Ang Pulong Sa Dios

Lucas 1

Pasiuna

11-3 Halangdon nga Teofilo:

Daghan na ang nagsulat mahitungod sa mga panghitabo dinhi kanato. Gisulat nila ang mahitungod kang Jesus sumala sa gibalita kanato niadtong mga tawo nga nagsangyaw sa Maayong Balita ug nakakita mismo sa mga panghitabo gikan pa sa sinugdanan. Mao nga gisusi ko gayod pag-ayo kining tanan gikan pa sa sinugdan. Unya akong nahunahunaan nga isulat usab kanimo kining maong mga panghitabo sa maayong pagkahan-ay, aron imong masiguro nga tinuod gayod ang mga butang nga gisulti kanimo.

Nagpakita ang Anghel kang Zacarias

Ingon niini ang nahitabo: Niadtong panahon nga si Herodes ang hari sa Judea, may pari didto nga ginganlan ug Zacarias nga miyembro sa grupo sa mga pari nga gidumalahan ni Abija. Ug ang iyang asawa mao si Elizabet nga linya usab sa banay ni Aaron nga pari. Silang duha nagkinabuhi nga matarong atubangan sa Dios. Gituman gayod nila ang tanang mga sugo ug balaod sa Ginoo. Apan wala silay anak, kay baog si Elizabet ug tigulang na usab kaayo sila.

Unya, miabot ang adlaw nga ang grupo nila ni Zacarias mao na ang mag-alagad sa Dios didto sa templo. Nagripa sila sumala sa nabatasan nilang mga pari, ug si Zacarias mao ang napilian nga magsunog ug insenso didto sa halaran. Busa misulod siya sa templo. 10 Samtang nagasunog siya ug insenso didto sa sulod, daghang mga tawo didto sa gawas ang nag-ampo. 11 Unya nagpakita kaniya ang usa ka anghel sa Ginoo ug mitindog kini didto sa tuong dapit sa halaran nga sunoganan ug insenso. 12 Sa dihang nakita kini ni Zacarias gikulbaan siya ug nahadlok. 13 Apan miingon ang anghel kaniya, “Ayaw kahadlok, Zacarias! Gidungog sa Dios ang imong mga pag-ampo; si Elizabet nga imong asawa manganak ug batang lalaki. Nganlan mo siyag Juan. 14 Magmalipayon gayod ikaw tungod kaniya, ug daghan usab ang magmalipayon tungod sa iyang pagkahimugso. 15 Kay mahimo siyang bantogan[a] atubangan sa Ginoo. Kinahanglan dili gayod siya moinom ug bino o uban pang ilimnon nga makahubog. Bisan anaa pa siya sa sabakan sa iyang inahan ang Espiritu Santo anaa na kaniya. 16 Ug pabalikon niya ang daghang mga kaliwat ni Israel ngadto sa Ginoo nga ilang Dios. 17 Mag-una siya sa Ginoo aron iyang andamon ang mga tawo alang sa pag-abot sa Ginoo. Himuon niya kini pinaagi sa Espiritu Santo ug sa gahom nga sama sa nabatonan ni Elias. Ipasig-uli niya ang maayong relasyon sa mga amahan ngadto sa ilang mga anak, ug ibalik niya ang matarong nga panghunahuna sa mga masinupakon sa Dios.”

18 Miingon si Zacarias sa anghel, “Unsaon ko man pagsiguro nga tinuod ang imong gisulti kanako? Tigulang na man ako ug ang akong asawa.”

19 Mitubag ang anghel, “Ako si Gabriel nga alagad sa Dios nga anaa gayod sa iyang atubangan. Gisugo niya ako aron sa pagsulti kanimo niining maayong balita. 20 Apan tungod kay wala ka man motuo sa akong gisulti, maamang ka hangtod sa adlaw nga matuman kining akong gisulti kanimo. Matuman gayod kini inig-abot sa adlaw nga gitakda sa Dios.”

21 Ang mga tawo didto sa gawas nagpadayon sa paghulat kang Zacarias. Natingala sila ngano nga nadugay siya didto sa sulod sa templo. 22 Sa paggawas niya, dili na siya makasulti ug tungod niini nagsinyas na lang siya sa mga tawo. Nasabtan nila nga may gipakita ang Dios kaniya didto sa sulod sa templo. 23 Pagkahuman sa iyang turno sa pag-alagad sa templo, mipauli siya. 24 Paglabay sa pipila ka adlaw, nagbuntis na si Elizabet. Sulod sa lima ka bulan wala gayod siyay gawas-gawas sa ilang balay. 25 Miingon siya, “Gikaloy-an gayod ako sa Ginoo. Karon gikuha niya kanako ang akong kaulawan ngadto sa mga tawo.[b]

Nagpakita ang Anghel kang Maria

26 Sa dihang unom na ka bulan ang pagbuntis ni Elizabet, gisugo pag-usab sa Dios ang anghel nga si Gabriel nga moadto sa Nazaret, nga usa ka lungsod sa Galilea. 27 Gipadala siya didto sa dalagang putli nga ginganlag Maria. Si Maria kaslonon na kang Jose, nga usa sa mga kaliwat ni Haring David. 28 Sa pag-abot sa anghel didto kang Maria, miingon siya, “Maria, magmalipayon ka, tungod kay ang Ginoo uban kanimo ug gipanalanginan ka niya.” 29 Sa pagkadungog ni Maria niini nahasol siya pag-ayo, ug iyang gihunahuna kon unsa ang kahulogan niini. 30 Miingon ang anghel kaniya, “Ayaw kahadlok, Maria kay gipakita sa Dios ang iyang kaayo kanimo. 31 Magbuntis ka ug manganak ug lalaki, ug Jesus ang imong ingalan kaniya. 32 Mahimo siyang bantogan ug pagatawgon siya nga Anak sa Labing Halangdon nga Dios. Ihatag sa Ginoong Dios kaniya ang gingharian sa iyang katigulangan nga si David. 33 Maghari siya sa mga kaliwat ni Jacob hangtod sa kahangtoran; ang iyang gingharian molungtad sa walay kataposan.”

34 Miingon si Maria sa anghel, “Unsaon man niini pagkahimo, nga wala pa man akoy bana?” 35 Mitubag ang anghel, “Mokunsad kanimo ang Espiritu Santo ug ang gahom sa Labing Halangdon nga Dios magpabilin kanimo. Busa ang balaan nga bata nga imong ipanganak pagailhon nga Anak sa Dios. 36 Tan-awa ang imong paryente nga si Elizabet. Ang uban nagaingon nga dili na siya manganak tungod kay tigulang na kaayo siya. Apan karon unom na ka bulan ang iyang pagbuntis, 37 tungod kay mahimo man sa Dios ang tanan.”

38 Miingon si Maria, “Sulugoon ako sa Ginoo; matuman unta kanako ang imong gisulti.” Ug unya mibiya ang anghel kaniya.

Mibisita si Maria kang Elizabet

39 Sa paglabay sa pipila ka adlaw nangandam si Maria ug nagdali pag-adto sa usa ka lungsod didto sa kabukiran sa Judea. 40 Misulod siya sa balay ni Zacarias ug nangumusta kang Elizabet. 41 Sa pagkadungog ni Elizabet sa pagpangumusta ni Maria, milihok ang bata sa iyang tiyan. Gigamhan si Elizabet sa Espiritu Santo. 42 Ug sa makusog nga tingog miingon siya, “Sa tanan nga mga babaye ikaw lang ang gipanalanginan sa Dios ug ingon niini! Gipanalanginan usab niya ang imong gibuntis. 43 Usa kini ka dakong dungog alang kanako kay gibisitahan ako sa inahan sa akong Ginoo. 44 Kay bisan gani ang bata sa akong tiyan malipayon nga milihok sa dihang nadunggan ko ang imong pagpangumusta. 45 Bulahan gayod ikaw nga nagtuo nga matuman kanimo ang gisulti sa Ginoo!”

Ang Pagdayeg ni Maria sa Dios

46 Miingon si Maria, “Nagadayeg gayod ako sa Ginoo!
47 Ug malipayon ang akong espiritu tungod sa Dios nga akong Manluluwas.
48 Kay gihinumdoman niya ako nga iyang ubos nga sulugoon. Sukad karon, magasulti ang tanang mga tawo nga bulahan ako,
49 tungod sa kahibulongan nga mga butang nga gihimo sa gamhanang Dios kanako.
Balaan siya nga Dios.
50 May kalooy siya sa mga tawo sa matag henerasyon nga nagatahod kaniya.
51 Gipakita niya ang iyang gahom pinaagi sa iyang mga gihimo.
Giabog niya ang mga tawo nga mapahitas-on sa ilang kaugalingon.
52 Gipakanaog niya ang mga gamhanang hari sa ilang trono.
Ug gituboy niya ang mga mapainubsanon.
53 Gitagbaw niya sa mga maayong butang ang mga gigutom.
Apan gihinginlan niya nga wala gayoy dala ang mga adunahan.
54-55 Gitabangan niya kita nga iyang mga sulugoon, nga mga kaliwat ni Israel.
Kay wala niya kalimti ang iyang mga saad sa atong mga katigulangan,
nga kaloy-an niya sa walay kataposan si Abraham ug ang iyang mga kaliwat!”

Mao kini ang gisulti ni Maria. 56 Ug mipuyo siya didto sa ilang Elizabet ug mga tulo ka bulan, ug unya mipauli siya.

Ang Pagkatawo ni Juan nga Tigbautismo

57 Unya miabot ang panahon sa pagpanganak ni Elizabet, ug nanganak siya ug lalaki. 58 Sa pagkadungog sa iyang mga silingan ug mga paryente kon giunsa siya pagpanalangin sa Ginoo, nakigduyog sila sa iyang kalipay.

59 Sa walo na ka adlaw ang bata, mitambong ang mga silingan ug mga paryente sa pagtuli kaniya.[c] Zacarias unta ang ilang ingalan kaniya sama sa iyang amahan, 60 apan wala mosugot si Elizabet. Miingon siya, “Dili mahimo, kinahanglan nga Juan ang ingalan kaniya.” 61 Miingon sila kaniya, “Apan wala gayod kamoy paryente nga sama niana ug ngalan.” 62 Ug ilang gisinyasan ang amahan kon unsay iyang gusto nga ingalan sa iyang anak. 63 Misinyas siya nga hatagan siya ug sulatanan. Ug dayon misulat siya, “Nganli siyag Juan.” Natingala gayod silang tanan. 64 Diha-diha nakasulti si Zacarias ug gidayeg niya ang Dios. 65 Gikulbaan ang tanan niyang mga silingan ug mikaylap sa tanang dapit sa mga kabukiran sa Judea ang balita mahitungod sa maong panghitabo. 66 Ang tanang mga tawo nga nakadungog niini nakapamalandong ug nakapangutana, “Unsa man kaha kining bataa inig-kadako na niya?” Kay klaro kaayo nga ang gahom sa Ginoo anaa kaniya.

Ang Panagna ni Zacarias

67 Si Zacarias nga iyang amahan gigamhan sa Espiritu Santo ug mao kini ang iyang gisulti,

68 “Dayegon nato ang Ginoo nga Dios sa Israel!
Kay mianhi siya aron sa pagluwas kanato nga iyang mga katawhan.
69 Gipaanhi niya kanato ang makagagahom nga manluluwas nga kaliwat sa iyang sulugoon nga si David.
70 Mao usab kini ang iyang gisulti kaniadto pinaagi sa iyang mga balaang propeta.
71 Nagsaad siya nga iya kitang luwason gikan sa atong mga kaaway
ug sa mga tawo nga nagadumot kanato.
72 Miingon usab siya nga iyang kaloy-an ang atong mga katigulangan, ug dili niya kalimtan ang iyang kasabotan kanila
73 nga iyang gipanumpa sa atong katigulangan nga mao si Abraham.
74 Kini ang kasabotan nga siya moluwas gayod kanato gikan sa atong mga kaaway
aron kita makapangalagad nga walay kahadlok,
75 ug mahimo kitang balaan ug matarong sa iyang atubangan sa tanan nga adlaw sa atong kinabuhi.”
76 Unya miingon si Zacarias sa iyang anak,
“Ikaw Juan, pagatawgon ka nga propeta sa Labing Halangdong Dios.
Kay mag-una ka sa Ginoo aron imong andamon ang katawhan sa iyang pag-abot.
77 Tudloan mo ang iyang mga katawhan nga maluwas sila pinaagi sa kapasayloan sa Dios sa ilang mga sala,
78 kay ang atong Dios maluloy-on ug mahigugmaon.
Ipadala niya ang Manluluwas sama sa nagasubang nga adlaw,
79 nga maghatag ug kahayag sa mga tawo nga anaa sa kangitngit ug nag-ungaw sa kamatayon.
Tudloan niya kita kon unsaon nga mahimong maayo ang atong relasyon sa Dios ug sa atong isigka-tawo.”

80 Unya, ang bata nga si Juan midako ug nalig-on sa espiritu. Nagpuyo siya sa kamingawan hangtod sa adlaw nga nagsugod siya sa iyang pagpanudlo sa mga Israelinhon.

Notas al pie

  1. Lucas 1:15 bantogan: Sa literal, dako.
  2. Lucas 1:25 kaulawan ngadto sa mga tawo: usa ka kaulawan kaniadto alang sa usa ka babaye ang dili makaanak.
  3. Lucas 1:59 Mao kini ang nabatasan sa mga Judio.

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 1

Introducere

1Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.

Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul

În zilele lui Irod, regele Iudeii,[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.

Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10 La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.

11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. 13 Dar îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan[c]. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.

18 Zaharia l-a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!

19 Îngerul i-a răspuns:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

21 Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. 22 Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

23 Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“

Anunţarea naşterii lui Isus

26 În luna a şasea,[e] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:

– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)[f]

29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30 Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[g]. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.[h] 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov[i] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!

34 Maria l-a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

35 Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit[j] „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! 37 Căci nimic nu este imposibil cu[k] Dumnezeu.

38 Maria a zis:

– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Şi îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39 În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a exclamat cu glas tare:

„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie! 45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“

Cântecul[l] Mariei

46 Maria a zis:

„Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul
47     şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48         pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale!
Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită
49     pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine!
Numele Lui este sfânt!
50     Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie
        faţă de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune[m] prin braţul Lui;
    i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
    şi i-a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi,
    iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
    amintindu-Şi de îndurarea Sa,
55 aşa cum le spusese strămoşilor noştri,
    lui Avraam şi seminţei[n] lui, în veci!“

56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

57 Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58 Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.

59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.[o] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60 dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“

61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ 62 Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. 64 Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântecul[p] lui Zaharia

67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:

68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    pentru că a venit în ajutor şi Şi-a răscumpărat poporul!
69 El ne-a ridicat un corn al mântuirii[q]
    în casa[r] slujitorului Său David,
70 aşa cum a spus prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime,
71 şi ne-a adus izbăvire de duşmanii noştri şi din mâinile celor ce ne urăsc.
72 El Îşi arată astfel îndurarea faţă de strămoşii noştri
    şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
    potrivit căruia, ne va da voie, 74 izbăviţi fiind din mâna duşmanilor noştri,
să-I slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui,
    în toate zilele noastre.

76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt!
    Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui,
77 să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii,
    prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită îndurării nemărginite[s] a Dumnezeului nostru,
    în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălţime,
79 ca să strălucească peste cei aflaţi în întuneric
    şi în umbra morţii,
        ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“

80 Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.

Notas al pie

  1. Luca 1:5 Irod cel Mare (37-4 î.Cr.)
  2. Luca 1:5 Cf. 1 Cron. 24:1-19, existau 24 de cete preoţeşti, ceata lui Abia fiind a opta, în ordinea slujirii (v. 10)
  3. Luca 1:13 Ioan derivă din ebraicul Iohanan, care înseamnă Domnul este îndurător
  4. Luca 1:17 Vezi Mal. 4:5-6
  5. Luca 1:26 Vârsta sarcinii Elisabetei (vs. 24, 36)
  6. Luca 1:28 Cele mai importante mss nu conţin această propoziţie, care a fost adăugată probabil pe baza v. 42
  7. Luca 1:31 Isus este transcrierea în greacă a ebraicului Iosua (Ieşua), care înseamnă Domnul mântuie
  8. Luca 1:32 Vezi 2 Sam. 7:13, 16; Ps. 2:6-7; 89:26-27; Is. 9:6-7
  9. Luca 1:33 Sau: Israel
  10. Luca 1:35 Sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi sfânt şi va fi numit; sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi numit sfânt,
  11. Luca 1:37 Unele mss conţin pentru
  12. Luca 1:46 Cântecul este cunoscut sub numele de Magnificat, termenul latin pentru preamăreşte
  13. Luca 1:51 Sau: El a arătat putere; sau: El a înfăptuit lucruri mari
  14. Luca 1:55 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  15. Luca 1:59 Vezi Lev. 12:3
  16. Luca 1:67 Cântecul este cunoscut sub numele de Benedictus, termenul latin pentru binecuvântat
  17. Luca 1:69 Cornul simboliza puterea; ideea este că Mesia (Cristos), descendent al lui David, are puterea de a mântui; de aici putem traduce: un Mântuitor puternic
  18. Luca 1:69 Sau: dintre urmaşii
  19. Luca 1:78 Lit.: îndurării duioase