Asante Twi Contemporary Bible

Habakuk 1:1-17

1Yei ne asɛm a odiyifoɔ Habakuk nya firii Awurade nkyɛn wɔ anisoadehunu mu.

Habakuk Anwiinwii

2Ao, Awurade, memfrɛ mmisa mmoa nkɔsi da bɛn,

a nso wontie me?

Meteam mefrɛ wo, akakabensɛm enti,

nanso womma mmɛgye me.

3Adɛn na woma mehwɛ ntɛnkyea?

Adɛn enti na wotena bɔne ho?

Ɔsɛeɛ ne akakabensɛm da mʼanim,

basabasayɛ ne abɛbrɛsɛ atwa me ahyia.

4Enti, mmara nyɛ adwuma

na atɛntenenee nni baabiara,

atirimuɔdenfoɔ aka ateneneefoɔ ahyɛ,

enti wɔkyea atemmuo.

Awurade Mmuaeɛ

5“Momma ɛnyɛ mo nwanwa,

na mo ho nnwiri mo!

Merebɛyɛ biribi wɔ mo berɛ so,

na sɛ obi ka kyerɛ mo a,

morennye nni.

6Mema Babiloniafoɔ asɔre,

ɔman a wɔyɛ atirimuɔdenfoɔ ne ntɔkwapɛfoɔ;

wɔbufa asase nyinaa so,

na wɔfa tenabea a ɛnyɛ wɔn dea.

7Wɔn ho yɛ hu na nnipa suro wɔn;

wɔyɛ wɔn bo so adeɛ,

de pɛ animuonyam ma wɔn ho.

8Wɔn apɔnkɔ ho yɛ herɛ sene asebɔ,

na wɔn ho yɛ hu sene pataku a ɔnam anadwo,

wɔn apɔnkɔsotefoɔ kɔ wɔn anim mmarima so,

wɔfiri akyirikyiri nsase so,

na wɔto hoo sɛ akroma a ɔrekɔkye aboa.

9Wɔn nyinaa ba sɛ wɔrebɛyɛ basabasayɛ.

Wɔn dɔm pem kɔ wɔn anim te sɛ anweatam so mframa,

na wɔtase nneduafoɔ sɛ anwea.

10Wɔmmmu ahene,

wɔdi aman sodifoɔ ho fɛw,

na wɔtwee nkuropɔn ho banbɔ denden.

Wɔsisi dɔteɛ epie nam so kyekyere atamfoɔ.

11Wɔbɔ hoo te sɛ mframa kɔ wɔn anim.

Afɔdifoɔ a wɔn ahoɔden yɛ wɔn nyame.”

Habakuk Nwiinwii Bio

12Ao, Awurade, wonni hɔ firi tete anaa?

Me Onyankopɔn, me Kronkronni, wo a wote ase daa.

Ao, Awurade, woapa wɔn sɛ wɔmmu atɛn;

Ao Ɔbotantim, woahyɛ wɔn sɛ wɔntwe aso.

13Wʼaniwa yɛ kronkron, a wontumi nhwɛ nnebɔne;

wonnyegye bɔne so.

Na ɛdeɛn enti na wogyegye nnipa kɔntɔnkye so,

na ɛdeɛn enti na wayɛ komm wɔ ɛberɛ a

atirimuɔdenfoɔ remene ateneneefoɔ?

14Woama nnipa ayɛ sɛ nsuomnam a ɛwɔ ɛpo mu,

te sɛ abɔdeɛ a ɛwɔ ɛpo mu a wonni sodifoɔ.

15Ɔtamfoɔ tirimuɔdenfoɔ no de darewa yi wɔn,

ɔgu nʼasau de buma wɔn,

na afei ɔsɛpɛ ne ho ma nʼani gye.

16Ne saa enti ɔbɔ afɔdeɛ ma nʼasau

na wahye aduhwam ama no,

ɛfiri sɛ asau yi so na ɔnam nya ateyie,

na ɔdi nʼakɔnnɔ aduane.

17Enti ɔnkɔ so nni nʼasau mu nam,

na ɔmfa atirimuɔden nsɛe aman anaa?

Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 1:1-17

1Rostirea pe care a văzut‑o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

2– Până când, Doamne, voi striga după ajutor

și Tu nu vei asculta?

Până când voi striga către Tine: „Violență!“

și Tu nu vei izbăvi?

3De ce mă faci să privesc nelegiuirea?

De ce trebuie să mă uit la necaz?

Distrugerea și violența sunt înaintea mea;

peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.

4De aceea Legea este fără putere

și dreptatea nu se arată niciodată.

Căci cel rău îl împresoară4 Sau: îl învinge. pe cel drept

și astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

5– Uitați‑vă printre neamuri și priviți!

Mirați‑vă! Uimiți‑vă!

Căci în zilele voastre fac o lucrare

pe care n‑ați crede‑o

dacă v‑ar povesti‑o cineva!

6Iată, îi voi ridica pe caldeeni6 babilonieni.,

acel neam crud și năvalnic,

care străbate întinderile pământului

pentru a lua în stăpânire locuințe

care nu sunt ale lui!

7Ei sunt îngrozitori și de temut;

își au propria lege

și nu recunosc nicio altă autoritate!7 Lit.: înfricoșători; / judecata și demnitatea lor provin numai de la ei înșiși.

8Caii lor sunt mai rapizi decât leoparzii

și mai sprinteni decât lupii în amurg.

Călăreții lor se avântă,

călăreții lor vin de departe.

Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;

9toți vin pentru violență.

Privirile lor sunt ațintite9 Sensul termenului ebraic este nesigur. tot înainte

și adună captivi ca nisipul de mulți.

10Își bat joc de regi

și‑i iau în derâdere pe conducători.

Râd de orice fortificație,

căci îngrămădesc pământ10 Sau: fac o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori. lângă ea și o cuceresc.

11Apoi trec ca vântul și merg mai departe11 Posibil: și depășesc limita.;

el se face astfel vinovat,

puterea lui fiindu‑i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12– Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne?

Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri!

Doamne, Tu l‑ai rânduit pentru a face judecată!

Stânca mea, Tu l‑ai ridicat

ca să pedepsească!

13Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău;

Tu nu poți să privești asuprirea!

De ce Te uiți la cei necredincioși

și taci când cel rău îl înghite

pe cel mai drept decât el?

14L‑ai făcut pe om asemenea peștilor mării,

asemenea vietății din mare care nu are stăpân.

15El îi scoate pe toți cu undița,

îi adună cu mreaja lui,

îi strânge în năvodul lui

și de aceea se bucură și se veselește.

16De aceea aduce el jertfe mrejei sale

și arde tămâie năvodului său!

Datorită lor, partea lui este bogată

și mâncarea lui este din abundență!

17Va continua el oare să‑și golească mreaja

și să ucidă neamuri fără să cruțe nimic?