Ang Paglaglag sa Babilonia
1Miingon ang Ginoo, “Maglingkod ka sa yuta, Babilonia. Maglingkod ka nga walay trono. Ikaw nga sama sa putli nga babaye, dili ka na tawgong maloloy-on ug hinhin. 2Ulipon ka na karon, busa pagkuhag galingan ug paggaling ug trigo. Hukasa ang imong belo, ug isaha ang imong bisti aron makita ang imong mga paa samtang nagatabok ka sa suba. 3Makita ang imong pagkahubo ug maulawan ka. Manimalos ako kanimo ug dili ko ikaw kaloy-an.”
4Ang atong Manluluwas, kansang ngalan Ginoo nga Makagagahom, mao ang Balaang Dios sa Israel.
5Miingon pa gayod ang Ginoo, “Babilonia, lingkod nga malinawon sa ngitngit nga dapit. Kay dili ka na tawgong rayna sa mga gingharian. 6Nasuko ako sa katawhan nga akong gipanag-iyahan, ug gisalikway ko sila. Busa gitugyan ko sila sa imong mga kamot, ug wala mo sila kaloy-i. Bisan gani ang mga tigulang kanila imong gidaog-daog. 7Miingon ka pa nga ang imong pagka-rayna walay kataposan! Busa wala mo hunahunaa kining imong gihimo ug kon unsa ang mahimong sangpotan niini. 8Busa karon pamatia kini, ikaw nga mahigugmaon sa kalipay ug nagahunahuna nga dili matarog. Nagaingon ka sa imong kaugalingon nga ikaw ang Dios, ug wala nay lain gawas kanimo. Nagahunahuna ka nga dili ka gayod mabalo o mawad-ag mga anak.47:8 Nagahunahuna ka… mawad-ag mga anak: Tingali ang buot ipasabot, nagahunahuna siya nga dili siya mawalaan ug tigpanalipod ug katabang. 9Apan sa kalit lang, mahitabo kini kanimo. Mabalo ka ug mawad-ag mga anak. Mahitabo gayod kining tanan kanimo bisag daghan ka pag nahibaloang pagpamarang ug gamhanang mga lamat. 10Nagsalig ka sa imong pagkadaotan, kay nagahunahuna ka nga walay nakakita kanimo. Ang imong kaalam ug kahibalo nagpahisalaag kanimo, ug nagtukmod kanimo sa pag-ingon, ‘Ako ang Dios, ug wala nay lain gawas kanako.’ 11Busa moabot kanimo ang katalagman ug dili ka mahibalo kon unsaon mo kini pag-abog pinaagi sa imong salamangka. Moabot kanimo ang kalamidad nga dili mo mabayran aron moundang. Sa kalit lang moabot kanimo ang kalaglagan nga wala mo damha. 12Sige, padayon sa imong pagpamarang ug mga lamat-lamat nga imong gihagoan sukad sa bata ka pa. Basin pag magmadaogon ka, o malisang ang imong mga kaaway. 13Gipul-an ka na sa imong daghang plano. Patabanga kanimo ang imong mga tawo nga nagtuon mahitungod sa mga bitoon, ug nagatagna matag bulan sa mga butang nga mahitabo kanimo. 14Sa pagkatinuod, sama lang sila sa dagami nga dali rang masunog. Dili gani sila makaluwas sa ilang kaugalingon gikan sa kalayo. Dili kini kalayo nga makahatag ra ug igong kainit sa ilang lawas, kay labihan kini kainit. 15Ingon ra niana ang mga tawong gipangayoan mo ug tambag sukad sa imong pagkabata. Ang matag usa kanila nahisalaag ug dili sila makaluwas kanimo.
Căderea Babilonului
1Coboară‑te și așază‑te în țărână,
fiică, fecioară a Babilonului!
Șezi pe pământ fără să ai vreun tron,
fiică a caldeenilor1, 5 babilonienilor.,
căci nu vei mai fi numită
gingașă și delicată!
2Ia pietrele de moară și macină făină!
Dă‑ți voalul la o parte!
Ridică‑ți rochia, descoperă‑ți picioarele
și treci prin râuri!
3Goliciunea ta va fi dezvelită;
da, rușinea ta va fi văzută.
Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.“
4Răscumpărătorul nostru –
Domnul Oștirilor este Numele Său –
este Sfântul lui Israel.
5„Șezi în tăcere și du‑te în întuneric,
fiică a caldeenilor,
căci nu vei mai fi numită
împărăteasa împărățiilor!
6Am fost mânios pe poporul Meu
și Mi‑am pângărit moștenirea.
I‑am dat în mâna ta,
dar tu n‑ai avut milă de ei.
Ai făcut ca jugul tău să fie foarte greu
asupra celui bătrân.
7Ziceai: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna!»
Tu n‑ai pus la inimă aceste lucruri,
nici nu ți‑ai amintit că totul se va sfârși.
8Acum deci, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri,
tu, care locuiești în siguranță,
care zici în inima ta:
«Eu sunt și nu este alta în afară de mine!
Nu voi fi văduvă
și nu voi ști cum este să‑ți pierzi copiii!»
9Amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta
dintr-odată, într‑o singură zi.
Pierderea copiilor și văduvia,
vor veni pe deplin asupra ta,
în pofida mulțimii vrăjitoriilor tale
și a marii puteri a descântecelor tale.
10Te‑ai încrezut în răutatea ta,
zicând: «Nu mă vede nimeni.»
Înțelepciunea și cunoașterea ta
este cea care te conduce greșit
atunci ai zis în inima ta:
«Eu sunt și nu este alta în afară de mine!»
11Dar va veni nenorocirea peste tine
și nu vei ști s‑o faci să dispară11 Sau: și nu vei ști de unde se ridică.;
va cădea peste tine dezastrul
și nu‑l vei putea da la o parte;
va veni deodată asupra ta ruina,
fără ca să fi știut ceva despre ea.
12Continuă cu descântecele
și cu mulțimea vrăjitoriilor tale,
cu care te‑ai trudit încă din tinerețe!
Poate vei reuși,
poate vei insufla groază.
13Ai obosit de atâtea sfaturi.
Să se ridice și să te izbăvească
cei ce studiază cerurile, cititorii în stele,
care la fiecare lună nouă prezic ce are să ți se întâmple.
14Iată, ei sunt ca pleava,
fiind mistuiți de foc.
Nu‑și pot scăpa viața
de puterea flăcării.
Acesta nu este jăratic la care să te încălzești,
nu este foc înaintea căruia să stai!
15Așa sunt pentru tine
cei pe care te oboseai să‑i întrebi
și cei cu care ai făcut negoț încă din tinerețe:
fiecare rătăcește pe căile lui
și nu este nimeni care să te salveze.
