Misaad ang mga Israelinhon nga Tumanon Nila Pag-usab ang Kasabotan sa Dios
1Unya, gitigom ni Josue ang tanang tribo sa Israel didto sa Shekem. Dayon gitawag niya ang mga tigdumala, mga pangulo, mga maghuhukom, ug ang mga opisyales sa Israel, ug miatubang sila sa presensya sa Dios.
2Miingon si Josue sa tanang mga tawo, “Mao kini ang gisulti sa Ginoo, ang Dios sa Israel: Sa una, ang inyong mga katigulangan nagpuyo sa tabok sa Suba sa Eufrates ug nagsimba sa ubang mga dios-dios. Usa kanila mao si Tera nga amahan ni Abraham ug ni Nahor. 3Apan gikuha ko si Abraham gikan niadtong dapita ug gitultolan ko siya paingon sa yuta sa Canaan, ug gipadaghan ko ang iyang mga kaliwat. Gihatag ko kaniya si Isaac, 4ug kang Isaac gihatag ko si Esau ug si Jacob. Gihatag ko kang Esau ang kabungtoran sa Seir isip iyang bahin, samtang si Jacob ug ang iyang mga anak miadto sa Ehipto. 5-6Paglabay sa mga panahon, gipadala ko sa Ehipto si Moises ug si Aaron sa pagluwas kaninyo gikan didto. Gipadad-an kog katalagman ang Ehipto, ug gipagawas ko kamo. Apan sa dihang ang inyong mga katigulangan nakaabot na sa Pulang Dagat, gigukod sila sa mga Ehiptohanon nga nagsakay sa ilang mga karwahe ug mga kabayo. 7Nagpakitabang sila kanako. Busa nagbutang akog kangitngit sa taliwala nila ug sa mga Ehiptohanon. Ug unya gilumsan ko ang mga Ehiptohanon sa dagat. Nakita gayod ninyo ang gihimo ko sa mga Ehiptohanon. Ug unya namuyo kamo sa disyerto sulod sa taas nga panahon.
8“Unya, gidala ko kamo ngadto sa yuta sa mga Amorihanon sa sidlakang bahin sa Suba sa Jordan. Nakiggira sila kaninyo, apan gipadaog ko kamo. Gipalaglag ko sila sa inyo ug nasakop ninyo ang ilang kayutaan. 9Unya nakiggira sa Israel ang hari sa Moab nga si Balak nga anak ni Zipor. Gisugo niya si Balaam nga anak ni Beor nga tunglohon kamo. 10Apan wala ko tugoti si Balaam nga himuon kini kaninyo. Imbes panghimaraoton niya kamo, gipapanalanginan ko hinuon kamo kang Balaam, ug giluwas ko kamo sa mga kamot ni Balak.
11“Unya mitabok kamo sa Suba sa Jordan ug nakaabot sa Jerico. Nakiggira kaninyo ang mga taga-Jerico, ingon man ang mga Amorihanon, Perisihanon, Canaanhon, Hitihanon, Gergasihanon, Hebhanon, ug ang mga Jebusihanon. Apan gipadaog ko kamo batok kanila. 12Gipagukod ko sa mga putyukan ang duha ka hari nga Amorihanon aron sa pag-abog daan kanila sa wala pa kamo moabot. Midaog kamo dili tungod sa inyong mga espada ug mga pana. 13Gihatagan ko kamo ug yuta nga wala ninyo hagoi. Gipapuyo ko kamo sa mga lungsod nga dili kamo ang nagtukod. Nagkaon kamo sa mga ubas ug mga olibo nga dili kamo ang nagtanom.
14“Busa karon, simbaha ninyo ang Ginoo ug alagari nga matinud-anon. Isalikway na ninyo ang mga dios nga gisimba kaniadto sa inyong mga katigulangan didto sa tabok sa Suba sa Eufrates ug sa Ehipto, ug pag-alagad kamo sa Ginoo. 15Apan kon dili ninyo ikalipay ang pag-alagad sa Ginoo, pagpili kamo karong adlawa kon kinsa ang inyong alagaron—ang mga dios nga gialagad sa inyong mga katigulangan sa tabok sa Suba sa Eufrates, o ang mga dios sa mga Amorihanon kansang yuta inyong gipuy-an karon. Apan ako ug ang akong pamilya moalagad sa Ginoo.”
16Mitubag ang mga tawo, “Wala gayod moabot sa among hunahuna nga mobiya kami sa Ginoo ug moalagad sa ubang mga dios. 17Ang Ginoo nga atong Dios mao ang nagpagawas kanato ug sa atong mga katigulangan gikan sa pagkaulipon didto sa Ehipto. Nakita usab nato ang mga milagro nga iyang gihimo. Gipanalipdan niya kita sa atong paglakaw taliwala sa tanang kanasoran nga atong giagian. 18Ug samtang nagpadulong kita niining yutaa, gipaabog sa Ginoo kanato ang mga Amorihanon ug ang uban nga mga nasod nga nagapuyo dinhi. Busa mag-alagad usab kami sa Ginoo, kay siya ang among Dios.”
19Miingon si Josue sa mga tawo, “Dili kamo makaalagad sa Ginoo tungod kay balaan siya nga Dios ug dili niya gusto nga may lain kamong simbahon. Dili niya palabyon ang inyong kalapasan ug mga sala. 20Kon isalikway ninyo ang Ginoo ug mag-alagad sa mga dios, masuko siya kaninyo ug silotan niya kamo. Laglagon niya kamo luyo sa iyang kaayo kaninyo kaniadto.”
21Apan mitubag ang mga tawo kang Josue, “Mag-alagad gayod kami sa Ginoo.” 22Miingon si Josue, “Kamo mismo ang mga saksi sa inyong mga kaugalingon nga misaad kamo nga moalagad kamo sa Ginoo.” Mitubag sila, “Oo, kami mismo ang mga saksi.”
23Miingon si Josue, “Kon mao kana, isalikway na ninyo ang inyong mga dios ug alagari ninyo ang Ginoo, ang Dios sa Israel.” 24Mitubag ang mga tawo, “Alagaron namo ang Ginoo nga among Dios, ug tumanon namo ang iyang mga sugo.”
25Niadtong adlawa, naghimo si Josue ug kasabotan didto sa Shekem, ug gihatag niya kanila ang mga tulumanon ug mga lagda. 26Gisulat kini ni Josue sa Libro sa Kasugoan sa Dios. Unya nagkuha siya ug dakong bato ug gipahimutang kini ilalom sa punoan sa kahoyng terebinto (tugas) (tugas) duol sa balaan nga dapit sa Ginoo. 27Unya miingon si Josue sa tanang mga tawo, “Kining bato mao ang atong saksi sa dihang nakigsulti ang Ginoo kanato. Mahimo kining saksi batok kaninyo kon dili kamo motuman sa inyong gisulti sa inyong Dios.” 28Gipapauli dayon ni Josue ang mga tawo sa ilang tagsa-tagsa ka dapit.
Namatay si Josue ug si Eleazar
29Human niadto, namatay ang alagad sa Ginoo nga si Josue nga anak ni Nun sa edad nga 110. 30Gilubong siya didto sa iyang yuta sa Timnat Sera, sa kabungtoran sa Efraim, sa amihan sa Bukid sa Gaash. 31Nagaalagad sa Ginoo ang mga Israelinhon sa panahon ni Josue. Ug bisan patay na si Josue, nagpadayon gihapon sila sa pag-alagad sa Ginoo samtang buhi pa ang mga tigdumala sa mga Israelinhon nga nakasinati sa tanang gihimo sa Ginoo alang sa Israel.
32Ang mga bukog ni Jose nga gidala sa mga Israelinhon gikan sa Ehipto gilubong sa Shekem, sa yuta nga gipalit ni Jacob ug 100 ka buok nga salapi gikan sa mga anak ni Hamor nga amahan ni Shekem. Kining yutaa kabahin sa kayutaan nga napanunod sa mga kaliwat ni Jose.
33Namatay usab si Eleazar nga anak ni Aaron ug gilubong didto sa Gibea, ang lungsod nga nahimutang sa kabungtoran sa Efraim, nga gihatag ni Eleazar kang Finehas nga iyang anak.
Reînnoirea legământului la Șechem
1Iosua a adunat toate semințiile lui Israel la Șechem și a chemat bătrânii lui Israel, conducătorii lui, judecătorii lui și supraveghetorii lui, iar aceștia s‑au înfățișat înaintea lui Dumnezeu.
2Atunci Iosua a zis întregului popor:
– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, părinții voștri, chiar și Terah, tatăl lui Avraam și al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a Râului2-3, 14-15 Eufratul. și slujeau altor dumnezei. 3Eu l‑am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de Râu, l‑am dus prin toată țara Canaan și i‑am înmulțit sămânța: i l‑am dat pe Isaac, 4iar lui Isaac i‑am dat pe Iacov și pe Esau. Lui Esau i‑am dat în stăpânire muntele Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui au coborât în Egipt.
5Apoi i‑am trimis pe Moise și pe Aaron și am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v‑am scos afară. 6După ce i‑am scos pe părinții voștri din Egipt, ați pornit către mare, iar egiptenii i‑au urmărit pe părinții voștri cu care de luptă și călăreți6 Sau: conducători de care., până la Marea Roșie6 Vezi nota de la 2:10.. 7Atunci ei au strigat către Domnul, iar El a pus întuneric între ei și egipteni, a adus apele mării peste ei și i‑a acoperit. Ați văzut cu ochii voștri ce le‑am făcut egiptenilor. Apoi ați locuit în pustie o lungă perioadă.
8V‑am dus prin regiunea amoriților care locuiau la răsărit de Iordan. Aceștia au luptat împotriva voastră, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre și i‑am nimicit dinaintea voastră, iar voi le‑ați stăpânit țara. 9Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, s‑a pregătit să lupte împotriva lui Israel și l‑a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, 10dar Eu nu am vrut să‑l ascult pe Balaam și, prin urmare, el v‑a binecuvântat. Și astfel v‑am scăpat din mâinile lui.
11Apoi ați traversat Iordanul și ați pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât și amoriții, periziții, canaaniții, hitiții, ghirgașiții, hiviții și iebusiții, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre. 12Am trimis înaintea voastră viespi12 Sensul termenului ebraic este nesigur. care i‑au alungat pe aceștia dinaintea voastră ca și pe cei doi regi amoriți; ei nu au fost alungați prin sabia sau prin arcul vostru. 13V‑am dat astfel o țară pe care nu voi ați lucrat‑o, cetăți pe care nu voi le‑ați zidit, dar în care locuiți și vii și măslini pe care nu voi i‑ați plantat, dar din care mâncați.“
14Și acum, temeți‑vă de Domnul și slujiți‑I cu integritate și cu credincioșie! Îndepărtați dumnezeii cărora le‑au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujiți Domnului! 15Iar dacă nu doriți să slujiți Domnului, atunci alegeți astăzi cui vreți să slujiți: fie dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, fie dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și familia mea vom sluji Domnului.
16Poporul a răspuns:
– Departe de noi gândul să‑L părăsim pe Domnul și să slujim altor dumnezei! 17Domnul, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne‑a scos pe noi și pe părinții noștri din țara Egiptului, din casa robilor și a înfăptuit înaintea ochilor noștri aceste minuni mari. El ne‑a păzit de‑a lungul întregului drum pe care l‑am străbătut și printre toate popoarele pe unde am călătorit. 18Domnul a alungat dinaintea noastră toate popoarele, precum și pe amoriții care locuiau în țară. Și noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.
19Iosua a zis poporului:
– Voi nu veți fi în stare să‑I slujiți Domnului, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos. El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele. 20Căci dacă Îl veți părăsi pe Domnul și veți sluji dumnezeilor străini, El Se va întoarce împotriva voastră, vă va face rău și vă va mistui, după ce v‑a făcut bine.
21Poporul i‑a răspuns lui Iosua:
– Nu, ci noi vom sluji Domnului.
22Iosua le‑a zis:
– Voi înșivă sunteți martori împotriva voastră că ați ales să slujiți Domnului.
Ei i‑au răspuns:
– Suntem martori.
23– Atunci îndepărtați dumnezeii care încă se mai găsesc în mijlocul vostru și întoarceți‑vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.
24Și poporul i‑a zis lui Iosua:
– Vom sluji Domnului, Dumnezeul nostru, și vom asculta de glasul Lui!
25În acea zi, Iosua a încheiat un legământ cu poporul la Șechem și i‑a dat hotărâri și judecăți. 26Iosua a scris cuvintele acestea în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare și a așezat‑o acolo, sub terebintul care era lângă Sfântul Lăcaș al Domnului.
27Iosua a zis întregului popor:
– Iată, această piatră va fi un martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le‑a spus Domnul. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeul vostru.
28Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moștenirea lui.
Funeraliile lui Iosua și ale lui Elazar
29După toate acestea, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani. 30L‑au înmormântat pe teritoriul moștenirii lui, la Timnat-Serah30 Cunoscută și ca Timnat-Heres, cf. Jud. 2:9., care era în muntele lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaș.
31Israel a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua și cât au trăit bătrânii de după Iosua, care cunoscuseră toate lucrările pe care le făcuse Domnul pentru Israel.
32Oasele lui Iosif, pe care fiii lui Israel le aduseseră din Egipt, au fost înmormântate la Șechem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriți – Hamor era tatăl lui Șechem – pentru o sută de chesita32 Unitate de măsură arhaică cu origine și greutate necunoscută. și care era moștenirea urmașilor lui Iosif.
33Elazar, fiul lui Aaron, a murit și el și a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în muntele lui Efraim.
