Misulti si Elifaz
1Unya mitubag si Elifaz nga taga-Teman, 2“Masuko ka ba kon mosulti ako? Dili mahimo nga magpakahilom lang ako. 3Daghan ang mga tawo nga imong gitudloan kaniadto nga mosalig sa Dios. Gipalig-on mo kadtong mga nagmaluya. 4Ang imong mga pulong nakapalig-on niadtong napandol ug nawad-ag paglaom. 5Apan karon nga ikaw nay nagaantos, naglagot ka ug nawad-ag kadasig. 6Dili ba nga kon may pagtahod ka sa Dios ug matarong ang imong kinabuhi, may pagsalig ka ug paglaom?
7“Hunahunaa ra gud. May tawo bang matarong o walay sala nga nalaglag? 8Sumala sa akong naobserbahan, ang magtanom ug daotan ug magsabwag ug kasamok, kadaotan ug kasamok usab ang anihon. 9Mangalaglag sila sa usa lang ka paghuyop sa Dios. Sa iyang kasuko, mangapukan sila. 10Bisan sama pa sila sa kusgan ug mabangis nga liyon, pangpungilon gihapon sa Dios ang ilang mga ngipon. 11Mahisama sila sa mga liyon nga nangamatay tungod kay walay matukob, ug ang ilang mga anak magkatibulaag.
12“May gisugilon kanako sa tago. Gihunghong kini kanako 13pinaagi sa usa ka damgo niadtong gabhiona samtang nahinanok pag-ayo ang mga tawo. 14Nahadlok ako ug nangurog ang tibuok kong kalawasan. 15May espiritu nga milabay4:15 espiritu nga milabay: o, mihuyop ang hangin. sa akong nawong ug nanindog ang akong mga balhibo. 16Mihunong kini ug daw nagtindog, apan dili ko maklaro. Unya nadungog ko ang hinay nga tingog nga miingon, 17‘May tawo bang matarong atubangan sa Dios? May tawo bang hinlo atubangan sa iyang Magbubuhat? 18Kon dili makasalig ang Dios sa mga anghel nga iyang mga alagad, ug makakita pa siya ug sayop diha kanila, 19unsa pa kaha ang mga tawo nga hinimo lang gikan sa yuta, ug sama ra kasayon dugmokon sama sa insekto! 20Buhi sila sa buntag, apan pagkagabii patay na. Dili na sila makita hangtod sa kahangtoran. 21Nahisama sila sa nalumpag nga mga tolda. Namatay sila nga kulang ug kaalam.’
Primul discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2„Dacă ar îndrăzni cineva să‑ți vorbească, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3Iată că tu i‑ai învățat pe mulți
și ai întărit mâinile slăbite.
4Cuvintele tale i‑au ridicat pe cei ce se clătinau
și au întărit genunchii care se îndoiau.
5Dar acum necazul a venit asupra ta
și ești supărat;
te atinge și ești îngrozit.
6Nu este oare teama de Dumnezeu încrederea ta,
iar curăția căilor tale speranța ta?
7Te rog, adu‑ți aminte! A pierit vreodată un om nevinovat?
Sau au fost vreodată cei drepți nimiciți?
8După cum am văzut eu, cei care ară nelegiuirea
și seamănă necazul, le culeg roadele.
9Suflarea lui Dumnezeu îi nimicește,
iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.
10Urletul leului, glasul leului fioros
și colții leilor tineri sunt zdrobiți.
11Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,
iar puii leoaicei sunt risipiți.
12Mi s‑a spus un cuvânt pe ascuns,
urechea mea a auzit o șoaptă.
13În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopții,
când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,
14m‑au cuprins groaza și cutremurul,
și ea mi‑a făcut mulțimea oaselor mele să se îngrozească.
15Un duh15 Sau: adiere, vânt. a trecut prin fața mea;
atunci părul de pe trup mi s‑a zbârlit.
16S‑a oprit, dar nu i‑am putut desluși chipul;
înfățișarea cuiva era înaintea ochilor mei.
Și am auzit un glas care șoptea:
17«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
Poate el să fie curat înaintea Creatorului său?
18Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi
și găsește greșeli chiar și la îngerii18 Sau: mesagerii. Săi,
19cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,
ale căror temelii sunt în țărână
și care sunt striviți mai ușor decât o molie.
20De dimineață până seara sunt zdrobiți;
pier și sunt dați uitării pentru totdeauna.
21Nu le este smulsă oare funia cortului lor?
Ei mor, însă fără să fi dobândit înțelepciune.»21 Unii traducători încheie citatul după v. 17.
