Gibuboan ni Maria ug Pahumot ang Tiil ni Jesus
(Mat. 26:6-13; Mar. 14:3-9)
1Unya, sa dihang unom na lang ka adlaw una moabot ang pista, miadto si Jesus sa Betania, sa lugar ni Lazaro nga iyang gibanhaw. 2Nagaandam silag panihapon alang kang Jesus. Si Lazaro usa sa mga kauban ni Jesus nga nagkaon diha sa lamisa. Si Marta mao ang nagsilbi. 3Unya si Maria mikuha ug mga tunga sa litrong mahalong pahumot nga gikan sa tanom nga nardo. Gibubo niya kini sa tiil ni Jesus. Pagkahuman gitrapohan niya sa iyang buhok. Ug nalukop ang tibuok balay sa kahumot niadtong pahumot. 4Usa sa mga kauban ni Jesus didto mao si Judas Iscariote, nga mao ang magluib kaniya. Miingon si Judas, 5“Ang bili nianang pahumot mga usa gayod ka tuig nga sweldo sa usa ka tawo. Nganong wala man kana ibaligya ug ang halin ipanghatag ngadto sa mga kabos?” 6Gisulti niya kini, dili tungod kay nalooy siya sa mga kabos, kondili tungod kay kawatan siya. Siya mao ang nagakupot sa ilang kuwarta ug nagapangawkaw siya niini. 7Apan miingon si Jesus, “Pasagdi siya! Ipatago lang kaniya ang nahibilin nga pahumot aron itagana sa akong lubong. 8Ang mga kabos kanunay ninyong ikauban, apan ako dili ninyo kanunayng ikauban.”
Ang Plano nga Patyon si Lazaro
9Daghang mga Judio ang nakabalita nga didto si Jesus sa Betania, busa nangadto sila didto. Nangadto sila dili lang tungod kang Jesus, kondili gusto usab nila nga makita si Lazaro nga iyang gibanhaw. 10Busa giplano sa kadagkoan sa mga pari nga patyon usab si Lazaro, 11kay tungod kaniya, daghan sa mga Judio ang namiya kanila ug nagtuo kang Jesus.
Ang Madaogon nga Pagsulod ni Jesus sa Jerusalem
(Mat. 21:1-11; Mar. 11:1-11; Luc. 19:28-40)
12Pagkasunod adlaw, nabalitaan sa daghang mga tawo nga mitambong sa pista nga si Jesus nagpadulong na sa Jerusalem. 13Busa nagkuha silag mga dahon sa palmera ug gitagbo nila si Jesus, ug naninggit, “Dayegon ta ang Dios! Gipanalanginan sa Ginoo ang iyang pinadala!12:13 Tan-awa usab ang Salmo 118:26. Dayegon ta ang Hari sa Israel!” 14Nakakaplag si Jesus ug usa ka nating asno ug iya kining gisakyan. Sa iyang gihimo natuman ang giingon sa Dios sa Kasulatan nga nagaingon:
15“Kamo nga mga taga-Zion,
ayaw kamo kahadlok,
Tungod kay ang inyong hari nagaabot,
nga nagasakay sa nating asno.”12:15 Tan-awa usab ang Zac. 9:9.
16Niadtong panahona, ang mga tinun-an ni Jesus wala pa makasabot kon unsa ang kahulogan niadtong mga nangahitabo. Apan sa dihang mibalik na si Jesus sa langit, ayha pa nila nahinumdoman nga ang gihimo niadtong mga tawo mao gayod diay ang nahisulat sa Kasulatan.
17Daghang mga tawo ang nakakita sa pagtawag ug pagbanhaw ni Jesus kang Lazaro gikan sa iyang lubnganan. Ug kini nga mga tawo namalita sa nahitabo. 18Busa daghang mga tawo ang misugat kang Jesus, tungod kay nabalitaan nila kadtong milagro nga iyang gibuhat. 19Busa nagsultihanay ang mga Pariseo, “Tan-awa ninyo, ang tanang mga tawo nagsunod na kaniya. Wala na gayod kitay mahimo!”
May mga Griego nga Nangita kang Jesus
20May mga Griego usab nga nangabot sa Jerusalem aron motambong sa pista ug mosimba sa Dios. 21Nangadto sila kang Felipe nga taga-Betsaida. Kini nga dapit sakop sa Galilea. Miingon ang mga Griego, “Gusto unta namo nga makigkita kang Jesus.” 22Gisultihan ni Felipe si Andres ug silang duha nangadto kang Jesus aron sultihan siya. 23Miingon dayon si Jesus kanila, “Karon miabot na ang higayon nga mapasidunggan ang Anak sa Tawo. 24Sultihan ko kamo sa tinuod, kon ang usa ka binhi dili ilubong sa yuta, kana magpabilin lang gayod nga usa ka binhi. Apan kon ilubong ug mamatay, motubo kini ug mamungag daghan.12:24 Ang buot ipasabot ni Jesus nga siya susama niana, tungod kay kon mamatay na siya, daghan ang mahatagan ug bag-o nga kinabuhi. 25Ang tawo nga hilabihan ang paghigugma sa iyang kinabuhi kawad-an hinuon niini, apan ang dili manghinugon sa iyang kinabuhi tungod kanako makaangkon sa kinabuhi nga walay kataposan. 26Si bisan kinsa nga buot mag-alagad kanako kinahanglan mosunod kanako, aron nga kon asa ako atua usab ang akong sulugoon. Ang tawo nga nagaalagad kanako pasidunggan sa Amahan.”
Misulti si Jesus bahin sa Iyang Kamatayon
27Miingon pa gayod si Jesus, “Karon naglibog ako. Unsa ba ang akong isulti? Moingon ba ako sa Amahan nga dili na lang niya ako paantuson? Apan mao kini ang katuyoan sa akong pag-anhi dinhi, nga mag-antos sa mga kasakit niining panahona.” 28Miingon dayon si Jesus sa Amahan, “Amahan, ipakita ang imong gahom sa mga tawo.” Ug dayon may tingog gikan sa langit nga nagaingon, “Gipakita ko na pinaagi kanimo, ug ipakita ko pa pag-usab.”
29Ang mga tawo nga nanambong didto nakadungog sa maong tingog. Nagaingon sila, “Midalogdog!” Apan ang uban nagaingon, “Nakigsulti kaniya ang anghel!” 30Apan miingon si Jesus kanila, “Gipadungog kadto sa Dios dili alang kanako kondili alang kaninyo. 31Sukad karon hukman na niya ang mga tawo sa kalibotan. Ug malupig na niya si Satanas nga mao ang nagagahom niining kalibotan. 32Ug kon bayawon na gani ako gikan sa yuta, paduolon ko ang tanang mga tawo ngari kanako.” 33(Sa iyang pagsulti niadto, gisulti niya kon unsa nga matang sa kamatayon ang iyang pagaantuson.) 34Mitubag ang mga tawo kaniya, “Sumala sa Kasugoan magakinabuhi ang Cristo sa walay kataposan. Busa nganong nagaingon ka man nga ang Anak sa Tawo kinahanglan nga mamatay? Kinsa man gayod kanang Anak sa Tawo nga imong gi-ingon?” 35Gitubag sila ni Jesus, “Hapit nang mawala ang suga diha sa inyong taliwala. Busa samtang ania pa kini pagkinabuhi kamo diha niini nga suga, kay basin kon maabtan kamo sa kangitngit. Kay ang nagalakaw diha sa kangitngit dili makahibalo kon asa siya nagapadulong. 36Busa tuohi ninyo ako nga mao ang suga samtang ania pa ako uban kaninyo, aron malamdagan ang inyong huna-huna.”12:36 aron malamdagan ang inyong huna-huna: sa literal, aron mahimo kamong mga anak sa kahayag.
Dili Motuo ang mga Judio kang Jesus
Human siya mosulti niadto milakaw siya ug mitago gikan kanila. 37Bisan nakakita na gayod sila sa daghang mga milagro nga gipangbuhat ni Jesus, wala gihapon sila motuo kaniya. 38Busa napamatud-an ang giingon ni Propeta Isaias:
“Ginoo, walay mituo sa among gibalita.
Wala sila masayod nga gipakita mo na kanila ang imong gahom.”12:38 Tan-awa usab ang Isa. 53:1.
39-40Miingon pa gayod si Isaias:
“Gibutaan sila sa Dios aron dili sila makakita, ug gitakpan niya ang ilang mga huna-huna aron dili sila makasabot,
kay basin pag mobalik sila ngadto sa Dios ug ayohon niya sila.”12:39-40 Tan-awa usab ang Isa. 6:10.
Busa mao kini ang hinungdan kon nganong wala sila motuo kang Jesus. 41Gisulti kadto ni Isaias tungod kay nakita niya ang gahom ni Jesus ug naghisgot siya mahitungod kaniya.
42Apan bisan pa niana, daghang kadagkoan sa mga Judio ang mituo kang Jesus. Apan wala lang sila magpadayag sa ilang pagtuo tungod kay nahadlok sila nga dili na sila pasudlon sa mga Pariseo diha sa mga sinagoga sa mga Judio. 43Kay gipalabi man nila ang pagdayeg sa mga tawo kaysa pagdayeg sa Dios.
Ang Pulong ni Jesus maoy Mohukom sa Tawo
44Misulti si Jesus sa makusog, “Kon ang tawo magtuo kanako, dili lang ako ang iyang gituohan kondili nagatuo usab siya sa nagpadala kanako. 45Ang nakakita kanako nakakita usab sa nagpadala kanako. 46Mianhi ako dinhi sa kalibotan sa paglamdag sa huna-huna sa mga tawo, aron nga si bisan kinsa nga magtuo kanako dili magpabilin sa kangitngit. 47Kon may nakadungog sa akong mga gipanudlo apan dili motuman niini, dili ako ang mohukom kaniya nga silotan. Kay wala ako moanhi dinhi sa kalibotan aron hukman ang mga tawo kondili aron luwason sila. 48Adunay maghukom sa mga tawo nga nagasalikway kanako ug dili modawat sa akong mga gipanudlo; ang mga pulong nga akong gipanudlo mao ang maghukom kanila sa kataposang adlaw! 49Kay ang akong mga gipanudlo dili gikan kanako kondili gikan sa Amahan nga nagpadala kanako. Siya mao ang nagsugo kanako kon unsa ang akong itudlo. 50Ug nahibalo ako nga ang iyang mga sugo, nga iyang giingon kanako nga akong itudlo, nagahatag ug kinabuhi nga walay kataposan. Busa ginasulti ko kaninyo ang tanan nga iyang gipasulti kanako.”
Ungerea lui Isus la Betania
(Mt. 26:6-13; Mc. 14:3-9; Lc. 7:37-39)
1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă2 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă. Corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. cu El. 3Maria a luat o litră3 Lit.: litra, care măsura aproximativ 0,3 l. de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei. Casa s‑a umplut de mirosul parfumului.
4Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis:
5– De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari5 Plata obișnuită pentru mai mult de un an, luând în calcul Sabatele și sărbătorile, când nu se lucra (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:7)., iar banii să fi fost dați săracilor?
6Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.
7Atunci Isus a zis:
– Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentru7 Sau: Las‑o, ca să‑l păstreze pentru; sau: Las‑o! Să‑l păstreze pentru. ziua înmormântării Mele. 8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.
9O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.
10Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, 11pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mt. 21:4-9; Mc. 11:7-10; Lc. 19:35-38)
12În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13a luat ramuri de palmieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau:
„Osana!13 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s‑a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n‑a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într‑un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna.
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,13 Vezi Ps. 118:26.
Împăratul lui Israel!“
14Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:
15„Nu te teme, fiică a Sionului!
Iată că Împăratul tău vine,
călare pe mânzul unei măgărițe.“15 Vezi Zah. 9:9.
16Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El. 17Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“
Isus vorbește despre moartea Sa
20Erau și niște greci20 Numiți și „temători de Dumnezeu“, neevrei atrași de iudaism datorită monoteismului și a moralei sale, oameni care se alăturau comunităților evreiești din Diaspora; nu erau neapărat prozeliți. printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. 21Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“ 22Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.
23Isus le‑a răspuns, zicând:
– A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cel ce‑și iubește viața, o va pierde, dar cel ce‑și urăște25 În ideea că nu o iubește mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mc. 14:26 și nota; Mt. 10:37). viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28Tată, proslăvește‑Ți Numele!
Atunci a venit din cer un glas care a zis:
– L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou.
29Mulțimea care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet.
Alții ziceau:
– I‑a vorbit un înger!
30Isus a răspuns și a zis:
– Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia. 32Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.
33Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34Atunci mulțimea I‑a răspuns:
– Noi am auzit din Lege34 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărți ale lui Moise, deoarece aluziile sunt la texte ca Ps. 89:36; 110:4; Is. 9:7; Eze. 37:25; Dan. 7:14. despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului?
35Isus le‑a zis:
– Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce. 36Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.
După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S‑a ascuns de ei.
Iudeii continuă în necredința lor
37Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:
„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?
Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“38 Vezi Is. 53:1. Literal ar putea fi tradus cine a crezut auzirii noastre sau zvonului. Aici textul din Isaia este așezat în contextul declarației de autoritate epistemică pe care o face Ioan atât la începutul evangheliei sale, cât și la începutul primei sale scrisori: Ceea ce am auzit…aceea vă vestim și vouă.
39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40„Le‑a orbit ochii
și le‑a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să‑i vindec!“40 Vezi Is. 6:9-10.
41Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.41 Vezi Is. 6:1-5.
42Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta42 Adică: nu mărturiseau că Isus este Cristosul (vezi 9:22)., ca să nu fie excluși din sinagogă. 43Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine, 45iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. 46Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.
47Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“
