Témoins en Judée et en Samarie
Persécution et dispersion des croyants
1Saul avait donné son approbation à l’exécution d’Etienne. A partir de ce jour-là, une violente persécution se déchaîna contre l’Eglise qui était à Jérusalem ; tous les croyants se dispersèrent à travers la Judée et la Samarie, à l’exception des apôtres. 2Quelques hommes pieux enterrèrent Etienne et le pleurèrent beaucoup. 3Quant à Saul, il cherchait à détruire l’Eglise, allant de maison en maison pour en arracher les croyants, hommes et femmes, et les jeter en prison.
La prédication de Philippe et le don de l’Esprit en Samarie
4Les croyants qui s’étaient dispersés parcouraient le pays, en proclamant le message de l’Evangile. 5Philippe se rendit dans la capitale8.5 Plusieurs manuscrits ont : une ville. de la Samarie et prêcha le Messie à la population. 6Elle se montra tout entière très attentive à ses paroles en l’entendant et en voyant les signes miraculeux qu’il accomplissait. 7En effet, beaucoup de personnes qui avaient des démons en elles en furent délivrées ; ils sortaient d’elles en poussant de grands cris, et de nombreux paralysés et des infirmes furent guéris. 8Aussi, toute la ville était-elle dans une grande joie.
9Or, depuis quelque temps, un homme nommé Simon s’était établi dans la ville et y exerçait la magie. Il émerveillait le peuple de Samarie et prétendait être un grand personnage. 10Toute la population, du plus petit jusqu’au plus grand, lui accordait donc une grande attention.
– Cet homme, disaient-ils, est la puissance même de Dieu, celle qu’on appelle la « Grande Puissance ».
11S’ils s’attachaient ainsi à lui, c’était parce que, depuis assez longtemps, il les étonnait par ses actes de magie.
12Mais quand ils crurent Philippe qui leur annonçait ce qui concerne le royaume de Dieu et Jésus-Christ, ils se firent baptiser, tant les hommes que les femmes. 13Simon lui-même crut et fut baptisé. Dès lors, il ne quittait plus Philippe, émerveillé par les signes miraculeux et les prodiges extraordinaires qui s’accomplissaient sous ses yeux.
14Quand les apôtres, restés à Jérusalem, apprirent que les Samaritains avaient accepté la Parole de Dieu, ils déléguèrent auprès d’eux Pierre et Jean. 15Dès leur arrivée, ceux-ci prièrent pour les nouveaux disciples afin qu’ils reçoivent le Saint-Esprit. 16En effet, il n’était encore descendu sur aucun d’eux : ils avaient seulement été baptisés au nom du Seigneur Jésus. 17Pierre et Jean leur imposèrent donc les mains et ils reçurent l’Esprit Saint.
18Simon vit que l’Esprit Saint était donné aux croyants quand les apôtres leur imposaient les mains. Alors il leur proposa de l’argent 19et leur dit : Donnez-moi aussi ce pouvoir pour que ceux à qui j’imposerai les mains reçoivent l’Esprit Saint.
20Mais Pierre lui répondit : Que ton argent périsse, et toi avec lui, puisque tu t’es imaginé qu’on pouvait se procurer le don de Dieu avec de l’argent ! 21Tu n’as ni part ni droit dans cette affaire, car ton cœur n’est pas droit devant Dieu. 22Détourne-toi donc du mal qui est en toi, et demande au Seigneur de te pardonner, s’il est possible, d’avoir eu de telles intentions dans ton cœur. 23Car, à ce que je vois, tu es rempli d’amertume et de méchanceté et tu es captif du mal.
24Alors Simon demanda à Pierre et Jean : Priez vous-mêmes le Seigneur pour moi : qu’il ne m’arrive rien de ce que vous avez dit.
25Pierre et Jean continuèrent à rendre témoignage à Jésus-Christ en annonçant la Parole du Seigneur, puis ils retournèrent à Jérusalem, tout en annonçant l’Evangile dans un grand nombre de villages samaritains.
Philippe et le dignitaire éthiopien
26Un ange du Seigneur s’adressa à Philippe et lui dit : Lève-toi, pars en direction du sud8.26 Autre traduction : vers midi., prends la route qui descend de Jérusalem à Gaza, celle qui est déserte8.26 déserte, ou « qui traverse une région déserte ». Il existait deux villes portant le nom de Gaza. « Gaza l’ancienne » avait été ravagée et changée en désert en 96 avant Jésus-Christ. D’où le nom de Gaza-la-déserte qui lui est resté même après sa reconstruction. Deux routes menaient à Gaza, l’une longeait la mer, l’autre, beaucoup moins fréquentée, passait par des régions peu habitées. C’est sans doute cette route que Philippe devait prendre..
27Il se leva immédiatement et se mit en route. Et voici qu’il rencontra un haut dignitaire8.27 Un haut dignitaire, en grec : un eunuque. Les hommes au service d’une reine étaient souvent castrés. Ce terme s’est appliqué par la suite aux différents dignitaires du palais royal. Aux temps bibliques, le nom Ethiopie désignait la Nubie, dans l’actuel Soudan, à quelque 800 kilomètres au sud de l’Egypte. Il existait quelques colonies juives dans ce pays. Ainsi ce haut dignitaire a pu apprendre à connaître leur religion. éthiopien, administrateur des biens de Candace8.27 Candace: nom générique des reines d’Ethiopie (comme Pharaon était celui des rois d’Egypte)., reine d’Ethiopie. Cet homme était venu à Jérusalem pour adorer Dieu. 28Il était sur le chemin du retour, et, assis dans son char, il lisait à haute voix un passage du prophète Esaïe.
29L’Esprit dit à Philippe : Avance jusqu’à ce char et marche à côté de lui.
30Philippe courut et entendit l’Ethiopien lire dans le livre du prophète Esaïe. Alors il lui demanda : Comprends-tu ce que tu lis ?
31– Comment le pourrais-je, répondit-il, si je n’ai personne pour me l’expliquer ?
Et il invita Philippe à monter s’asseoir à côté de lui.
32Or, il était en train de lire ce passage de l’Ecriture :
Semblable à un mouton ╵mené à l’abattoir,
comme un agneau muet ╵devant ceux qui le tondent,
il n’a pas dit un mot.
33Il a été humilié ╵et n’a pas obtenu justice.
Qui racontera sa descendance ?
Car sa vie sur la terre ╵a été supprimée8.33 Es 53.7-8 cité selon l’ancienne version grecque..
34L’Ethiopien demanda à Philippe : Explique-moi, s’il te plaît : de qui est-il question ? Est-ce de lui-même que le prophète parle, ou de quelqu’un d’autre ?
35Alors Philippe prit la parole et, partant de ce texte, lui annonça ce qui concerne Jésus.
36En continuant leur route, ils arrivèrent près d’un point d’eau. Alors, le dignitaire s’écria : Voici de l’eau ; qu’est-ce qui empêche que je sois baptisé ?
[37– Si tu crois de tout ton cœur, tu peux être baptisé.
– Oui, répondit le dignitaire, je crois que Jésus-Christ est le Fils de Dieu8.37 Le verset 37 est absent de plusieurs manuscrits..]
38Aussitôt, il donna l’ordre d’arrêter le char ; Philippe et le dignitaire descendirent tous deux dans l’eau et Philippe le baptisa. 39Quand ils sortirent de l’eau, l’Esprit du Seigneur enleva Philippe, et le dignitaire ne le vit plus. Celui-ci poursuivit sa route, le cœur rempli de joie.
40Philippe se retrouva à Ashdod8.40 Ashdod: nom de l’une des capitales de l’ancienne Philistie., d’où il se rendit à Césarée en annonçant l’Evangile dans toutes les localités qu’il traversait.
Filip vestește Evanghelia în Samaria
1Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan.
Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s‑au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei1 Vezi 1:8.. 2Câțiva oameni evlavioși l‑au înmormântat pe Ștefan și l‑au jelit mult. 3Saul însă devasta3 Verbul grecesc lymaino înseamnă a devasta, a ruina, a spurca, a stigmatiza, a produce ofensă și rușine, a dezonora. biserica, intrând prin case, luând cu forța bărbați și femei și aruncându‑i în închisoare.
4Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. 5Filip a coborât într‑o cetate a Samariei5 Unele mss conțin: în cetatea Samariei. Este greu de determinat despre care cetate a Samariei este vorba. S‑au propus următoarele variante: Sebastos (cetate construită de către Irod cel Mare pe locul vechii cetăți a Samariei, în cinstea lui Caesar Augustus – Sebastos este forma greacă a latinescului Augustus; această cetate era însă pe deplin păgânizată); Sihem (în perioada NT era cea mai importantă cetate samariteană); Gitta (Iustin Martirul – cca. 250 d.Cr. – afirmă că Simon Magul provenea din această cetate); Sihar (atestată în In. 4:5, aflată în vecinătatea Sihemului, uneori fiind identificată cu Sihem). Este posibil ca numele cetății să nu fi fost atât de important pentru Luca (vezi v. 25b). și L‑a proclamat pe Cristos celor de acolo. 6Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.
9În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. 10Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el și spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»!“ 11Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când l‑au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia12 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. 13Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea neîncetat în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau.
14Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15Când au ajuns acolo, s‑au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. 16Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus. 17Atunci Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt.
18Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani, 19zicând:
– Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care‑mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!
20Petru însă i‑a zis:
– Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s‑ar putea obține cu bani! 21Tu n‑ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu! 22Pocăiește‑te deci de această răutate a ta și roagă‑te fierbinte Domnului ca, dacă este posibil, să‑ți ierte această intenție a inimii tale, 23căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății!
24Simon, răspunzând, a zis:
– Rugați‑vă fierbinte voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine!
25După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de‑ale samaritenilor25 Populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24). În timpul lui Isus, între iudei și samariteni exista o foarte mare ostilitate..
Filip și eunucul etiopian
26Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip astfel: „Ridică‑te și du‑te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27Filip s‑a ridicat și s‑a dus. Și iată că un eunuc27 Termenul se referă nu neapărat la condiția fizică a oficialului etiopian, ci la funcția pe care o avea. Sensul primar al termenului în LXX este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale (vezi 1 Sam. 8:15 și nota) [peste tot în capitol]. etiopian, înalt oficial al lui Kandake27 Kandake nu este un nume propriu, ci un titlul pe care‑l purta regina-mamă etiopiană. Regina domnea în numele fiului ei, deoarece acesta era considerat „fiul soarelui“, prea sacru pentru a fi implicat în problemele seculare ale statului., regina etiopienilor27 În acea perioadă, regatul Etiopiei se întindea de la prima cataractă a Nilului (modernul Aswan) până la modernul Khartoum, acoperind regiunea cunoscută sub numele de Nubia., și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu‑l pe profetul Isaia. 29Duhul i‑a zis lui Filip: „Du‑te și prinde din urmă careta aceea!“ 30Filip a alergat către el și l‑a auzit pe eunuc citindu‑l pe profetul Isaia.
El l‑a întrebat:
– Înțelegi ce citești?
31Acesta a zis:
– Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva?
Și l‑a rugat pe Filip să se suie în caretă și să se așeze lângă el. 32Pasajul din Scriptură pe care‑l citea era acesta:
„Ca o oaie care este dusă la tăiere
și ca un miel care stă mut înaintea celui ce‑l tunde,
tot așa nici El nu‑Și deschide gura.
33În smerenia Lui, judecata I‑a fost luată.
Cine va putea istorisi despre generația Lui?
Căci viața Îi este luată de pe pământ!“33 Vezi Is. 53:7-8 în versiunea LXX.
34Eunucul l‑a întrebat pe Filip, zicând:
– Te rog fierbinte să‑mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?
35Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i‑a vestit Evanghelia despre Isus. 36În timp ce călătoreau de‑a lungul drumului, au ajuns la o apă.
Eunucul a zis:
– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
37Filip i‑a zis:
– Dacă crezi din toată inima ta, se poate!
El a răspuns:
– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!
38A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l‑a botezat. 39Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l‑a mai văzut și și‑a continuat drumul bucuros. 40Filip a apărut în Azot40 Transliterarea în greacă a numelui cetății Așdod. și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea40 Cu referire la Cezareea Maritima, un port mediteranean la sud de Muntele Carmel. A nu se confunda cu Cezareea lui Filip..
