Ang Kamahinungdanon sa Kaalam
1Anak, dawata ug tipigi sa imong kasingkasing ang akong mga gipanudlo ug mga sugo. 2Paminawa kon unsay makahatag ug kaalam ug pagsabot. 3Ug paningkamoti gayod nga makaangkon ka niini, 4nga daw sama nga nagapangita kag pilak o tinagong bahandi. 5Kon himuon mo kini, masayran mo kon unsa ang pagtahod sa Ginoo, ug masabtan mo ang mahitungod kaniya. 6Kay ang Ginoo maoy nagahatag ug kaalam. Kaniya usab naggikan ang kahibalo ug pagsabot. 7-8Gipanalipdan niya ang nagakinabuhing matarong, matinumanon, ug dili salawayon. Giandaman usab niya sila ug kadaogan.2:7-8 kadaogan: o, husto nga kaalam.
9Kon mamati ka kanako, masayran mo kon unsa ang maayo mong buhaton: ang husto, matarong, ug ang angayng buhaton. 10Mahimo kang maalamon, ug makahatag kinig kalipay kanimo. 11Kon may panabot ka ug kahibalo nga modesisyon ug ensakto, makasalbar kini kanimo 12ug maglikay sa daotang binuhatan ug sa mga tawong daotan ug sinultihan. 13Kini nga mga tawo mibiya na sa hustong binuhatan ug misunod sa buhat sa mga anaa sa kangitngit. 14Nagakalipay sila sa paghimo ug daotan, ug nalingaw sila sa kangil-ad niini. 15Dili ensakto ang ilang pagkinabuhi; sukwahi ang dalan nga ilang ginaagian.
16Ang kaalam maglikay usab kanimo sa babayeng daotan nga buot motintal kanimo pinaagi sa matam-is niyang mga pulong. 17Kining babayhana mibiya sa iyang bana nga iyang giminyoan sa batan-on pa siya; gikalimtan niya ang iyang saad sa Dios sa dihang gikasal siya. 18Ang pag-adto sa iyang balay sama ra nga nagpaingon ka sa kamatayon. Ang dalan paingon sa iyang balay padulong sa dapit sa mga patay. 19Si bisan kinsa nga moadto kaniya dili na makauli; dili na niini matultolan pa ang dalan paingon sa dapit sa mga buhi. 20Busa sunda ang pagkinabuhi sa maayo nga mga tawo; pagkinabuhi nga matarong. 21Kay ang tawo nga nagakinabuhi sa ensakto ug dili salawayon padayon nga magpuyo dinhi sa atong yuta. 22Apan ang mga daotan ug maluibon abugon. Pang-ibton sila sama sa mga sagbot.
Beneficiile morale ale înțelepciunii
1Fiule, dacă vei primi cuvintele mele
și vei păstra cu tine poruncile mele,
2dacă urechea ta va lua aminte la înțelepciune
și‑ți vei îndrepta inima spre pricepere,
3dacă vei cere înțelepciune
și te vei ruga pentru pricepere,
4dacă vei umbla după ea ca după argint
și o vei căuta ca pe o comoară ascunsă,
5atunci vei înțelege teama de Domnul
și vei găsi cunoașterea lui Dumnezeu.
6Căci Domnul dă înțelepciune;
din gura Lui ies cunoștința și priceperea.
7El păstrează înțelepciunea pentru cei drepți
și este scut pentru cei ce umblă în integritate.
8El păzește cărările judecății
și protejează calea credincioșilor Lui.
9Atunci vei înțelege dreptatea, judecata
și nepărtinirea – orice cărare bună.
10Căci înțelepciunea va veni în inima ta
și cunoașterea va fi plăcută sufletului tău.
11Discernământul te va păzi
și priceperea te va proteja.
12Ca să te scape de calea celui rău,
de omul care spune lucruri pervertite,
13de cei ce părăsesc cărările dreptății,
ca să umble pe căile întunericului,
14care se bucură să facă rău
și se veselesc în lucrurile pervertite ale răului,
15ale căror căi sunt sucite
și ale căror cărări sunt strâmbe.
16Ca să te scape de femeia străină,
de necunoscuta care ademenește prin cuvintele ei,
17care își părăsește prietenul tinereții ei
și uită legământul Dumnezeului ei.
18Căci casa ei se scufundă înspre moarte,
iar cărările ei duc înspre umbre.
19Nimeni din cei ce merg la ea nu se mai întoarce,
nici nu mai găsește cărările vieții.
20Tu să umbli pe calea celor buni
și să ții cărările celor drepți.
21Căci cei drepți vor locui țara
și cei fără pată vor rămâne în ea,
22dar cei răi vor fi nimiciți din țară,
și cei necredincioși vor fi smulși din ea.
