Le règne de Salomon
Adoniya, prétendant au trône
1Le roi David était très âgé1.1 Selon 2 S 5.4-5, David devait avoir dans les 70 ans (voir 2.11)., on avait beau l’envelopper de couvertures, il n’arrivait plus à se réchauffer. 2Ses familiers lui proposèrent de lui rechercher une jeune fille vierge qui soit à son service et le soigne : Elle dormira dans tes bras, lui dirent-ils, ainsi mon seigneur le roi se réchauffera.
3On chercha dans tout le territoire d’Israël une belle jeune fille et l’on trouva Abishag, la Sunamite1.3 De Sunem (2 R 4.8 ; Jos 19.18 ; 1 S 28.4) en Galilée, à 80 kilomètres au nord de Jérusalem, près de la plaine de Jizréel., que l’on fit venir auprès du roi. 4Cette jeune fille était vraiment très belle. Elle prit soin du roi et se mit à son service. Mais le roi n’eut pas de relations conjugales avec elle.
5A cette époque, Adoniya1.5 Quatrième fils de David (2 S 3.4) qui avait environ 35 ans. Sans doute, le fils survivant le plus âgé ; Amnôn et Absalom étaient morts, il n’est plus jamais parlé de Kiléab qui dut mourir jeune., fils de David et de Haggith, exprimait son ambition en prétendant : C’est moi qui régnerai.
Il se procura un char, des chevaux1.5 Autre traduction : des hommes d’équipage de chars. et cinquante hommes qui couraient devant son char. 6Jamais, sa vie durant, son père ne l’avait réprimandé ou ne lui avait dit : Pourquoi fais-tu cela ?
En outre, Adoniya était un très beau jeune homme et il était né après Absalom. 7Il entra en pourparlers avec le général Joab, fils de Tserouya1.7 Voir 1 S 26.6 ; 2 S 2.13 ; 19.13 ; 20.10, 23. Tserouya était une sœur de David., et avec le prêtre Abiatar1.7 Le grand-prêtre, fils d’Ahimélek (1 S 22.20 ; 2 S 8.17 et note)., et ceux-ci se rallièrent à son parti. 8Par contre, ni le prêtre Tsadoq, ni Benaya fils de Yehoyada1.8 Voir 1 Ch 27.5., ni le prophète Nathan, ni Shimeï1.8 A ne pas confondre avec le Shimeï de 2.8, 46 et de 2 S 16.5-8. Peut-être est-ce Shimeï, fils d’Ela (4.18)., ni Réï, ni les soldats de la garde personnelle de David ne prirent son parti.
9Un jour, Adoniya offrit des sacrifices de moutons, de bœufs et de veaux engraissés près de la Pierre-qui-glisse, à côté de Eyn-Roguel. Il y invita tous ses frères, fils du roi, et tous les hommes importants de Juda qui étaient au service du roi. 10Mais il n’invita pas le prophète Nathan, Benaya, les gardes personnels du roi, ni son demi-frère Salomon.
L’intervention de Nathan et de Bath-Shéba auprès de David
11Alors Nathan alla trouver Bath-Shéba, la mère de Salomon1.11 Voir 2 S 12.24., et lui dit : As-tu entendu qu’Adoniya, fils de Haggith, est en train de se faire proclamer roi sans que notre seigneur David le sache ? 12Eh bien ! Ecoute : laisse-moi te donner un conseil qui pourra te sauver la vie ainsi qu’à ton fils Salomon. 13Va immédiatement trouver le roi David et demande-lui : « O roi, mon seigneur, ne m’as-tu pas promis avec serment que mon fils Salomon régnerait après toi et que c’est lui qui siégerait sur ton trône ? Alors pourquoi donc Adoniya est-il devenu roi ? » 14Puis Nathan ajouta : Pendant que tu parleras ainsi avec le roi, j’entrerai à mon tour et je compléterai ce que tu auras dit.
15Bath-Shéba se rendit dans la chambre du roi qui était très vieux et recevait les soins d’Abishag, la Sunamite. 16Elle s’inclina jusqu’à terre et s’agenouilla devant le roi. Celui-ci lui demanda : Que désires-tu ?
17Elle lui répondit : Mon seigneur, tu as promis à ta servante par un serment au nom de l’Eternel, ton Dieu, que ton fils Salomon régnerait après toi et qu’il siégerait sur ton trône. 18Voici maintenant qu’Adoniya s’est fait roi à l’insu de mon seigneur le roi. 19Il a offert en sacrifice beaucoup de bœufs, de veaux engraissés et de moutons, il a invité tous les fils du roi, le prêtre Abiatar et Joab, le chef de l’armée, mais il n’a pas invité ton serviteur Salomon. 20Pourtant, c’est vers le roi mon seigneur que tout Israël regarde pour que tu déclares à ton peuple qui succédera à mon seigneur le roi sur le trône. 21Sinon, lorsque le roi mon seigneur aura rejoint ses ancêtres décédés, moi et mon fils Salomon nous serons traités comme des criminels.
22Pendant qu’elle parlait encore avec le roi, le prophète Nathan arriva. 23On vint l’annoncer au roi en disant : Voici le prophète Nathan !
Il entra en présence du roi et se prosterna devant lui, le visage contre terre. 24Puis il dit : O roi mon seigneur, est-ce toi qui as décidé qu’Adoniya régnerait après toi et qu’il siégerait sur ton trône ? 25En effet, il est allé aujourd’hui offrir des sacrifices de bœufs, de veaux gras et de moutons en grand nombre, il a invité tous les fils du roi, les chefs de l’armée et le prêtre Abiatar. Ils sont en train de manger et de boire avec lui en criant : « Vive le roi Adoniya ! » 26Mais il ne m’a pas invité, moi qui suis ton serviteur, pas plus que le prêtre Tsadoq, ni Benaya, fils de Yehoyada, ni ton serviteur Salomon. 27Est-il possible qu’une telle chose se fasse par ordre de mon seigneur le roi sans que tu aies fait connaître à ton serviteur quel est celui qui succédera à mon seigneur le roi sur le trône ?
David désigne son successeur
(1 Ch 29.21-25)
28Le roi David répondit : Rappelez-moi Bath-Shéba !
Elle entra dans la présence du roi et se tint devant lui. 29Alors le roi lui déclara par serment : Aussi vrai que l’Eternel qui m’a délivré de toutes les détresses est vivant, 30je te promets de réaliser aujourd’hui même la promesse que je t’ai faite avec serment au nom de l’Eternel, du Dieu d’Israël, lorsque je t’ai dit que ton fils Salomon régnerait après moi et qu’il siégerait sur mon trône à ma place.
31Bath-Shéba s’inclina le visage contre terre, se prosterna aux pieds du roi et dit : Que mon seigneur le roi David vive à jamais !
32Puis le roi David ordonna : Appelez-moi le prêtre Tsadoq, le prophète Nathan et Benaya, fils de Yehoyada.
Ils entrèrent en présence du roi. 33Alors le roi ordonna : Rassemblez tous mes serviteurs1.33 C’est-à-dire la garde royale.. Faites monter mon fils Salomon sur ma propre mule et conduisez-le à la source de Guihôn ! 34Là, le prêtre Tsadoq et le prophète Nathan lui conféreront l’onction pour l’établir roi sur Israël. Vous sonnerez du cor et vous crierez : « Vive le roi Salomon ! » 35Vous remonterez de la source derrière lui, il viendra siéger sur mon trône et régnera à ma place, car c’est lui que j’ai choisi pour être le conducteur d’Israël et de Juda.
36Benaya, fils de Yehoyada, répondit au roi : Qu’il en soit ainsi ! Que l’Eternel, le Dieu de mon seigneur le roi, confirme les paroles que tu as prononcées, 37et, comme il a été avec mon seigneur le roi, qu’il soit avec Salomon ! Qu’il rende son règne encore plus glorieux que ne l’a été celui de mon seigneur le roi David !
38Alors le prêtre Tsadoq descendit à la source de Guihôn avec le prophète Nathan, avec Benaya, fils de Yehoyada, et avec les Kérétiens et les Pélétiens1.38 C’est-à-dire la garde personnelle de David formée d’étrangers originaires de Crète et peut-être de Philistie (voir 2 S 8.18 et note). de la garde royale, accompagnant Salomon qu’ils avaient fait monter sur la mule du roi David. 39Le prêtre Tsadoq prit la fiole d’huile1.39 L’huile consacrée est sans doute celle dont il est question en Ex 30.22-33. dans la tente1.39 Il s’agit de la tente que David a fait dresser à Jérusalem pour abriter le coffre de l’alliance, la tente de la Rencontre, construite au désert, étant restée à Gabaon (voir 3.4 ; 2 S 6.17 ; 2 Ch 1.3). du coffre de l’alliance et conféra l’onction à Salomon. On sonna du cor et tout le peuple s’écria : Vive le roi Salomon !
40Une foule immense remonta derrière lui, les gens jouaient de la flûte et exultaient de joie, au point que la terre tremblait au bruit de leurs acclamations.
Adoniya se soumet
41Adoniya et ses convives entendirent tout ce bruit1.41 Bien que les deux partis n’aient pas pu se voir, la distance entre la source de Guihôn et Eyn-Roguel (v. 9) n’était pas très grande. au moment où ils achevaient leur festin. Et lorsque Joab entendit le son du cor, il demanda : Que signifie ce vacarme dans la ville ?
42Il n’avait pas fini de parler que Jonathan, fils du prêtre Abiatar, survint. Adoniya lui dit : Viens, car tu es un homme de valeur et tu viens certainement apporter de bonnes nouvelles.
43Jonathan répondit à Adoniya : Au contraire, notre seigneur le roi David a établi Salomon comme roi. 44Il a envoyé avec lui le prêtre Tsadoq, le prophète Nathan, Benaya, fils de Yehoyada, ainsi que les Kérétiens et les Pélétiens de la garde royale pour qu’ils le fassent monter sur la mule royale 45et que le prêtre Tsadoq et le prophète Nathan lui confèrent l’onction royale à la source de Guihôn. De là, tout le monde est remonté en poussant des cris de joie et l’excitation s’est répandue dans toute la ville ; c’est là le bruit que vous avez entendu. 46Salomon s’est même assis sur le trône royal, 47et les ministres du roi sont venus bénir notre seigneur le roi David en disant : « Que ton Dieu rende le nom de Salomon encore plus célèbre que le tien, et son règne encore plus glorieux ! » Alors le roi s’est prosterné sur sa couche 48et il a déclaré : « Béni soit l’Eternel, le Dieu d’Israël qui m’a donné l’un de mes fils comme successeur sur mon trône et m’a permis de le voir aujourd’hui de mes yeux ! »
49A ces mots, tous les invités d’Adoniya furent pris de panique, ils se levèrent et partirent chacun de son côté. 50Adoniya lui-même eut tellement peur de Salomon qu’il alla saisir les cornes de l’autel à la tente du coffre de l’alliance.
51On vint dire à Salomon : Voici que, par peur du roi Salomon, Adoniya est allé saisir les cornes de l’autel en disant : « Que le roi Salomon me promette aujourd’hui sous serment qu’il ne me fera pas mettre à mort par l’épée. »
52Salomon répondit : S’il se conduit en homme loyal, pas un seul de ses cheveux ne tombera à terre ; mais s’il agit de manière coupable, il mourra.
53Puis le roi Salomon envoya des gens pour le faire descendre de l’autel. Adoniya vint se prosterner devant le roi Salomon qui lui dit : Tu peux rentrer chez toi !
Circumstanțele întronării lui Solomon
1Regele David îmbătrânise și acum era înaintat în vârstă. L‑au acoperit cu pături, dar nu se putea încălzi. 2Slujitorii săi i‑au zis: „Să se caute pentru stăpânul nostru, regele, o tânără fecioară, care să stea înaintea regelui și care să‑i fie servitoare. Ea să se culce la pieptul tău și stăpânul nostru, regele, se va încălzi.“ 3Ei au căutat în tot teritoriul lui Israel o tânără frumoasă și au găsit‑o pe Abișag șunamita, pe care au adus‑o la rege. 4Tânăra era foarte frumoasă. Ea i‑a devenit regelui servitoare și s‑a îngrijit de el, dar regele n‑a cunoscut‑o4 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale..
5Adonia, fiul Haghitei, s‑a îngâmfat, zicând: „Eu voi deveni rege!“ El și‑a pregătit un car, călăreți5 Sau: cai. și cincizeci de bărbați care alergau înaintea lui. 6Tatăl său nu‑l mustrase niciodată și nu‑i zisese: „De ce faci astfel?“ El s‑a născut după Absalom și era, de asemenea, foarte frumos la chip.
7El a vorbit cu Ioab, fiul Țeruiei, și cu preotul Abiatar, iar aceștia l‑au sprijinit pe Adonia. 8Dar preotul Țadok, Benaia, fiul lui Iehoiada, profetul Natan, Șimei, Rei8 Sau: Șimei, prietenii săi. și vitejii lui David nu au fost de partea lui Adonia. 9Adonia a înjunghiat oi, vite și viței îngrășați, lângă Piatra lui Zohelet, care se află în apropiere de En‑Roghel. El i‑a invitat pe toți frații săi, fiii regelui, și pe toți bărbații lui Iuda, slujitorii regelui. 10Dar pe profetul Natan, pe Benaia, pe viteji și pe Solomon, fratele său, nu i‑a invitat.
11Natan i‑a zis Batșebei, mama lui Solomon: „N‑ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s‑a făcut rege? Stăpânul nostru David nu știe acest lucru! 12Prin urmare, dă‑mi voie să te sfătuiesc cum să‑ți scapi viața, tu și fiul tău Solomon. 13Du‑te, intră la regele David și spune‑i: «O, rege, stăpânul meu, oare nu i‑ai jurat tu însuți slujitoarei tale că Solomon, fiul meu, va domni după tine și că el va urma la tron? Atunci de ce domnește Adonia?» 14În timp ce vei vorbi acolo cu regele, eu însumi voi veni după tine și voi întări cuvintele tale.“
15Batșeba s‑a dus în odaia regelui. Regele era foarte bătrân, iar Abișag șunamita se îngrijea de el. 16Batșeba s‑a plecat și s‑a închinat înaintea regelui.
Regele a zis:
– Ce dorești?
17Ea a răspuns:
– Stăpânul meu, tu însuți ai jurat slujitoarei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine și el va ședea pe tronul meu.“ 18Totuși, acum Adonia domnește, iar stăpânul meu, regele, nu știe acest lucru. 19El a înjunghiat boi, viței îngrășați și o mulțime de oi și i‑a invitat pe toți fiii regelui, pe preotul Abiatar și pe Ioab, conducătorul oștirii. Dar pe Solomon, robul tău, nu l‑a invitat. 20O, rege, stăpânul meu, ochii întregului Israel sunt ațintiți spre tine ca să le spui cine va urma să domnească după stăpânul meu, regele. 21Altfel, se va întâmpla că, atunci când stăpânul meu, regele, va adormi alături de părinții săi, eu și fiul meu Solomon vom fi priviți ca niște vinovați.
22În timp ce vorbea cu regele, iată că a venit și profetul Natan.
23L‑au înștiințat pe rege, zicând:
– Iată că a sosit profetul Natan.
Acesta a venit în prezența regelui și s‑a plecat înaintea regelui cu fața la pământ.
24Natan a zis:
– O, rege, stăpânul meu, oare ai spus tu: „Adonia va domni după mine și el va ședea pe tronul meu“? 25Căci el a coborât astăzi, a înjunghiat boi, viței îngrășați și o mulțime de oi și i‑a invitat pe toți fiii regelui, pe conducătorii oștirii și pe preotul Abiatar. Iată, ei mănâncă și beau înaintea lui și strigă: „Trăiască regele Adonia!“ 26Cu toate acestea, pe mine, robul tău, pe preotul Țadok, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, și pe Solomon, robul tău, nu ne‑a invitat. 27Oare din porunca stăpânului meu, regele, s‑a înfăptuit acest lucru? Să nu‑i fi făcut cunoscut robului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?
28Regele David a zis:
– Chemați‑o la mine pe Batșeba!
Ea a intrat și s‑a înfățișat înaintea regelui.
29Regele a jurat, zicând:
– Viu este Domnul Care m‑a izbăvit din fiecare necaz 30că voi face astăzi așa cum ți‑am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine. El va ședea pe tron în locul meu.“
31Batșeba s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat înaintea regelui.
Apoi a zis:
– Să trăiască pe vecie stăpânul meu, regele David!
32Regele David a zis:
– Chemați‑i pe preotul Țadok, pe profetul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada!
Ei au venit înaintea regelui, 33iar regele le‑a zis:
– Luați‑i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneți‑l pe fiul meu Solomon să călărească pe catârul meu și coborâți‑l la Ghihon. 34Preotul Țadok și profetul Natan să‑l ungă acolo ca rege peste Israel. Să sunați din trâmbiță34 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război [peste tot în capitol]. și să strigați: „Trăiască regele Solomon!“ 35Apoi să vă suiți după el. El să vină și să se așeze pe tronul meu, căci el va domni în locul meu, întrucât cu privire la el am poruncit să fie conducător peste Israel și peste Iuda.
36Benaia, fiul lui Iehoiada, i‑a răspuns regelui, zicând:
– Amin! Așa să hotărască Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, regele. 37După cum Domnul a fost cu stăpânul meu, regele, tot așa să fie și cu Solomon și să‑i înalțe tronul mai presus decât tronul stăpânului meu, regele David.
38Preotul Țadok, profetul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretiții și peletiții38 Garda personală a regelui. au coborât, l‑au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui David și l‑au adus la Ghihon. 39Preotul Țadok a luat cornul39 Aici este vorba despre un corn de animal folosit ca recipient pentru ulei, spre deosebire de șofar, instrumentul din corn de berbec care apare mai târziu în verset (pentru șofar, vezi nota de la v. 34). cu untdelemn din Cort și l‑a uns pe Solomon. Apoi au sunat din trâmbiță și tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“ 40Tot poporul s‑a suit după el, cântând din fluiere și bucurându‑se nespus de mult; se despica pământul de strigătul lor.
41Adonia și toți oaspeții care erau cu el au auzit strigătul tocmai când terminaseră de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiței, a întrebat: „De ce se aude această zarvă în cetate?“ 42În timp ce vorbea el, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar.
Adonia i‑a zis:
– Vino, căci tu ești un om vrednic și aduci vești bune.
43Ionatan a răspuns și i‑a zis lui Adonia:
– Nicidecum. Stăpânul nostru, regele David, l‑a făcut rege pe Solomon. 44Regele i‑a trimis cu el pe preotul Țadok, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiți și pe peletiți, iar ei l‑au pus să călărească pe catârul regelui. 45Preotul Țadok și profetul Natan l‑au uns rege la Ghihon și au plecat de acolo bucuroși, iar cetatea freamătă. Aceasta era zarva pe care ați auzit‑o. 46De asemenea, Solomon s‑a așezat pe tronul regal. 47Iar slujitorii regelui au venit să‑l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: „Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău și să‑i înalțe tronul mai presus decât tronul tău.“ Apoi regele s‑a închinat în patul său. 48Regele a mai zis astfel: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care mi‑a dat astăzi un urmaș care să șadă pe tronul meu și pe care să‑l văd cu ochii mei!“
49Tremurând, toți oaspeții care erau cu Adonia s‑au ridicat și fiecare a plecat în drumul lui. 50Adonia s‑a temut de Solomon. El s‑a ridicat, s‑a dus la Cort și s‑a prins de coarnele altarului. 51Lui Solomon i s‑a spus: „Iată, Adonia se teme de regele Solomon și s‑a apucat de coarnele altarului, zicând: «Să‑mi jure regele Solomon astăzi că nu‑l va omorî pe robul său cu sabia!»“ 52Solomon a zis: „Dacă este un om vrednic, niciun fir de păr nu‑i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri.“ 53Regele Solomon a trimis să‑l coboare de la altar. El a venit și s‑a plecat înaintea regelui Solomon, iar Solomon i‑a zis: „Du‑te acasă.“
