Ang Kaalam ug ang Kabuang
1Ang kaalam sama sa usa ka tawo nga nagpatukod ug dako ug matahom nga balay.9:1 dako ug matahom nga balay: sa literal, balay nga may pito ka haligi. 2Nagpakombira siya; nagaandam ug mga pagkaon ug ilimnon. 3Unya gisugo niya ang iyang mga sulugoong babaye nga moadtog habog nga mga dapit sa lungsod aron imantala kini: 4“Kamong mga walay alamag ug pagsabot, giimbitar kamo sa kombira. 5Panganhi kamo aron mokaon ug moinom sa akong giandam. 6Undanga na ang inyong pagkawalay-alamag aron padayon kamong mabuhi. Pagkinabuhi kamo nga may pagsabot.”
7Kon badlongon mo ang tawong mabiay-biayon, insultohon ka niya. Kon badlongon mo ang tawong daotan, pasipad-an ka niya. 8Ayaw badlonga ang tawong mabiay-biayon kay kapungtan ka niya. Badlonga ang tawong maalamon ug higugmaon ka niya. 9Tudloi ang maalamon, ug mahimo siyang mas maalamon. Tudloi ang tawong matarong ug madugangan pa gayod ang iyang kahibalo.
10Kon gusto ka magmaalamon, tahora ang Ginoo. Kon ilhon mo ang Balaan nga Dios, makaangkon kag maayong panabot. 11Pinaagi sa kaalam, motaas ang imong kinabuhi. 12Kon maalamon ka, makahatag kini kanimog kaayohan, apan kon isalikway mo ang kaalam, ikaw ray mag-antos.
13Ang kabuang sama sa usa ka babayeng sabaan, walay alamag, ug walay kahibalo. 14Maglingkod siya sa pultahan sa iyang balay o sa habog nga mga dapit sa lungsod, 15ug manawag sa mga molabay nga nagapadulong sa ilang mga trabaho. 16Moingon siya, “Kamong mga walay alamag, dali kamo dinhi.” Ug ingon pa niya sa mga walay panabot, 17“Mas lami ang tubig nga kinawat ug mas lami ang pagkaon nga kan-on sa tago.”9:17 Tingali ang buot ipasabot nga ang gidili mao hinuoy lami. 18Apan wala masayod ang mga tawo nga ang moadto kaniya mamatay. Ang nakaadto na kaniya anaa na karon sa dapit sa mga patay.
Invitația înțelepciunii
1Înțelepciunea și‑a zidit casa,
și‑a tăiat cei șapte stâlpi,
2și‑a înjunghiat vitele, și‑a amestecat vinul;
și‑a aranjat și masa.
3Apoi și‑a trimis servitoarele
și strigă de pe vârful înălțimilor cetății:
4„Cine este naiv să vină aici!“
Iar celor fără minte le spune:
5„Veniți să mâncați din pâinea mea
și să beți din vinul pe care l‑am amestecat!
6Părăsiți căile nesăbuite și veți trăi!
Umblați pe calea priceperii!“
7Cel ce disciplinează un batjocoritor își atrage dispreț,
iar cel ce mustră pe cel rău se rănește singur.
8Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască!
Mustră pe cel înțelept, și el te va iubi!
9Dă‑i celui înțelept iar el va fi și mai înțelept!
Învață‑l pe cel drept, și el va spori în învățătură.
10„Începutul înțelepciunii este teama de Domnul,
și cunoștința celor sfinți10 Termenul ebraic poate fi înțeles și ca un plural de maiestate, cu referire la Cel Sfânt. este pricepere.
11Căci prin mine ți se vor înmulți zilele
și se vor adăuga ani la viața ta.
12Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept;
dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.“
Invitația prostiei
13Femeia „Prostie“13 Sau: Femeia proastă. este gălăgioasă,
nesăbuită și nu știe nimic.13 Sau: nesăbuită; ce nu știe ea?
14Ea se așază la ușa casei sale,
pe un scaun, chiar pe vârful înălțimilor cetății,
15ca să‑i cheme pe trecătorii
care merg drept pe calea lor:
16„Cine este naiv să vină aici!“
Iar celui fără minte îi spune:
17„Apele furate sunt dulci,
iar pâinea mâncată în locuri ascunse este plăcută!“
18Dar el nu știe că acolo sunt umbrele,
că oaspeții ei sunt în adâncimile Locuinței Morților.
