1Ao, sɛdeɛ kuropɔn no adane amamfo nie,
kuropɔn a anka nnipa ahyɛ no ma?
Ɛdeɛn enti na wayɛ okunafoɔ baa a
kane no na anka woyɛ kɛseɛ wɔ amanaman no mu?
Deɛ na ɔyɛ ɔhemmaa wɔ amantam no mu no
abɛyɛ afenaa ɛnnɛ.
2Ɔsu yaayaaya anadwo,
nisuo sensane nʼafono so.
Nʼadɔfoɔ nyinaa mu no,
ɔbiara nni hɔ a ɔkyekyere ne werɛ.
Nʼayɔnkofoɔ nyinaa adi no hwammɔ
Wɔayɛ nʼatamfoɔ.
3Amanehunu ne adwumaden akyi no,
Yuda kɔ nnommumfa mu.
Ɔte amanaman no mu
na ɔnni ahomegyebea
Wɔn a wɔtaa no nyinaa ati no
wɔ nʼahokyere mu.
4Akwan a ɛkɔ Sion no di awerɛhoɔ,
ɛfiri sɛ obiara nkɔ nʼafahyɛ ase.
Nʼapono nyinaa adeda mpan,
na nʼasɔfoɔ si apinie,
ne mmabaawa di yea,
na ɔwɔ yeadie a emu yɛ den.
5Nʼatamfoɔ abɛyɛ ne wuranom;
wɔn a wɔ ne no ayɛ dom ho adwo wɔn.
Awurade ama awerɛhoɔ aba ne so
nʼamumuyɛ bebrebe enti.
Ne mma kɔ nnommumfa mu.
Wɔayɛ nneduafoɔ ama ɔtamfoɔ.
6Animuonyam nyinaa atu
afiri Ɔbabaa Sion so kɔ.
Ne mmapɔmma ayɛ sɛ aforoteɛ
a wɔnnya adidibea;
na wɔde mmerɛyɛ adwane
wɔ wɔn ataafoɔ anim.
7Nʼamanehunu ne ananteananteɛ nna mu no,
Yerusalem kae ademudeɛ nyinaa
a na ɛwɔ no wɔ nna a atwam no mu.
Ne nkurɔfoɔ kɔtɔɔ ɔtamfoɔ no nsa mu no,
na obiara nni hɔ a ɔbɛboa no.
Nʼatamfoɔ de wɔn ani hwɛɛ no
na wɔseree ne sɛeɛ.
8Yerusalem ayɛ bɔne kɛseɛ
enti ne ho agu fi.
Wɔn a wɔdi no ni no sopa no,
ɛfiri sɛ wɔahunu nʼadagya;
ɔno ankasa gu ahome
na ɔdane nʼani.
9Nʼafideyɛ atu aka ne ntadeɛ mu;
wannwene ne daakye ho.
Nʼasehweɛ yɛ nwanwa;
obiara ankyekyere ne werɛ.
“Ao Awurade hwɛ mʼamanehunu,
ɛfiri sɛ ɔtamfoɔ adi nkonim.”
10Ɔtamfoɔ no de ne nsa too
nʼademudeɛ nyinaa so;
ɔhunuu sɛ amanaman
rehyɛne ne kronkronbea hɔ,
nnipa a woabra sɛ
wɔnnhyɛne wʼasafo mu no.
11Ne nkurɔfoɔ nyinaa si apinie
ɛberɛ a wɔrepɛ aduane;
wɔde wɔn ademudeɛ sesa aduane
de nya ahoɔden.
“Ao, Awurade, hwɛ na dwene me ho,
ɛfiri sɛ wɔbu me animtia.”
12“Ɛmfa mo ho anaa, mo a motwam hɔ nyinaa?
Monhwɛ na monhunu.
Ɛyea bi wɔ hɔ a ɛte sɛ me deɛ
a wɔma ɛbaa me soɔ yi anaa?
Deɛ Awurade de baa me so
wɔ nʼabufuhyeɛ da no.
13“Ɔsomaa ogya firi ɔsoro,
ma ɛbaa me nnompe mu.
Ɔsum afidie maa me nan
na ɔsane me kɔɔ mʼakyi.
Ɔyɛɛ me pasaa,
metɔɔ bira da mu nyinaa.
14“Woakyekyere me bɔne sɛ adesoa;
ɔde ne nsa nwene bɔɔ mu.
Abɛda me kɔn mu
na Awurade atwe mʼahoɔden.
Ɔde me ahyɛ wɔn a
merentumi nnyina wɔn anim no nsa.
15“Awurade apo
ahoɔdenfoɔ a wɔwɔ me ntam nyinaa;
wafrɛ akodɔm atia me
sɛ wɔmmɛdwɛre me mmeranteɛ.
Awurade atiatia Ɔbabaa Yuda Bunu so
wɔ ne nsakyiamena hɔ.
16“Yeinom enti na mesu
na nisuo adware me.
Obiara mmɛn a ɔbɛkyekye me werɛ.
Deɛ ɔbɛhyɛ me honhom den nni hɔ.
Me mma agyigya
ɛfiri sɛ ɔtamfoɔ no adi nkonim.”
17Sion trɛ ne nsa mu
nanso obiara nni hɔ a ɔbɛkyekye ne werɛ
Awurade ahyɛ ama Yakob sɛ
ne mfɛfoɔ bɛyɛ nʼatamfoɔ;
Yerusalem abɛyɛ
afideɛ wɔ wɔn mu.
18“Awurade yɛ ɔteneneeni,
nanso manni nʼahyɛdeɛ so.
Montie, mo amanaman nyinaa
monhwɛ me yea.
Me mmeranteɛ ne mmabaawa
kɔ nnommumfa mu.
19“Mefrɛɛ mʼapamfoɔ
nanso wɔyii me maeɛ.
Mʼasɔfoɔ ne me mpanimfoɔ
ase tɔreɛ wɔ kuropɔn no mu,
ɛberɛ a wɔrepɛ aduane adi
na wɔanwuwu.
20“Ao Awurade, hwɛ me mmɔborɔ!
Meredi ɛyea wɔ me mu,
na mʼakoma mu nso menni ahotɔ,
ɛfiri sɛ mayɛ otuatefoɔ kɛseɛ.
Akofena hyɛ me awerɛhoɔ wɔ abɔntene so;
efie nso yɛ owuo nko ara.
21“Nnipa ate mʼapinisie,
nanso obiara nni hɔ a ɔbɛkyekye me werɛ.
Mʼatamfoɔ nyinaa ate mʼamanehunu
wɔn ani gye deɛ woayɛ no ho.
Ma nna a woahyɛ no mmra
sɛdeɛ wɔbɛyɛ sɛ me.
22“Fa wɔn atirimuɔdensɛm nyinaa si wʼanim;
na wo ne wɔn nni
sɛdeɛ wo ne me adie
ɛsiane mʼamumuyɛ no enti.
Mʼapinisie dɔɔso
na mʼakoma aboto.”
Ierusalimul pustiit
11 Acest capitol este în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).Cum stă singură cetatea
care odinioară era plină de oameni!
Cum a ajuns asemenea văduvei,
ea, care era mare între neamuri!
Ea, care era prințesa ținuturilor,
a devenit o sclavă.
2Plânge amarnic în noapte
și lacrimile‑i curg pe obraz.
Dintre toți iubiții ei,
nu mai există niciunul care s‑o aline.
Toți prietenii au trădat‑o,
devenindu‑i dușmani.
3După multă suferință și muncă grea,
Iuda s‑a dus în captivitate.
Locuiește printre neamuri
și nu găsește un loc de odihnă.
Toți prigonitorii lui l‑au ajuns
chiar în toiul strâmtorării lui.
4Drumurile Sionului bocesc,
căci nimeni nu mai vine la sărbători.
Toate porțile lui sunt distruse,
iar preoții săi suspină.
Fecioarele lui sunt mâhnite
și el însuși este plin de amărăciune.
5Vrăjmașii lui au devenit stăpâni
și dușmanii lui au parte de bine,
căci Domnul l‑a făcut să sufere
din cauza mulțimii fărădelegilor sale.
Copiii lui au mers în exil,
captivi înaintea vrăjmașului.
6S‑a dus de la fiica Sionului6 Ierusalimul; [peste tot în carte].
toată măreția ei!
Prinții săi au ajuns ca niște cerbi
care nu găsesc pășune,
care fug, dar fără putere,
dinaintea urmăritorului.
7În zilele necazului și ale rătăcirii lui,
Ierusalimul își aduce aminte
de toate bogățiile
pe care le‑a avut în zilele de odinioară.
Când poporul lui a căzut în mâna vrăjmașului,
nimeni nu i‑a sărit în ajutor!
Vrăjmașii l‑au privit și au râs
pe seama prăbușirii lui.
8Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult
și de aceea a ajuns murdară8-9 Se referă la necurăția, din punct de vedere ritualic, a unei femei în timpul menstruației..
Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc,
fiindcă i‑au văzut goliciunea8 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale..
Ea însăși suspină
și își întoarce fața.
9Necurăția era pe rochia ei;
nu s‑a gândit la sfârșitul său.
Căderea ei a fost de neînțeles;
n‑a avut niciun mângâietor.
„Privește‑mi, Doamne, durerea,
căci dușmanul a triumfat!“
10Vrăjmașul a întins mâna
peste toate bogățiile ei.
Mai mult, ea a văzut neamurile
intrând în Sfântul ei Lăcaș,
cărora Tu le porunciseși
să nu intre în adunarea Ta.
11Tot poporul suspină,
căutând pâine.
Ei și‑au dat bogățiile pentru mâncare,
ca să‑și păstreze viața.
Privește, Doamne, și ia aminte
la cât sunt de disprețuită!
12Nu înseamnă nimic pentru voi,
cei care treceți pe lângă mine?
Priviți și vedeți
dacă există vreo durere asemenea durerii mele,
cu care Domnul m‑a făcut să sufăr
în ziua aprigei Lui mânii!
13Din înălțimi a trimis un foc
care mi‑a pătruns în oase.
A întins un laț sub picioarele mele
și m‑a răsturnat.
M‑a pustiit
și m‑a ostenit toată ziua.
14Fărădelegile mele au fost prinse14 Sensul termenului ebraic este nesigur. într‑un jug
și împletite de mâna Sa.
Ele apasă asupra gâtului meu,
frângându‑mi puterea.
Stăpânul m‑a dat în mâinile dușmanilor,
fără ca eu să mă pot împotrivi.
15Stăpânul i‑a lepădat
pe toți vitejii din mijlocul meu.
El a proclamat o vreme împotriva mea,
ca să‑mi zdrobească tinerii.
Stăpânul a călcat‑o ca în teasc
pe fiica fecioară a lui Iuda15 Ierusalimul; [peste tot în carte]..
16De aceea îmi plâng ochii;
din ochi îmi coboară lacrimi.
Căci Mângâietorul S‑a îndepărtat de mine,
El, Cel Ce îmi înviora sufletul.
Fiii mei sunt îngroziți,
căci dușmanul a învins.
17Sionul își întinde mâinile rugător,
dar nu este nimeni să‑l mângâie.
Domnul a poruncit pentru Iacov
ca vecinii lui să‑i fie vrăjmași,
iar Ierusalimul a ajuns
ca o necurăție printre ei.
18Domnul este drept,
căci m‑am răzvrătit împotriva Poruncii Lui.
Ascultați‑mă, vă rog, toate popoarele!
Priviți la durerea mea!
Fecioarele și tinerii mei
au mers în captivitate.
19Mi‑am chemat iubiții,
însă ei m‑au trădat.
Preoții și bătrânii mei
și‑au dat suflarea în cetate,
în timp ce căutau mâncare
ca să‑și păstreze viața.
20Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit!
Măruntaiele‑mi fierb;
inima mi se zvârcolește înăuntrul meu,
căci am fost foarte răzvrătit!
Afară, sabia m‑a lăsat fără copii,
iar în casă, ea este precum moartea.
21Oamenii m‑au auzit suspinând,
dar nimeni nu m‑a mângâiat.
Toți dușmanii mei au aflat de nenorocirea mea
și s‑au bucurat de ce ai făcut.
Adu ziua pe care ai vestit‑o!
Să fie și ei ca mine!
22Să vină toată răutatea lor înaintea Ta;
și poartă‑Te cu ei
la fel cum Te‑ai purtat cu mine
din cauza tuturor fărădelegilor mele.
Căci suspinele mele sunt multe,
iar inima‑mi este sleită!
