Ginadayeg ang Kaalam
1Ang kaalam ug pagsabot sama sa tawong nagawali. 2Nagabarog siya diha sa habog nga mga lugar sa daplin sa kadalanan, sa gisang-an sa dalan, 3duol sa mga pultahan sa lungsod, ug sa mga agianan. Ug nagawali siyag kusog:
4“Kamong tanan nga katawhan, nakigsulti ako.
5Kamong mga walay kahibalo, pagmaalamon kamo.
Kamong mga buang-buang, sabta kini.
6Pamati kamo, kay mapuslanon ug husto kining akong isulti.
7Tinuod gayod ang akong ginasulti ug ngil-aran ako sa nagasultig daotan.
8Matarong ang tanan kong ginasulti ug wala gayod kini sagol nga bakak o limbong.
9Masabtan kining tanan ug walay sayop alang sa mga tawong may pagsabot.
10Palabiha ang kaalam ug ang akong pagtul-id sa imong pamatasan kaysa pilak ug bulawan.
11Kay ang kaalam mas bililhon pa kaysa mahalong mga bato ug wala gayoy butang nga imong pangandoyon nga makatupong niini.
12Ako, nga mao ang kaalam, kahibalo motimbang-timbang kon unsay husto o dili, ug kahibalo ako modesisyon sa ensakto.
13Ang nagatahod sa Ginoo nasilag sa daotan. Gikasilagan ko ang pagpanghambog, ang pagkamapahitas-on, ang daotang batasan, ug ang pagpamakak.
14Maayo akong motambag ug may husto ako nga kaalam. May pagsabot ako ug gahom.
15Pinaagi kanako makadumala ang mga hari, ug makahimo ang mga pangulo ug matarong nga mga kasugoan.
16Pinaagi kanako makadumala ang mga tigdumala ug ang mga opisyal—ang tanan nga nagadumala nga matarong.8:16 mga opisyal… matarong: Sa Septuagint ug sa ubang mga kopya sa Hebreo, mga opisyal nga nagadumala sa kalibotan.
17Ginahigugma ko ang nagahigugma kanako;
ang mangita kanako makakaplag kanako.
18Makahatag akog bahandi, dungog, kauswagan, ug kadaogan nga molungtad.
19Ang akong mahatag mas bililhon pa kaysa purong bulawan o pilak.
20Ginasunod ko kon unsay matarong ug husto.
21Ang nagahigugma kanako hatagan kog bahandi;
pun-on ko ang ilang tipiganan sa bahandi.
22Daan na akong kauban8:22 kauban: o, gimugna. sa Ginoo sa wala pa niya mugnaa ang tanan.
23-26Gitugotan niya nga anaa na ako sukad pa sa una.
Diha na ako sa wala pa ang kalibotan: ang dagat, ang mga tuboran, ang mga bukid, ang mga bungtod, ang mga kaumahan, ug bisan ang mga abog.
27Diha na ako sa pagmugna niya sa langit,
sa pagbutang niya sa daw utlanan sa langit ug sa yuta,
28sa pagmugna niya sa mga panganod,
sa pagpatubod niya sa mga tuboran sa kahiladman,
29sa pagbutang niya sa utlanan sa dagat aron dili kini molapaw,
ug sa pagbutang niya sa mga pundasyon sa kalibotan.
30Sama ako sa usa ka arkitekto8:30 arkitekto: Dili klaro sa Hebreo. Posible usab, gamay nga bata, o, masaligan nga higala. diha sa tapad sa Ginoo.
Ako ang iyang kalipay adlaw-adlaw, ug malipayon ako kanunay sa iyang presensya.
31Nalipay ako sa kalibotan nga iyang gimugna ug sa mga katawhan.
32Busa karon mga anak, pamatia ninyo ako,
kay bulahan ang nagasunod sa akong mga pamaagi.
33Pamatia ninyo ang akong pagtul-id sa inyong pamatasan aron mahimo kamong maalamon,
ug ayaw gayod ninyo kini kalimti.
34Bulahan ang tawo nga kanunayng nangandam ug naghulat sa pagpamati kanako.
35Kay ang tawo nga nagapangita kanako makaangkon sa maayo ug taas nga kinabuhi,
ug pakamaayohon siya sa Ginoo.
36Apan ang tawo nga wala mangita kanako, nagasakit lang sa iyang kaugalingon.
Ang tanang mga nasuko kanako gusto ug kamatayon.”
Chemarea înțelepciunii
1Nu strigă înțelepciunea?
Nu‑și înalță priceperea glasul?
2Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului,
la răspântia2 Lit.: casa. cărărilor.
3Strigă tare lângă porți, în fața3 Lit.: la gura. cetății,
la intrarea ușilor:
4„Oamenilor, către voi strig
și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!
5O, naivilor, înțelegeți prudența!
Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!
6Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari,
și buzele mele vor rosti ce este drept!
7Căci cerul gurii mele rostește adevărul,
iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic sucit sau pervertit în ele.
9Toate sunt clare pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10Primiți îndrumarea mea în loc de argint,
și cunoștința mai mult decât aurul ales.
11Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele
și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.
12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența;
eu găsesc cunoștința și discernământul.
13Teama de Domnul este să urăști răul.
Eu urăsc mândria și aroganța,
calea rea și gura care spune lucruri pervertite.
14Al meu este sfatul și înțelepciunea;
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine domnesc împărații
și conducătorii decretează dreptatea.
16Prin mine domnesc prinții și nobilii,
toți judecătorii dreptății.
17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.
18Cu mine sunt bogăția și gloria,
avuția trainică și dreptatea.
19Rodul meu este mai bun decât aurul,
da, decât aurul pur,
și venitul meu decât argintul ales.
20Eu merg pe calea dreptății,
pe mijlocul cărărilor judecății,
21ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
22Domnul mă avea la începutul căii22 Un idiom ebraic cu referire la lucrările lui Dumnezeu. Lui,22 Sau: Domnul m‑a creat cea dintâi dintre căile Lui.
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost desemnată din veșnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24Eu am fost născută când nu erau adâncuri,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25Înainte de așezarea munților,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe fața adâncului,
28când a așezat norii sus
și a întărit izvoarele adâncului,
29când a așezat hotar mării,
ca apele să nu treacă peste hotărârea29 Lit.: gura. Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30eu eram meșterul de lângă El
și zi de zi eram în desfătări,
jucându‑mă tot timpul în fața Lui,
31jucându‑mă cu lumea pământului Său
și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.
32Acum deci, fiilor, ascultați‑mă!
Ferice de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți;
n‑o ignorați!
34Ferice de omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele,
păzind stâlpii ușilor mele.
35Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața
și primește astfel bunăvoința Domnului.
36Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur;
toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
