1Nous le savons, en effet : si notre demeure, cette tente que nous habitons sur la terre, vient à être détruite, nous avons au ciel une maison que Dieu nous a préparée, une habitation éternelle qui n’est pas l’œuvre de l’homme. 2Car, dans cette tente, nous gémissons parce que nous attendons, avec un ardent désir, de revêtir, par-dessus l’autre5.2 Autre traduction : de revêtir pleinement., notre domicile qui est de nature céleste5.2 Dans tout ce passage, Paul passe constamment de l’image d’un habit à celle d’une habitation. 3– si, bien sûr, cela se produit tant que nous sommes encore vêtus de notre corps, et non quand la mort nous en aura dépouillés.
4En effet, nous qui vivons dans cette tente, nous gémissons, accablés, parce que nous voulons, non pas nous dévêtir, mais revêtir un vêtement par-dessus l’autre. Ainsi ce qui est mortel sera absorbé par la vie.
5C’est Dieu lui-même qui nous a destinés à un tel avenir, et qui nous a accordé son Esprit comme acompte des biens à venir. 6Nous sommes donc, en tout temps, pleins de courage, et nous savons que, tant que nous séjournons dans ce corps, nous demeurons loin du Seigneur – 7car nous vivons guidés par la foi, non par la vue. 8Nous sommes pleins de courage, mais nous préférerions quitter ce corps pour aller demeurer auprès du Seigneur.
9Aussi, que nous restions dans ce corps ou que nous le quittions, notre ambition est de plaire au Seigneur. 10Car nous aurons tous à comparaître devant le tribunal de Christ, et chacun recevra ce qui lui revient selon les actes, bons ou mauvais, qu’il aura accomplis par son corps.
Le service de la réconciliation
11C’est pourquoi, sachant ce qu’est la crainte du Seigneur, nous cherchons à convaincre les hommes, et Dieu sait parfaitement ce que nous sommes. J’espère d’ailleurs que, dans votre conscience, vous le savez, vous aussi.
12Nous ne nous recommandons pas à nouveau auprès de vous. Nous voulons seulement vous donner de bonnes raisons d’être fiers de nous. Ainsi vous saurez répondre à ceux qui trouvent des raisons de se vanter dans les apparences et non dans leur cœur. 13Quant à nous, s’il nous est arrivé de dépasser la mesure, c’est pour Dieu. Si nous montrons de la modération, c’est pour vous.
14En effet, l’amour de Christ nous étreint, car nous avons acquis la certitude qu’un seul homme est mort pour tous : donc tous sont morts en lui. 15Et il est mort pour tous afin que ceux qui vivent ne vivent plus pour eux-mêmes, mais pour celui qui est mort à leur place et ressuscité pour eux.
16Ainsi, désormais, nous ne considérons plus personne d’une manière purement humaine. Certes, autrefois, nous avons considéré Christ de cette manière, mais ce n’est plus ainsi que nous le considérons maintenant.
17Ainsi, si quelqu’un est uni à Christ, il appartient à une nouvelle création5.17 Autre traduction : il est une nouvelle créature. : les choses anciennes sont passées : voici, les choses nouvelles sont venues5.17 Voir Es 48.6.. 18Tout cela est l’œuvre de Dieu, qui nous a réconciliés avec lui par Christ et qui nous a confié le ministère de la réconciliation. 19En effet, Dieu était en Christ, réconciliant les hommes avec lui-même, sans tenir compte de leurs fautes, et il a fait de nous les dépositaires du message de la réconciliation. 20Nous faisons donc fonction d’ambassadeurs au nom de Christ, comme si Dieu adressait par nous cette invitation aux hommes : « Au nom de Christ, nous vous en supplions : soyez réconciliés avec Dieu. 21Celui qui était innocent de tout péché, Dieu l’a condamné comme un pécheur à notre place5.21 D’autres comprennent : Dieu l’a fait sacrifice pour le péché pour nous. pour que, dans l’union avec Christ, nous recevions la justice que Dieu accorde5.21 D’autres comprennent : afin que, par Christ, la justice de Dieu se réalise en nous.. »
Lăcașul nostru ceresc
1Căci noi știm că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești. 2Căci gemem în cortul acesta, tânjind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcașul nostru ceresc2 În concepția iudaică și în concepția greacă timpurie, duhurile lipsite de trup sălășluiau sub pământ, fiind incapabile să‑și ducă existența în altă parte a universului. Pavel îi asigură pe credincioși că învierea va fi în trup., 3desigur dacă, după ce vom fi îmbrăcați, nu vom fi3 Unele mss conțin: ceresc, desigur dacă, atunci când ne vom dezbrăca de el, nu vom fi. găsiți goi. 4În timp ce suntem în acest cort, gemem și suntem împovărați, nu pentru că dorim să fim dezbrăcați de el, ci pentru că dorim să fim îmbrăcați, astfel încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață. 5Și Cel Ce ne‑a pregătit chiar pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne‑a dat garanția5 Vezi nota de la 1:22. Duhului.
6Așadar, întotdeauna suntem plini de încredere, și știm că, atât timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul. 7Căci noi umblăm prin credință, nu prin vedere. 8Astfel, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să fim departe de trup și acasă cu Domnul. 9De aceea ne și străduim să‑I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. 10Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să‑și primească răsplata potrivit cu ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.
Mesajul împăcării
11Așadar, cunoscând frica de Domnul, îi convingem pe oameni. Însă noi suntem pe deplin cunoscuți de către Dumnezeu și sper că suntem cunoscuți și în conștiințele voastre. 12Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm un prilej de a vă lăuda cu noi, ca să puteți răspunde celor care se laudă cu înfățișarea, și nu cu inima. 13Într-adevăr, dacă ne‑am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne‑am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât considerăm că, dacă Unul a murit în locul tuturor, toți deci au murit. 15El a murit pentru toți, astfel încât cei vii să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel Ce a murit și a fost înviat pentru ei.
16Astfel, de acum, noi nu mai cunoaștem pe nimeni în felul oamenilor. Chiar dacă odată L‑am cunoscut pe Cristos în felul oamenilor, acum nu‑L mai cunoaștem așa. 17Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creație17 Gr.: ktisis, termen care se referă, în general, la o nouă creație, la un nou așezământ, dar care ar putea fi tradus aici și cu zidire, pentru a fi în armonie cu întreg contextul în care vorbește despre o nouă casă, o nouă zidire realizată de Dumnezeu. Termenul poate avea și sensul de ceea ce este creat (făptură, ființă).. Cele vechi s‑au dus. Iată, toate au devenit noi! 18Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne‑a împăcat cu Sine și ne‑a dat slujba împăcării: 19aceea că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, fără a lua în considerare nelegiuirile19 Gr.: paraptoma, care literal înseamnă a călca alături. lor, și a pus în noi Cuvântul împăcării. 20Noi suntem deci ambasadori ai lui Cristos și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: împăcați‑vă cu Dumnezeu! 21El, pentru noi, L‑a făcut păcat pe Cel Ce n‑a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.
