Salutation
1L’Ancien1.1 C’était sans doute le titre sous lequel Jean était connu dans les Eglises, étant le seul apôtre encore en vie., à la Dame que Dieu a choisie1.1 Il faut très certainement prendre le terme de Kyria (féminin de Kyrios, le Seigneur) dans le sens symbolique : l’épître est adressée à une Eglise, ses enfants en sont les membres. et à ses enfants que j’aime dans la vérité. Ce n’est pas moi seul qui vous aime, mais aussi tous ceux qui connaissent la vérité, 2à cause de la vérité qui demeure en nous et qui sera éternellement avec nous.
3La grâce, la compassion et la paix qui nous viennent de Dieu, le Père, et de Jésus-Christ, le Fils du Père, seront avec nous pour que nous en vivions dans la vérité et dans l’amour.
Le commandement d’aimer
4J’ai éprouvé une très grande joie à voir certains de tes enfants vivre selon la vérité, comme nous en avons reçu le commandement du Père.
5A présent, chère Dame, voici ce que je te demande – ce n’est pas un commandement nouveau que je t’écris, c’est celui que nous avons reçu dès le commencement : aimons-nous les uns les autres. 6Et voici en quoi consiste l’amour : c’est que nous vivions selon les commandements de Dieu. Tel est le commandement selon lequel nous devons vivre, comme vous l’avez entendu depuis le commencement.
La fidélité à la vérité
7Un grand nombre de personnes qui entraînent les autres dans l’erreur se sont répandues à travers le monde. Ils ne reconnaissent pas que c’est pleinement humain que Jésus est venu1.7 Voir note 1 Jn 4.3.. Qui fait partie de ces gens est trompeur, c’est l’anti-Christ.
8Prenez donc garde à vous-mêmes, pour que vous ne perdiez pas le fruit de nos efforts1.8 Certains manuscrits ont : vos efforts., mais que vous receviez une pleine récompense. 9Celui qui ne reste pas attaché à l’enseignement qui concerne Christ, mais veut le dépasser, n’a pas de communion avec Dieu. Celui qui se tient à cet enseignement est uni au Père comme au Fils.
10Si quelqu’un vient vous trouver et ne vous apporte pas cet enseignement, ne l’accueillez pas dans votre maison, et ne lui adressez pas la salutation fraternelle1.10 Il s’agirait de la salutation d’accueil dans l’Eglise qui se réunissait à l’époque dans une maison (voir Rm 16.4 ; Phm 2). Certains comprennent : ne l’accueillez pas chez vous et ne lui adressez pas de salutation.. 11Celui qui lui souhaiterait la bienvenue se rendrait complice de ses œuvres mauvaises.
Projet de visite
12J’aurais encore bien des choses à vous écrire, mais je ne veux pas vous les communiquer avec du papier et de l’encre. J’espère pouvoir me rendre chez vous et m’entretenir avec vous de vive voix. Alors notre joie sera entière.
Salutation finale
13Les enfants de ta sœur que Dieu a choisie1.13 C’est-à-dire, selon l’interprétation proposée du v. 1, les membres de l’Eglise à laquelle appartient Jean. t’adressent leurs salutations.
1Bătrânul1 Sau: Prezbiterul., către aleasa doamnă1 Termenul se poate referi fie la o anumită persoană, fie la o anumită biserică locală (vezi v. 13, surorii tale alese). Limbajul scrisorii (folosirea persoanei a II‑a plural) înclină în favoarea celei de‑a doua interpretări. și către copiii ei, pe care‑i iubesc în adevăr, – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –, 2datorită adevărului care rămâne în noi și care va fi cu noi pe vecie: 3harul, mila și pacea de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, să fie3 Sau: vor fi. cu noi în adevăr și în dragoste!
4M‑am bucurat foarte mult că i‑am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând4, 6 Sau: trăind. în adevăr, așa cum am primit poruncă de la Tatăl.
5Și acum, te rog, doamnă, nu ca și cum ți‑aș scrie o poruncă nouă, ci scriindu‑ți una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alții! 6Iar dragostea este aceasta: să umblăm potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca, așa cum ați auzit de la început. Să umblați6 Cu sensul de: să trăiți în ascultare de ea. în ea!6 Sau: Aceasta este porunca! Așa cum ați auzit de la început, să umblați în ea! 7Căci în lume au ieșit mulți înșelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup.7 Ioan face referire la erezia docetismului (dokesis, care înseamnă asemănare), potrivit căreia este imposibil ca umanitatea (Isus cel uman) să se poată uni cu divinitatea (Cristosul cel divin). Adepții docetismului (mai târziu gnosticii) promovau învățătura potrivit căreia Isus Cristos nu Și‑a asumat niciodată umanitatea. Conform acestei erezii, El nu a avut în realitate un trup uman, ci a fost doar o simplă aparență. Deși trupul Lui se asemăna cu cel al oamenilor, acesta era de fapt ireal, neavând nevoie de mâncare sau băutură. În consecință, suferințele și moartea Lui au fost imaginare. Unii gânditori gnostici susțineau că la botezul lui Isus cel uman, o putere divină (Cristosul) a venit sub forma Duhului peste Isus, dar s‑a depărtat de El înainte de răstignire, astfel că nu a existat niciodată o unire de durată între Cristosul divin și Isus cel uman. Ioan combate aici o astfel de învățătură (vezi și 1 In. 4:2-3), susținând realitatea întrupării și a suferințelor lui Cristos, Cel Care a fost în același timp pe deplin uman și divin. Vezi și scrierile Părinților Bisericii, care s‑au împotrivit învățăturilor docetice – în mod special Ignatius de Antiohia și Irineu. Acesta este înșelătorul și anticristul. 8Luați seama la voi înșivă, ca să nu pierdeți lucrurile pentru care am8 Unele mss conțin: ați. lucrat, ci să primiți răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos, nu Îl are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învățătura aceasta Îl are și pe Tatăl, și pe Fiul. 10Dacă vine la voi cineva care nu aduce învățătura aceasta, să nu‑l primiți în casă și să nu‑i spuneți „Bun venit!“10 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Se poate referi și la salutul tradițional evreiesc Pace ție!, preluat de comunitățile creștine, deoarece, în acest context, Ioan face aluzie tocmai la cei care se pretind de aceeași credință, dar care, în realitate, sunt dușmani ai învățăturii sănătoase despre Isus Cristos, înstrăinându‑se astfel singuri. 11Căci acela care îi spune „Bun venit!“ se face părtaș la lucrările lui rele.
12Am multe să vă scriu, dar n‑aș vrea să vi le scriu pe foaie12 Cu referire la foaia confecționată din papirus. și cu cerneală, ci sper să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorii tale alese te salută.
