Gipadala ni Jesus ang 12 Niya ka Apostoles
(Mat. 10:5-15; Mar. 6:7-13)
1Usa ka adlaw niana gitigom ni Jesus ang 12 niya ka apostoles. Gihatagan niya sila sa gahom ug katungod sa paghingilin sa tanang mga daotang espiritu ug sa pag-ayo sa mga sakit. 2Unya, gisugo niya sila sa pagpangwali mahitungod sa paghari sa Dios ug sa pagpang-ayo sa mga masakiton. 3Giingnan niya sila, “Ayaw kamo pagbalon ug bisan unsa sa inyong pagpanglakaw: bisan sungkod, bag, pagkaon, kuwarta o ilisan. 4Kon padayonon kamo sa usa ka balay, diha kamo pagpuyo hangtod nga mopahawa kamo nianang dapita. 5Apan kon ang mga tawo sa usa ka dapit dili modawat kaninyo, biyai ninyo kanang dapita; ug sa inyong pagpahawa, itaktak ang abog sa inyong tiil isip pasidaan batok kanila.” 6Unya nanglakaw ang iyang mga apostoles ug nangadto sa mga kabaryohan; nagsangyaw sila sa Maayong Balita ug giayo nila ang mga masakiton.
Naglibog si Herodes bahin kang Jesus
(Mat. 14:1-12; Mar. 6:14-29)
7Ang balita mahitungod sa gihimo nila ni Jesus nakaabot kang Herodes nga pangulo sa Galilea. Naglibog gayod si Herodes tungod kay may mga tawo nga nagaingon, “Nabanhaw si Juan nga tigbautismo.” 8Ang uban usab nagaingon, “Siya si Elias nga mibalik karon.” Ug ang uban pa gayod nagaingon, “Usa siya sa mga propeta kaniadto nga nabanhaw.” 9Miingon si Herodes, “Gipapunggotan ko na ug ulo si Juan. Apan kinsa man kaha kining tawhana nga kahibulongan man nga mga sugilanon ang akong nadungog mahitungod kaniya?” Ug nagtinguha gayod si Herodes nga makakita kang Jesus.
Gipakaon ni Jesus ang 5,000 ka mga Tawo
(Mat. 14:13-21; Mar. 6:30-44; Juan 6:1-14)
10Pagbalik sa mga apostoles ni Jesus, gisulti nila kaniya kon unsa ang ilang mga nahimo. Unya gidala sila ni Jesus sa lungsod sa Betsaida. Wala niya gipakuyog ang ubang mga tawo. 11Apan pagkahibalo sa mga tawo nga nakagikan na sila si Jesus, misunod sila. Pag-abot nila didto, giabiabi sila ni Jesus ug gisultihan mahitungod sa paghari sa Dios. Ug giayo usab niya ang mga masakiton.
12Sa dihang hapit na mosalop ang adlaw, miduol kaniya ang iyang 12 ka apostoles ug miingon, “Paadtoa na ang mga tawo sa mga baryo ug sa mga sityo sa palibot aron makapangita sila sa ilang pagkaon ug katulgan, tungod kay ania kita dinhi sa awaaw nga dapit.” 13Apan miingon si Jesus, “Kamo mismo ang mohatag kanila ug pagkaon.” Mitubag sila, “Aduna kitay lima lang gayod ka buok pan ug duha ka isda. Dili kini paigo, gawas kon mopalit kita ug dugang pagkaon alang kanilang tanan.” 14(Ang gidaghanon sa mga lalaki didto mga 5,000.) Busa miingon si Jesus sa iyang mga tinun-an, “Pundoka ug palingkora ang mga tawo sa tag-50 kada grupo.” 15Gituman nila ang sugo ni Jesus ug gipalingkod nila ang tanang mga tawo. 16Unya gikuha ni Jesus ang lima ka pan ug duha ka isda, ug mihangad siya sa langit ug nagpasalamat sa Dios. Gipikas-pikas niya kini ug gihatag ngadto sa iyang mga tinun-an aron iapod-apod sa mga tawo. 17Nakakaon silang tanan ug nangabusog. Human makakaon ang tanan, gitigom nila ang mga sobra, ug 12 pa ka bukag ang napuno.
Ang Gipahayag ni Pedro bahin kang Jesus
(Mat. 16:13-19; Mar. 8:27-29)
18Usa ka adlaw niana nagainusara sa pag-ampo si Jesus ug ang iyang mga tinun-an naa sa iyang duol. Nangutana si Jesus kanila, “Kinsa man ako sumala sa mga tawo?” 19Mitubag sila, “May nagaingon nga ikaw si Juan nga Tigbautismo. Ang uban nagaingon nga ikaw si Elias, ug ang uban pa gayod nagaingon nga ikaw usa sa mga propeta kaniadto nga nabanhaw.” 20Miingon si Jesus kanila, “Apan alang kaninyo kinsa man ako?” Mitubag si Pedro, “Ikaw mao ang Cristo nga gisaad sa Dios nga maghari.”
Naghisgot si Jesus bahin sa Iyang Kamatayon ug Pagkabanhaw
(Mat. 16:20-28; Mar. 8:30–9:1)
21Unya gipasidan-an sila ni Jesus nga dili gayod nila isulti kang bisan kinsa nga siya mao ang Cristo. 22Miingon siya, “Ako nga Anak sa Tawo kinahanglan nga mag-antos gayod sa pagahimuon kanako sa mga pangulo sa mga Judio, sa kadagkoan sa mga pari, ug sa mga magtutudlo sa Kasugoan. Isalikway nila ako ug patyon, apan sa ikatulo ka adlaw mabanhaw ako.”
23Unya miingon si Jesus sa tanan, “Kon may tawo nga buot mosunod kanako, dili niya palabihon ang iyang kaugalingon, kondili mosunod siya kanako adlaw-adlaw bisan pa kon kamatayon ang iyang dangatan. 24Tungod kay si bisan kinsa nga nagtinguha sa pagluwas sa iyang kinabuhi mawad-an hinuon niini. Apan si bisan kinsa nga maghalad sa iyang kinabuhi tungod kanako makaangkon sa kinabuhi nga walay kataposan. 25Unsa man ang makuha sa tawo kon maangkon niya ang tanang butang dinhi sa kalibotan, apan mawala ang iyang kinabuhi? Wala gayod! 26Kon ikaulaw ako ug ang akong mga pagtulon-an ni bisan kinsa, ikaulaw ko usab siya kon ako nga Anak sa Tawo mobalik na dinhi nga nagadan-ag sa akong gahom ug sa gahom sa akong Amahan ug sa balaang mga anghel. 27Sa pagkatinuod, may mga tawo dinhi nga dili mamatay hangtod nga makita nila ang paghari sa Dios.”
Ang Pagkausab sa Panagway ni Jesus
(Mat. 17:1-8; Mar. 9:2-8)
28Mga walo ka adlaw human kadto isulti ni Jesus, gidala niya si Pedro, si Juan, ug si Santiago sa pagtungas sa bukid aron mag-ampo. 29Sa dihang nagaampo si Jesus nausab ang iyang panagway, ug ang iyang bisti miputi ug misidlak. 30Sa kalit may nagpakita nga duha ka tawo nga nakigsulti kaniya. Sila mao si Moises ug si Elias. 31Nagsidlak usab sila ug nakigsulti kang Jesus mahitungod sa iyang kamatayon nga hapit nang matuman diha sa Jerusalem. 32Nahinanok pag-ayo sila si Pedro. Sa dihang nakamata na sila, nakita nila si Jesus nga nagsidlak ug ang duha ka tawo nga nagtindog tapad kaniya. 33Sa dihang mobiya na ang duha ka tawo kang Jesus, miingon si Pedro kaniya, “Ginoo, maayo nga ania kami9:33 kami: o, kita. dinhi. Maghimo kami ug tulo ka payag, ang usa alang kanimo, ang usa alang kang Moises, ug ang usa alang kang Elias.” (Ang tinuod, wala mahibalo si Pedro kon unsa ang iyang gipanulti.) 34Sa wala pa makahuman pagsulti si Pedro natabonan sila sa panganod, ug nangahadlok sila. 35Unya may nadunggan sila nga tingog gikan sa panganod nga nagaingon, “Kini ang akong Anak nga pinili. Paminawa ninyo siya!” 36Sa dihang mihunong na ang tingog, nakita nila nga si Jesus na lang ang nabilin. Sa sunod nga mga adlaw nagpakahilom lang una sila si Pedro sa ilang nakita.
Giayo ni Jesus ang Bata nga Gigamhan sa Daotang Espiritu
(Mat. 17:14-18; Mar. 9:14-27)
37Human niadtong adlawa, milugsong sila gikan sa bukid. Daghang mga tawo ang misugat kang Jesus. 38May usa kanila nga misinggit, “Magtutudlo, kon mahimo tan-awa una ang akong bugtong anak nga lalaki. 39Kanunay siyang gamhan sa daotang espiritu. Kalit lang siya nga mosiyagit, magkirig-kirig ug magbula ang iyang baba. Kanunay siyang pasakitan sa daotang espiritu ug halos dili siya biyaan niini. 40Gihangyo ko ang imong mga tinun-an nga hinginlan kini, apan dili nila mahimo.” 41Unya miingon si Jesus, “Kamo nga mga tawo niining panahona, wala gayoy pagtuo, ug sayop ang inyong panghuna-huna ug binuhatan. Hangtod kanus-a pa ba ang akong pagpailob kaninyo? Dad-a dinhi ang imong anak.” 42Sa dihang miduol kang Jesus ang bata, gibundak siya sa daotang espiritu sa yuta ug gipakirigkirig. Apan giabog ni Jesus ang daotang espiritu ug giayo niya ang bata. Unya gibalik niya kini ngadto sa iyang amahan. 43Natingala gayod ang tanang mga tawo sa kadako sa gahom sa Dios.
Gihisgotan Pag-usab ni Jesus ang bahin sa Iyang Kamatayon
(Mat. 17:22-23; Mar. 9:30-32)
Samtang ang mga tawo natingala sa tanang mga gihimo ni Jesus, miingon siya sa iyang mga tinun-an, 44“Hinumdomi gayod ninyo kini: Ako nga Anak sa Tawo kinahanglan nga itugyan ngadto sa mga tawo nga nasuko kanako.” 45Apan wala sila makasabot niini tungod kay gipugngan ang ilang mga huna-huna aron dili nila kini masabtan. Ug nagpanuko sila sa pagpangutana kaniya mahitungod niini.
Kinsa Gayod ang Labaw sa Tanan?
(Mat. 18:1-5; Mar. 9:33-37)
46May usa ka higayon nga naglalis ang iyang mga tinun-an kon kinsa gayod kanila ang labaw sa tanan. 47Apan nahibalo si Jesus sa ilang gihuna-huna. Busa mikuha siya ug gamay nga bata ug gipatindog sa iyang tapad. 48Unya miingon siya, “Si bisan kinsa nga tungod sa iyang pagsunod kanako modawat sa bata nga sama niini, nagadawat usab kanako. Ug ang modawat kanako nagadawat usab sa nagpadala kanako. Tungod kay ang labing ubos kaninyo mao ang labaw sa tanan.”
Ang Dili Batok Kaninyo Dapig Kaninyo
(Mar. 9:38-40)
49Miingon si Juan kang Jesus, “Ginoo, nakakita kami ug usa ka tawo nga nanghingilin sa mga daotang espiritu ug ang imong ngalan ang iyang gigamit. Gipaundang namo siya tungod kay dili nato siya kauban.” 50Apan miingon si Jesus kaniya, “Pasagdi ninyo siya, kay si bisan kinsa nga wala makigbatok kaninyo dapig kaninyo.”
Wala Dawata si Jesus sa usa ka Baryo sa Samaria
51Sa nagkaduol na ang adlaw nga ikayab si Jesus sa langit, nakahukom siya nga moadto sa Jerusalem. 52Busa may gipauna siya nga mga tawo didto sa usa ka baryo sa Samaria aron sa pag-andam sa iyang kasak-an. 53Apan ang mga tawo niadto nga baryo wala modawat kaniya tungod kay nahibaloan nila nga moadto siya sa Jerusalem. 54Pagkahibalo niini sa iyang mga tinun-an nga si Santiago ug si Juan, miingon sila kang Jesus, “Ginoo, buot ka ba nga mangayo kami ug kalayo gikan sa langit aron sunogon sila?” 55Apan gilingi sila ni Jesus ug gibadlong.9:55 Ang ubang kopya sa Griego aduna pay sumpay sa bersikulo 55 ug 56: Wala kamo masayod kon unsang matang sa espiritu ang anaa kaninyo. Tungod kay mianhi ang Anak sa tawo dili aron sa paglaglag sa mga tawo kondili aron sa pagluwas kanila. 56Ug mipadayon na lang sila sa lain nga baryo.
Ang mga Sumusunod ni Jesus
(Mat. 8:19-22)
57Samtang nagpadayon sila sa ilang pagpanglakaw, may usa ka tawo nga miingon kang Jesus, “Mouban ako kanimo bisan asa ka moadto.” 58Apan miingon si Jesus kaniya, “Ang mga ihalas nga iro may mga lungag nga mapaulian ug ang mga langgam may mga salag, apan ako nga Anak sa Tawo walay kaugalingong balay nga akong kapahulayan.” 59Unya miingon si Jesus sa usa ka tawo, “Uban kanako!” Mitubag ang tawo, “Ginoo, mopauli una ako aron sa paglubong sa akong amahan.”9:59 mopauli una ako aron sa paglubong sa akong amahan: Tingali ang buot ipasabot, mopauli una ako, ug kon patay na ang akong amahan ug gilubong na, mosunod ako kanimo. 60Mitubag si Jesus kaniya, “Pasagdi ang mga patay9:60 mga patay: Tingali ang buot ipasabot, mga patay sa panan-aw sa Dios. sa paglubong sa ilang mga minatay. Apan ikaw, lakaw ug iwali ang mahitungod sa paghari sa Dios.” 61May usa pa gayod nga miingon kang Jesus, “Ginoo, mouban ako kanimo; apan tugoti una ako nga mopauli ug manamilit sa akong pamilya.” 62Mitubag si Jesus kaniya, “Ang tawo nga magdaro nga magsigeg lingi9:62 Ang buot ipasabot, Ang tawo nga magdaro nga magsigeg lingi dili mapuslan ang iyang pagdaro. Sama usab niana ang tawo nga nagsunod kang Jesus nga may gibalikan, dili siya angay nga maapil sa paghari sa Dios. dili angay nga maapil sa paghari sa Dios.”
Trimiterea celor doisprezece
(Mt. 10:9-14; Mc. 6:7-13)
1Isus i‑a chemat pe cei doisprezece, le‑a dat putere și autoritate peste toți demonii și peste boli, ca să le vindece, 2și i‑a trimis să proclame Împărăția lui Dumnezeu și să‑i vindece pe cei neputincioși.
3El le‑a zis: „Să nu luați nimic cu voi pe drum – nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint și să nu aveți două cămăși. 4În orice casă intrați, rămâneți acolo și din locul acela să plecați. 5Și oriunde nu vă vor primi, scuturați‑vă praful de pe picioare când ieșiți din cetatea aceea, drept mărturie împotriva lor!“
6Ei au plecat și au călătorit prin sate, vestind Evanghelia și vindecând pretutindeni.
Confuzia lui Irod despre Isus
(Mt. 14:1-2; Mc. 6:14-16)
7Tetrarhul Irod7 Vezi nota de la 3:1. a auzit despre toate câte se întâmplaseră și era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat dintre cei morți. 8Alții ziceau că s‑a arătat Ilie, iar alții că a înviat vreun profet dintre cei din vechime. 9Dar Irod a zis: „Pe Ioan l‑am decapitat. Deci Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“ Și căuta să‑L vadă.
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mt. 14:13-21; Mc. 6:32-44; In. 6:1-13)
10Când s‑au întors, apostolii I‑au povestit lui Isus tot ce au făcut. El i‑a luat deoparte și s‑au retras, doar ei singuri, spre o cetate numită Betsaida. 11Dar mulțimile au aflat lucrul acesta și L‑au urmat. El le‑a primit bine, le‑a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i‑a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.
12Când ziua a început să se sfârșească, cei doisprezece s‑au apropiat și I‑au zis:
– Lasă mulțimea să se ducă prin satele și cătunele dimprejur, ca să găsească găzduire și provizii, fiindcă aici suntem într‑un loc pustiu.
13Însă El le‑a zis:
– Dați‑le voi să mănânce!
Ei I‑au răspuns:
– N‑avem cu noi mai mult de cinci pâini și doi pești. Le putem da numai dacă ne ducem noi să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta!
14Căci erau aproape cinci mii de bărbați.
Isus le‑a zis ucenicilor Săi:
– Puneți‑i să se așeze în grupuri de aproximativ cincizeci!
15Ei au făcut întocmai – i‑au pus pe toți să se așeze. 16Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, le‑a binecuvântat și le‑a frânt. Apoi le‑a dat ucenicilor ca să le așeze înaintea mulțimii. 17Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și s‑au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase.
Mărturisirea de credință a lui Petru
(Mt. 16:13-16; Mc. 8:27-29)
18Într‑o zi, în timp ce Se ruga singur, cu El fiind doar ucenicii, Isus i‑a întrebat, zicând:
– Cine zic mulțimile că sunt Eu?
19Ei, răspunzând, au zis:
– Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun că a înviat un profet dintre cei din vechime.
20El le‑a zis:
– Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?
Petru, răspunzând, a zis:
– Tu ești Cristosul lui Dumnezeu!
Isus vorbește despre moartea și învierea Sa
(Mt. 16:21-23; Mc. 8:31-33)
21Însă Isus le‑a atras atenția și le‑a poruncit să nu spună nimănui aceasta, 22zicând:
– Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de către bătrâni22 Probabil membri laici ai Sinedriului (vezi și 22:66), capi ai celor mai importante familii evreiești [peste tot în carte]., de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.
Prețul uceniciei
(Mt. 16:24-28; Mc. 8:34–9:1)
23Apoi le‑a spus tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. 24Căci oricine vrea să‑și salveze viața, o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu, acela o va salva. 25Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă s‑ar distruge sau s‑ar pierde pe sine însuși? 26Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în slava Sa, a Tatălui și a sfinților îngeri. 27Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu.27 Posibil ca această predicție să se refere la episodul „schimbării la față“ (vezi v. 29, 32 și 2 Pet. 1:16) sau la episodul „coborârii Duhului Sfânt“, din F.A. 2.“
Schimbarea la față
(Mt. 17:1-13; Mc. 9:2-13)
28Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a urcat pe munte ca să Se roage. 29În timp ce Se ruga, I s‑a schimbat înfățișarea feței, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe. 30Și iată că doi bărbați stăteau de vorbă cu El – erau Moise și Ilie, 31care se arătaseră în slavă. Ei vorbeau despre plecarea31 Lit.: exodul, termen folosit doar de două ori în NT cu privire la moartea iminentă a unei persoane (vezi și 2 Pet. 1:15). Termenul poartă cu sine nu doar ideea de moarte, ci și pe aceea de înviere și înălțare. Pe de altă parte, prezența lui Moise și folosirea acestui termen în acest context, pot să sugereze scopul morții și învierii lui Cristos: eliberarea omenirii de sub tirania păcatului. Lui, pe care urma s‑o ducă la îndeplinire în Ierusalim. 32Petru și cei ce erau cu el erau îngreunați de somn, dar când s‑au trezit bine au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El. 33Tocmai când aceștia se despărțeau de El, Petru I‑a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.“ Nu știa ce zice.
34În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor și i‑a acoperit. Când au intrat în nor, s‑au înspăimântat. 35Și din nor s‑a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L‑am ales35 Sau: Fiul Meu, Alesul Meu (vezi Is. 42:1). Unele mss conțin: Fiul Meu preaiubit, iar altele, Fiul Meu preaiubit, în Care‑Mi găsesc plăcerea.! De El să ascultați!“
36Când s‑a auzit glasul, Isus Se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea și, în zilele acelea, n‑au istorisit nimănui nimic despre lucrurile pe care le văzuseră.
Vindecarea unui băiat demonizat
(Mt. 17:14-19; Mc. 9:14-29)
37În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulțime L‑a întâmpinat pe Isus.
38Și iată că un bărbat din mulțime a strigat:
– Învățătorule, Te rog fierbinte să privești cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! 39Iată, un duh îl apucă și deodată el începe să strige. Duhul îl face să aibă convulsii și spume la gură și cu greu pleacă de la el, lăsându‑l zdrobit! 40I‑am rugat fierbinte pe ucenicii Tăi să‑l alunge, dar n‑au putut.
41Isus, răspunzând, a zis:
– O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi și vă voi mai îngădui? Adu‑l aici pe fiul tău!
42Chiar în timp ce băiatul se apropia, demonul l‑a trântit la pământ și l‑a aruncat în convulsii. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l‑a vindecat pe băiat și l‑a dat înapoi tatălui său. 43Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mt. 17:22-23; Mc. 9:30-32)
Dar în timp ce toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea El, Isus le‑a zis ucenicilor Săi: 44„Plecați bine urechea la cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie predat44 Verbul poate însemna și a trăda. Totuși, sensul literal este a preda. în mâinile oamenilor.“ 45Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea; fuseseră ascunse de ei, ca să nu le înțeleagă. Și se temeau să‑L întrebe cu privire la aceste cuvinte.
Cine este cel mai mare?
(Mt. 18:1-5; Mc. 9:33-37)
46Apoi a început o dispută între ei cu privire la cine ar fi cel mai mare dintre ei.
47Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaș, l‑a pus să stea lângă El 48și le‑a zis:
– Oricine îl primește în Numele Meu pe acest copilaș, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toți, acela este cel mai mare.
De partea lui Isus
(Mc. 9:38-40)
49Atunci Ioan, răspunzând, a zis:
– Stăpâne, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu ne urmează.
50Dar Isus i‑a zis:
– Nu‑l opriți, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.
Opoziție din partea samaritenilor
51Când s‑a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Și‑a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim. 52A trimis înaintea Lui niște mesageri, care s‑au dus și au intrat într‑un sat al samaritenilor52 Populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24). În timpul lui Isus, între iudei și samariteni exista o foarte mare ostilitate (vezi In. 4:9)., ca să facă pregătirile pentru El. 53Dar aceștia nu L‑au primit, pentru că fața Sa se îndrepta spre Ierusalim.
54Când au văzut acest lucru, Iacov și Ioan, ucenicii Lui, au zis:
– Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer și să‑i mistuie, cum a făcut Ilie?
55Însă Isus, întorcându‑Se, i‑a mustrat și a zis:
– Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! 56Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!
Apoi au plecat într‑un alt sat.
Costurile uceniciei
(Mt. 8:19-22)
57În timp ce mergeau pe drum, cineva I‑a zis:
– Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!
58Însă Isus i‑a spus:
– Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să‑Și plece capul.
59Altuia i‑a zis:
– Urmează‑Mă!
Dar acela I‑a răspuns:
– Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu!59 În primul secol, trupul decedat al unei persoane era pus într‑un mormânt săpat în stâncă și lăsat acolo timp de un an. După acea perioadă, osemintele erau luate pentru a fi puse într‑un osuar și îngropate. Acest obicei avea la bază crezul potrivit căruia persoana decedată primea ispășire de păcate după ce carnea trupului său mort putrezea. Este foarte probabil ca Isus să fi avut în vedere acest obicei în răspunsul Său, criticându‑l implicit pentru absurditatea lui.
60Dar Isus i‑a zis:
– Lasă morții să‑și înmormânteze morții,60 Fraza poate avea următoarele sensuri: (1) poate fi un idiom, cu sensul: „Sunt lucruri mai importante de făcut“; (2) limbajul poate fi unul figurat: „Lasă morții (spiritual vorbind) să‑și înmormânteze morții (fizic vorbind)“; (3) limbajul poate fi unul literal; Isus pur și simplu subliniază urgența și importanța proclamării Împărăției lui Dumnezeu. iar tu du‑te și vestește Împărăția lui Dumnezeu!
61Un altul a zis:
– Te voi urma, Doamne, însă dă‑mi voie mai întâi să‑mi iau rămas bun de la cei din casa mea!
62Dar Isus i‑a răspuns:
– Niciun om care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!
