Silot ug Kaluwasan
1Miingon ang Ginoo, “Nagpaila ako sa mga tawo nga wala mangutana bahin kanako. Nagpakita ako niadtong wala mangita kanako. Gipadayag ko ang akong kaugalingon ngadto sa nasod nga wala manawag kanako.
2“Nagsige akog paabot sa akong katawhan nga mga gahig ulo, nga wala mosubay sa hustong dalan, ug nagsunod lang sa ilang gusto. 3Gipalagot nila ako; gipakita gayod nila sa akong atubangan ang ilang walay hunong nga pagsimba sa ilang dios-dios pinaagi sa paghalad diha sa mga hardin ug pagsunog ug insenso sa atop sa ilang mga balay. 4Kon gabii manglingkod sila sa mga lubnganan ug sa mga tagong dapit aron pagsimba sa mga dios-dios sa mga patay. Mokaon pa silag karne sa baboy ug sa uban pang pagkaon nga gidili kanila. 5Moingon sila sa uban, ‘Ayaw pagduol kanako kay tingalig mahugawan mo ako. Mas balaan ako kay kanimo!’ Kining mga tawhana nagapalagot kanunay kanako. Ang akong kasuko kanila sama sa kalayong nagadilaab tibuok adlaw.”
6-7Miingon pa ang Ginoo, “Pamati! Ania na sa akong atubangan ang sinulat ko nga hukom batok sa akong katawhan. Dili ako magpakahilom, hinuon manimalos ako. Panimaslan ko gayod sila. Pabayron ko sila sa tanan nilang mga sala ug sa mga sala sa ilang mga katigulangan. Kay nagsunog man silag insenso ug nagpasipala kanako didto sa mga bukid ug mga bungtod, panimaslan ko sila tugbang sa ilang gipanghimo.” 8Miingon usab ang Ginoo, “Maingon nga ang usa ka daot nga pungpong sa ubas dili ilabay tungod kay may mapuslan pa ang mga ubas diha niini, dili ko usab laglagon ang tanan kong katawhan; luwason ko ang mga nagaalagad kanako. 9May ibilin akong buhi sa mga kaliwat ni Jacob apil sa tribo ni Juda, ug sila ang manunod sa akong yuta nga may daghang mga bukid. Sila nga akong mga pinili ug mga alagad magapuyo niining yutaa. 10Panalanginan ko sila nga modangop kanako. Ang kapatagan sa Sharon ug Akor mahimong sabsabanan sa ilang mga kahayopan.
11“Apan silotan ko kamo nga nagsalikway kanako ug wala mohatag ug pagtagad sa akong balaan nga bukid, ug nagasimba hinuon sa mga dios-dios nga gituohan ninyo nga mohatag kaninyog swerte ug maayong kapalaran. 12Ang inyong kapalaran mao ang kamatayon, ug mahurot kamog kamatay. Kay sa dihang nanawag ako, wala kamo motubag; sa dihang nagsulti ako, wala kamo mamati. Naghimo kamog daotan sa akong atubangan. Ug kon unsa ang dili ko gusto, mao ang inyong ginahimo. 13Busa ako, ang Ginoong Dios, nagaingon nga ang akong mga alagad mokaon ug moinom, apan kamo gutomon ug uhawon. Maglipay sila, apan kamo pakaulawan. 14Mag-awit sila sa kalipay, apan kamo manghilak sa kasubo ug kasakit. 15Gamiton sa akong mga pinili ang inyong ngalan sa pagpanunglo, ug ako, ang Ginoong Dios, mopatay kaninyo. Apan ang akong mga alagad hatagan kog bag-ong ngalan. 16Ug kini nga ngalan gamiton sa mga tawo sa yuta sa Israel kon mangayo silag panalangin gikan kanako o manumpa sila kanako, nga mao ang Dios nga kasaligan.65:16 Dios nga kasaligan: o, Dios nga nagasugilon sa tinuod. Kay kalimtan ko na ang nangaging mga kalisod; wad-on ko na kini sa akong hunahuna.
17“Pamati! Maghimo akog bag-ong langit ug bag-ong yuta. Ang daang langit ug yuta dili na hinumdoman pa. 18Busa paglipay kamo ug pagsadya sa walay kataposan tungod sa akong gibuhat. Kay himuon ko ang Jerusalem nga kalipay sa mga tawo, ug ang iyang katawhan magahatag usab ug kalipay. 19Malipay ako tungod sa Jerusalem ug sa iyang katawhan. Dili na madunggan ang panaghilak o ang pagpakitabang didto. 20Wala na didtoy mamatay nga masuso pa ug walay hamtong nga mamatay nga wala makapahimulos pag-ayo sa iyang kinabuhi. Ang mamatay nga nagpanuigon ug 100 isipon pa nga batan-on, ug ang mamatay nga dili makaabot ug 100 isipon nga akong tinunglo. 21Nianang panahona magtukod ang akong katawhan ug mga balay ug puy-an nila kini. Magtanom silag mga ubas ug kan-on nila ang mga bunga niini. 22Dili na ang ilang mga kaaway ang magpahimulos sa ilang mga balay ug mga tanom. Kay maingon nga mabuhi sa taas nga panahon ang kahoy, mabuhi usab sa samang gidugayon ang akong katawhan, ug makapahimulos gayod sila sa ilang mga hinagoan. 23Dili mausik ang ilang paghago ni ang ilang mga anak madaldal sa kaalaotan. Kay sila katawhan nga gipanalanginan sa Ginoo apil ang ilang mga kaliwat. 24Sa dili pa sila makapangayo o samtang nagapangayo pa lang sila, tubagon ko na sila. 25Magsalo sa pagpangaon ang bangis nga iro65:25 bangis nga iro: sa English, wolf. ug karnero. Ang liyon mokaon ug dagami sama sa baka. Ug abog na ang kaonon sa halas.65:25 abog na ang kaonon sa halas: Tingali ang buot ipasabot, dili mamaak o manukob ang halas. Dili sila manghilabot o magpasakit didto sa akong balaan nga bukid. Ako, ang Ginoo, ang nagaingon niini.”
Judecată și mântuire
1„M‑am lăsat căutat de către cei ce nu întrebau;
M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau.
Am zis: «Iată‑Mă, iată‑Mă!»
către un neam care nu chema Numele Meu.
2Mi‑am întins mâinile toată ziua
către un popor răzvrătit.
Ei umblă pe o cale care nu este bună,
după gândurile lor.
3Sunt un popor care Mă provoacă la mânie,
pe față, neîncetat,
aducând jertfe în grădini
și arzând tămâie pe altare din cărămidă.
4Ei locuiesc în morminte
și înnoptează în locuri tainice,
mâncând carne de porc
și având în vase zeamă din bucate necurate.
5Ei zic: «Stai deoparte!
Nu te apropia de mine,
căci sunt prea sfânt pentru tine!»
Aceste lucruri sunt un fum în nările Mele,
un foc care arde toată ziua.
6Iată, stă scris înaintea Mea:
«Nu voi tăcea, ci voi răsplăti pe deplin;
le voi răsplăti pe deplin în poala lor,
7atât pentru nelegiuirile voastre,
cât și pentru nelegiuirile părinților voștri»,
zice Domnul.
Pentru că au ars tămâie pe munți,
și M‑au sfidat pe dealuri,
voi măsura în poala lor
o răsplată deplină pentru faptele lor din trecut.“
8Așa vorbește Domnul:
„După cum se mai găsește must într‑un ciorchine,
iar cineva spune:
«Nu‑l distruge, căci încă se mai află o binecuvântare în el!»,
tot așa voi face și Eu de dragul robilor Mei:
nu‑i voi distruge pe toți.
9Voi face să iasă o sămânță9 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. din Iacov
și din Iuda un moștenitor al munților Mei!
Aleșii Mei îi vor moșteni
și robii Mei vor locui acolo.
10Șaronul va fi pășune pentru turme,
iar valea Acor10 Vezi Ios. 7:26. Acor înseamnă Tulburare, dar este și un joc de cuvinte între Acar, un alt nume al lui Acan (1 Cron. 2:7), și Acor. – un loc de odihnă pentru cirezi,
pentru poporul care Mă caută.
11Cât despre voi, care‑L părăsiți pe Domnul,
care uitați de muntele Meu cel sfânt,
care întindeți o masă «Norocului»11 Ebr.: Gad
și umpleți o cupă de vin amestecat în cinstea «Destinului»11 Ebr.: Meni,
12vă voi destina sabiei.
Toți vă veți pleca pentru înjunghiere,
pentru că, atunci când am chemat, nu ați răspuns,
când am vorbit, nu ați ascultat,
ci ați făcut ce este rău în ochii Mei
și ați ales ceea ce nu‑Mi era plăcut.“
13De aceea așa vorbește Stăpânul Domn:
„Iată, robii Mei vor mânca,
însă voi veți flămânzi.
Iată, robii Mei vor bea,
însă voi veți înseta.
Iată, robii Mei se vor bucura,
însă voi veți fi făcuți de rușine.
14Iată, robii Mei vor striga de bucurie dintr‑o inimă fericită,
însă voi veți striga dintr‑o inimă îndurerată
și veți geme dintr‑un duh zdrobit.
15Vă veți lăsa numele ca un blestem aleșilor Mei
și Stăpânul Domn vă va omorî,
iar robilor Săi le va pune un alt nume.
16Oricine va fi binecuvântat în țară,
va fi binecuvântat prin Dumnezeul adevărului,
și oricine va jura în țară,
va jura pe Dumnezeul adevărului,
pentru că necazurile de dinainte sunt uitate
și ascunse de ochii Mei.
Ceruri noi și un pământ nou
17Căci iată, creez ceruri noi
și un pământ nou!
Lucrurile de dinainte nu vor mai fi amintite
și nu vor mai reveni în mintea nimănui.
18Prin urmare, bucurați‑vă și veseliți‑vă pentru totdeauna
de ceea ce creez,
căci iată, creez Ierusalimul pentru a fi o veselie
și poporul lui, o bucurie.
19Mă voi bucura de Ierusalim
și Mă voi veseli de poporul Meu.
Nu se va mai auzi în el
nici plâns și nici strigăt.
20Nu va mai fi acolo
niciun sugar care să trăiască doar câteva zile
și niciun bătrân care să nu‑și împlinească zilele.
Cel care va muri la o sută de ani
va fi considerat tânăr20 Sau: Tânărul va muri la o sută de ani.
și cel care nu va ajunge20 Sau: și păcătosul care va ajunge. suta de ani
va fi considerat blestemat.
21Își vor construi case și vor locui în ele;
vor planta vii și vor mânca rodul lor.
22Ei nu vor mai zidi case ca alții să locuiască în ele,
nu vor mai planta ca alții să mănânce,
căci, precum zilele unui copac,
așa vor fi și zilele poporului Meu,
iar aleșii Mei se vor bucura pe deplin
de lucrul mâinilor lor.
23Ei nu vor trudi în zadar
și nu vor naște copii pentru teroare,
căci vor fi o sămânță binecuvântată de Domnul,
ei și urmașii lor.
24Înainte ca ei să Mă cheme, Eu le voi răspunde,
înainte să termine de vorbit, Eu îi voi auzi!
25Lupul și mielul vor paște împreună,
leul va mânca paie ca boul,
iar hrana șarpelui va fi țărâna!
Ei nu vor face rău și nu vor distruge nimic
pe tot muntele Meu cel sfânt,“ zice Domnul.
