David délivre la ville de Qeïla
1On vint prévenir David que les Philistins avaient attaqué la ville de Qeïla23.1 Ville de Juda, à 4 ou 5 kilomètres de la grotte d’Adoullam (22.1), proche de la frontière de la Philistie. et qu’ils pillaient les céréales sur les aires. 2David consulta l’Eternel pour savoir s’il devait aller attaquer les Philistins et s’il les vaincrait. L’Eternel23.2 Par Abiatar (v. 6) et par l’ourim et le toummim. lui répondit : Va, tu battras les Philistins et tu délivreras Qeïla.
3Mais les hommes de David répondirent : Déjà ici, dans le territoire de Juda, nous vivons constamment dans la crainte, qu’est-ce que ce sera si nous allons à Qeïla nous battre contre les bataillons des Philistins ?
4David consulta une nouvelle fois l’Eternel qui lui répondit : Mets-toi en route, va à Qeïla, car je te donne la victoire sur les Philistins.
5David marcha donc avec ses hommes sur Qeïla et ils attaquèrent les Philistins. Ils s’emparèrent de leurs troupeaux et leur infligèrent une lourde défaite. Ainsi David délivra les habitants de Qeïla. 6Il faut dire que quand Abiatar, fils d’Ahimélek, s’était enfui auprès de David à Qeïla, il avait emporté avec lui l’éphod servant à consulter l’Eternel.
7On fit savoir à Saül que David était allé à Qeïla ; alors il s’écria : Dieu l’a livré en mon pouvoir, car il s’est lui-même enfermé dans un piège en entrant dans une ville qui a des portes et des verrous.
8Il mobilisa tous ses hommes pour marcher sur Qeïla et assiéger David et sa troupe. 9David apprit quel mauvais dessein Saül méditait contre lui. Aussi demanda-t-il au prêtre Abiatar d’apporter l’éphod. 10Il pria : Eternel, Dieu d’Israël, ton serviteur a appris que Saül s’apprête à marcher sur Qeïla pour détruire la ville à cause de moi. 11Les autorités de Qeïla me livreront-elles à lui ? Saül viendra-t-il vraiment comme ton serviteur l’a entendu dire ? Eternel, Dieu d’Israël, je t’en prie, informe ton serviteur.
L’Eternel répondit : Il viendra.
12David ajouta : Les autorités de Qeïla me livreront-elles à Saül, moi et mes hommes ?
L’Eternel répondit : Oui, elles vous livreront.
13Alors David se mit en route avec sa troupe d’environ six cents hommes et ils quittèrent Qeïla, marchant à l’aventure. On informa Saül que David avait quitté Qeïla et il renonça à son expédition.
La visite de Jonathan
14David gagna la région désertique de Ziph23.14 Au centre du désert de Judée, au sud-est d’Hébron (Jos 15.55). et s’installa dans des refuges escarpés de la montagne. Saül le cherchait jour après jour ; mais Dieu ne le fit pas tomber entre ses mains.
15David s’aperçut que Saül s’était mis en campagne pour lui ôter la vie, et il resta dans le désert de Ziph du côté de Horsha. 16Jonathan, le fils de Saül, se mit en route et se rendit auprès de David à Horsha pour l’encourager en affermissant sa confiance en Dieu. 17Il lui dit : Sois sans crainte ! Mon père ne réussira pas à mettre la main sur toi ; tu régneras sur Israël, et moi je serai au second rang près de toi ; mon père lui-même sait bien qu’il en sera ainsi.
18Tous deux renouvelèrent leur pacte d’amitié devant l’Eternel. David resta à Horsha et Jonathan rentra chez lui.
David échappe de peu à Saül
19Quelques hommes de Ziph allèrent trouver Saül à Guibéa pour lui dire23.19 Voir Ps 54.2. : Sais-tu que David se tient caché dans notre région dans des refuges escarpés à Horsha, dans les collines de Hakila au sud des steppes23.19 Ou : du Yéshimôn, nom désignant une steppe inculte. Il pourrait avoir valeur de nom propre ici (voir v. 24 ; 26.1, 3). ? 20Maintenant, ô roi, quand tu le désireras, viens, et nous nous chargerons de te le livrer.
21Saül répondit : Vous êtes bénis par l’Eternel, vous qui avez eu pitié de moi ! 22Allez donc, confirmez vos renseignements, observez et tenez-vous au courant de ses déplacements, sachez qui l’a vu dans ces endroits-là, car on m’a dit qu’il est très rusé. 23Repérez toutes ses cachettes, et revenez me voir avec des informations sûres ; alors j’irai avec vous, et s’il est dans le pays, je fouillerai au besoin chaque recoin du territoire de Juda pour le chercher.
24Les gens de Ziph quittèrent Saül et repartirent chez eux, précédant le roi. David et ses hommes se trouvaient au désert de Maôn23.24 Au sud du désert de Ziph, près de la localité de Karmel (15.12)., dans la plaine qui se trouve au sud des steppes.
25Saül partit à sa recherche avec ses hommes. On en informa David, et il descendit dans un endroit rocheux du désert de Maôn où il s’installa. Saül l’apprit et se mit à le poursuivre dans cette région. 26Saül marchait sur l’un des flancs de la montagne, tandis que David et ses hommes s’enfuyaient sur le flanc opposé. David précipitait sa marche pour échapper à Saül. Mais déjà le roi et ses hommes les cernaient et allaient les capturer. 27Alors un messager vint dire à Saül : Reviens tout de suite, car les Philistins ont fait une incursion dans le pays.
28Aussitôt Saül cessa de poursuivre David pour aller affronter les Philistins. C’est pourquoi on a appelé cet endroit le Rocher des Séparations.
David salvează cetatea Cheila
1I s‑a spus lui David:
– Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei și îi pradă ariile.
2David L‑a întrebat pe Domnul, zicând:
– Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni?
Domnul i‑a răspuns lui David:
– Du‑te, luptă împotriva filistenilor și izbăvește Cheila!
3Dar oamenii lui David i‑au zis:
– Iată, noi ne temem chiar și aici, în Iuda! Ce va fi deci când vom merge la Cheila, împotriva oștirilor filistene?
4Atunci David L‑a întrebat din nou pe Domnul, și Domnul i‑a răspuns, zicând:
– Ridică‑te și coboară la Cheila, căci Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.
5David a plecat la Cheila, împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le‑a luat turmele și le‑a provocat o mare înfrângere. Astfel, David i‑a izbăvit pe locuitorii Cheilei. 6Când Abiatar, fiul lui Ahimelek, a fugit la David, în Cheila, s‑a coborât cu efodul în mână.
David, urmărit de Saul
7Saul a fost înștiințat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l‑a dat în mâna mea, căci s‑a izolat, intrând într‑o cetate cu porți și cu zăvoare!“ 8Saul a chemat tot poporul la război ca să coboare la Cheila și să‑l asedieze pe David și pe oamenii săi.
9Însă David a aflat că Saul a întocmit planuri rele împotriva sa și i‑a zis preotului Abiatar:
– Adu efodul aici!
10Apoi David a zis:
– Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea. 11Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va coborî, oare, Saul după cum a auzit robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde‑i robului Tău.
Domnul i‑a răspuns:
– Se va coborî.
12David a zis:
– Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul?
Domnul i‑a răspuns:
– Te vor da.
13Astfel, David și oamenii lui, în număr de aproape șase sute de bărbați, s‑au ridicat, au ieșit din Cheila și au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înștiințat că David a scăpat din Cheila, nu s‑a mai dus acolo. 14David a locuit în pustie, în fortificații14, 19, 29 Vezi nota de la 22:4.; a locuit pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l‑a dat în mâinile lui. 15În timp ce se afla la Horeș, în pustia Zif, David a înțeles că Saul îl caută ca să‑l omoare.
16Ionatan, fiul lui Saul, s‑a ridicat și s‑a dus la David, la Horeș și i‑a întărit încrederea în Dumnezeu, 17zicându‑i:
– Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar și tatăl meu, Saul, știe că este așa.
18Apoi au încheiat amândoi un legământ înaintea Domnului. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s‑a întors acasă.
19Zifiții s‑au suit la Saul, la Ghiva, și i‑au zis:
– Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificațiile de la Horeș, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon? 20Acum, o, rege, coboară, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile regelui!
21Saul le‑a zis:
– Fiți binecuvântați de Domnul pentru că ați avut milă de mine. 22Duceți‑vă, vă rog, să mai cercetați! Aflați și vedeți locul în care se află, precum și cine l‑a văzut acolo, pentru că mi s‑a spus că este foarte șiret. 23Cercetați, aflați toate locurile în care se ascunde și întoarceți‑vă la mine cu vești sigure. Atunci voi veni cu voi și, dacă se află în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.
24Zifiții s‑au ridicat și au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David și oamenii lui se aflau în pustia Maon, în Araba24 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie. De obicei se referă la Valea Iordanului., la sud24 Lit.: la dreapta. În vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre est, nu spre nord. de Ieșimon. 25Saul a plecat împreună cu oamenii lui să‑l caute, însă David a fost înștiințat de acest lucru. A coborât la stâncă și a rămas acolo, în pustia Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l‑a urmărit pe David în pustia Maon. 26Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta și oamenii săi încercau să‑i înconjoare pe David și pe oamenii lui, ca să‑i prindă. 27A venit însă un mesager la Saul, zicând: „Grăbește‑te să vii pentru că filistenii au invadat țara!“ 28Atunci Saul s‑a întors din urmărirea lui David și a plecat împotriva filistenilor. Locul acela l‑au numit Sela Hamahlekot28 Denumire care înseamnă, probabil, Stânca Separărilor.. 29David a plecat de acolo și a locuit în fortificațiile din En‑Ghedi.
