le remplirai de gloire, voilà ce que déclare le Seigneur des armées célestes. 8C’est à moi qu’appartient tout l’argent et tout l’or. Voilà ce que déclare le Seigneur des armées célestes. 9La gloire de ce nouveau temple surpassera beaucoup la gloire de l’ancien, et je ferai régner la paix en ce lieu-ci. C’est l’Eternel qui le déclare, le Seigneur des armées célestes.
Impureté et bénédiction
10La deuxième année du règne de Darius, le vingt-quatrième jour du neuvième mois2.10 Le 18 décembre 520 av. J.-C., deux mois après le message précédent., l’Eternel adressa la parole au prophète Aggée en ces termes :
11Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes : Demande donc aux prêtres2.11 Voir Lv 10.10-11. leurs instructions. Dis-leur : 12« Si un homme porte dans le pan de son vêtement de la viande sainte et que ce pan de vêtement entre en contact avec du pain, avec un mets cuit, avec du vin, de l’huile ou quelque autre aliment, l’aliment touché sera-t-il consacré2.12 C’est-à-dire, apte à servir au culte. ? »
– Non, répondirent les prêtres.
13Alors Aggée demanda : Si un homme s’est rendu rituellement impur par le contact d’un cadavre et touche à l’un de ces aliments, celui-ci sera-il rendu impur par là ?
– Oui, répondirent les prêtres, il sera impur2.13 Voir Lv 22.4 ; Nb 19.11-13, 22..
14Alors Aggée reprit et dit : Ainsi en est-il de ce peuple. Voilà ce qu’est cette nation à mes yeux – l’Eternel le déclare. Ainsi en est-il aussi de toutes leurs réalisations et de tout ce qu’ils m’offrent là : c’est impur2.14 Le refus de reconstruire le Temple entraînait une impureté rituelle qui contaminait toutes les réalisations du peuple..
La bénédiction promise
15Et maintenant, considérez bien ce qui se produira à partir d’aujourd’hui. Avant d’avoir commencé à poser pierre sur pierre pour le temple de l’Eternel, 16vous alliez à un tas de blé supposé contenir deux quintaux, mais il n’y en avait qu’un ; vous vous rendiez au pressoir, en espérant obtenir un hectolitre de vin, et vous ne trouviez que quarante litres. 17Je vous ai châtiés en frappant le fruit de votre travail par diverses maladies des céréales2.17 Mentionnées parmi les malédictions de l’alliance en cas de désobéissance (Dt 28.22 ; voir 1 R 8.37 ; Am 4.9). comme la rouille et la nielle, et par la grêle, mais vous n’êtes pas revenus à moi – l’Eternel le déclare.
18Considérez donc attentivement ce qui va arriver à partir d’aujourd’hui et par la suite, c’est-à-dire à partir du vingt-quatrième jour du neuvième mois, jour où l’on s’est mis à rebâtir le temple de l’Eternel. Oui, faites bien attention à ce qui va se passer ! 19Reste-t-il encore de la semence dans vos greniers ? Même la vigne, le figuier, le grenadier et l’olivier n’ont rien produit. Mais à partir de ce jour-ci, je vous accorderai ma bénédiction.
Les promesses pour Zorobabel
20L’Eternel adressa la parole à Aggée une seconde fois, le vingt-quatrième jour du mois, en ces termes :
21Dis à Zorobabel, gouverneur de Juda : J’ébranlerai le ciel, j’ébranlerai le ciel et la terre, 22et je renverserai les trônes des royaumes. J’anéantirai la puissance des royaumes étrangers, je ferai culbuter les chars de guerre et ceux qui les conduisent, chevaux et cavaliers tomberont à terre, car chacun sera frappé par l’épée de son compatriote. 23En ce jour-là, déclare l’Eternel, le Seigneur des armées célestes, je te prendrai, Zorobabel, toi, fils de Shealtiel, mon serviteur, oui, l’Eternel le déclare, et je ferai de toi comme le sceau qu’on porte au doigt2.23 Servant à cacheter les édits pour les authentifier.. Car moi je t’ai choisi. Voilà ce que déclare le Seigneur des armées célestes.
Splendoarea noului Templu
1În a douăzeci și una zi a lunii a șaptea1 17 octombrie 520 î.Cr., Domnul a vorbit prin profetul Hagai, zicând: 2„Vorbește‑le lui Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, guvernatorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Iehoțadak, marele preot, și rămășiței poporului, zicând:
3«Cine a mai rămas dintre voi, care a văzut această Casă în slava ei de dinainte? Cum o vedeți acum? Nu pare ea ca o nimica în ochii voștri? 4Acum însă, fii tare, Zerub-Babel, zice Domnul. Fii tare, Iosua, fiul lui Iehoțadak, marele preot. Fiți tari și voi, tot poporul țării, zice Domnul, și lucrați. Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul Oștirilor, 5potrivit promisiunii legământului pe care l‑am încheiat cu voi când ați ieșit din Egipt. Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru. Nu vă temeți!»
6Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: «Peste puțină vreme, voi clătina încă o dată cerurile și pământul, marea și uscatul. 7Voi clătina toate neamurile și ele vor veni la Cel Dorit de toate neamurile,7 Sau: Voi clătina toate neamurile și astfel comorile tuturor neamurilor vor veni. Vezi 1 Sam. 9:20; Dan. 11:37 și nota. Termenul ebraic hemda (dorință, plăcere) apare atât în contexte în care referentul este o persoană, cât și în contexte în care se referă la lucruri de valoare. iar Eu voi umple de slavă această Casă, zice Domnul Oștirilor. 8Al Meu este argintul, al Meu este aurul, zice Domnul Oștirilor. 9Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul Oștirilor, iar în locul acesta voi aduce pace!»“ zice Domnul Oștirilor.
Mustrări și promisiuni
10În a douăzeci și patra zi a lunii a noua, în al doilea an10 18 decembrie 520 î.Cr. al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Hagai, zicând: 11„Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Întreabă‑i pe preoți ce spune Legea: 12dacă un om duce în poala hainei sale carne sfințită și atinge cu poala hainei sale pâine, bucate fierte, vin, ulei sau orice alt fel de mâncare, vor fi acestea sfințite?»“
Preoții au răspuns: „Nu!“
13Hagai a zis: „Dar dacă cineva, care este necurat prin faptul că s‑a atins de un trup mort, atinge unul dintre aceste lucruri, va deveni el necurat?“
Preoții au răspuns: „Da, va deveni necurat.“
14Atunci Hagai a zis: „«Tot așa este și poporul acesta, tot așa este și neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul, și tot așa sunt toate lucrările mâinilor lor. Ceea ce‑Mi aduc ei acolo ca jertfă este necurat.
15Și acum, uitați‑vă cu atenție la ceea ce se întâmplă începând de azi15 Vezi și v. 18. Sau, mai puțin probabil: ceea ce s‑a întâmplat până azi.! Până să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului, 16cum era? Când cineva venea la o grămadă de douăzeci de măsuri de grâu, găsea doar zece, iar când venea la teascul de struguri pentru a scoate cincizeci de măsuri de vin, găsea doar douăzeci. 17Am lovit toate lucrările mâinilor voastre cu filoxeră, mălură și grindină, dar tot nu v‑ați întors la Mine, zice Domnul. 18Uitați‑vă cu atenție la ceea ce se întâmplă începând de azi, din a douăzeci și patra zi a lunii a noua, din ziua în care a fost pusă temelia la Templul Domnului. Uitați‑vă cu atenție: 19mai este sămânță în hambar? Până acum nici via, nici smochinul, nici rodiul și nici măslinul n‑au dat rod.
Dar din ziua aceasta vă voi binecuvânta.»“
Promisiunea Domnului făcută lui Zerub-Babel
20Cuvântul Domnului i‑a vorbit a doua oară lui Hagai, în a douăzeci și patra zi a lunii20 18 decembrie 520 î.Cr., și i‑a zis: 21„Vorbește‑i lui Zerub-Babel, guvernatorul lui Iuda, și spune‑i: «Voi clătina cerul și pământul, 22voi răsturna tronul regatelor, voi nimici puterea regatelor neamurilor și voi răsturna carele de război și pe cei ce le mână. Caii și călăreții lor vor cădea, fiecare prin sabia propriului frate.
23În ziua aceea, zice Domnul Oștirilor, te voi lua pe tine, robul Meu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, zice Domnul, și te voi face precum inelul cu sigiliu, căci pe tine te‑am ales,»“ zice Domnul Oștirilor.
