Ang Mensahe bahin sa Jerusalem
1Kini nga mensahe bahin sa yuta sa panan-awon:22:1 sa yuta sa panan-awon: Tingali mao ang Jerusalem.
Unsay nahitabo? Nganong nanaka man kamong tanan sa mga atop? 2Nagkagubot ug naninggit ang mga tawo sa tibuok nga siyudad. Ang nangamatay kaninyo wala mamatay pinaagi sa gira. 3Nangagiw ang tanan ninyong mga pangulo, ug dali ra kaayo silang nadakpan. Ang uban kaninyo naninguha nga makakagiw, apan nadakpan ra gihapon. 4Karon, pasagdi ninyo ako nga mohilak alang sa akong mga katagilungsod nga nangamatay. Ayaw ninyo ako lingawa. 5Kay gitakda na sa Ginoong Dios nga Makagagahom kini nga panahon sa pagpanggun-ob, kaguliyang, ug kalisang alang sa mga tawo diha sa kapatagan sa panan-awon. Ang mga paril niini mangatumpag, ug ang singgit sa mga tawo madunggan hangtod sa mga bukid. 6Misulong ang mga sundalo nga taga-Elam nga nagsakay ug mga kabayo ug may mga pana. Ang mga sundalo sa Kir nanulong usab nga may gikuptang mga taming. 7Nagtapok ang ilang mga karwahe sa inyong mabungahong mga kapatagan, ug nagbantay ang ilang mga tigkabayo sa mga pultahan sa inyong siyudad. 8Nagun-ob na ang mga depensa sa Juda.
Niadtong adlawa, nagkuha kamo sa inyong mga armas sa tagoanan niini. 9Nakita ninyo nga daghan ug gubang bahin ang mga paril sa Lungsod ni David. Nagtigom kamog tubig didto sa ubos nga pundohanan ug tubig. 10Gisusi ninyo ang mga balay sa Jerusalem ug giguba ninyo ang uban niini aron gamiton ang mga bato sa pag-ayo sa paril sa siyudad. 11Naghimo kamog pundohanan ug tubig sa taliwala sa duha ka paril alang sa tubig nga gikan sa daang pundohanan ug tubig. Apan wala kamo mosalig ug motagad sa Dios nga mao ang nagplano ug nagbuot nga mahitabo kini sukad pa kaniadto.
12Nagtawag kaninyo ang Ginoong Dios nga Makagagahom nianang adlawa aron nga magsubo ug manghilak kamo. Gisultihan niya kamo nga magpaupaw ug magbistig sako sa pagpakita sa inyong pagsubo. 13Naglipay ug nagsaulog hinuon kamo. Nagaihaw kamog baka ug karnero, nangaon ug karne, ug nanginom ug bino. Miingon kamo, “Mangaon kita ug maglipay kay basin mamatay kita ugma.”
14Miingon ang Ginoo nga Makagagahom kanako nga kining inyong sala dili gayod niya mapasaylo hangtod mamatay kamo.
Ang Mensahe alang kang Shebna
15Gisugo ako sa Ginoong Dios nga Makagagahom nga moadto kang Shebna, ang tigdumala sa palasyo, ug isulti kini kaniya, 16“Kinsa ka nga mokalot dinhi sa bakilid ug mohimo sa imong lubnganan uban sa mga dungganon? Kinsa ang nagtugot kanimo sa paghimo niini? 17Pagbantay, kay bisan ug gamhanan ka, dakpon ka sa Ginoo ug ilabay. 18Iumol ka nga daw sa bola ug ilabay ngadto sa usa ka halapad nga dapit. Mamatay ka didto, ug mangaguba usab didto ang gipasigarbo mo nga mga karwahe. Naghatag ka ug kaulawan sa panimalay sa imong agalon. 19Miingon usab ang Ginoo, ‘Papahawaon ko ikaw sa imong pwesto! 20Nianang adlawa, ipatawag ko ang akong alagad nga si Eliakim nga anak ni Hilkia. 21Ipasul-ob ko kaniya ang imong bisti ug bakos, ug ihatag ko kaniya ang imong awtoridad. Mahimo siyang sama sa usa ka amahan sa mga taga-Jerusalem ug mga taga-Juda. 22Itugyan ko kaniya ang yabi sa gingharian ni David. Kon unsay iyang ablihan, walay makasira; ug kon iyang sirad-an, walay makaabli. 23Ipahimutang ko siya nga malig-on diha sa iyang katungdanan sama sa sab-itanan diha sa dingding. Ug maghatag siyag dungog sa panimalay sa iyang amahan. 24Ug ang tibuok niyang kabanayan ug mga kaparyentehan magsalig kaniya. Sama siya sa sab-itanan diin gisab-it ang nagkalain-laing mga gagmayng sudlanan, gikan sa yahong hangtod sa mga tibod. 25Inigkahitabo unya niana, ang sab-itanan nga gipakabit sa lig-ong dapit mahuso, mahugno, mangahulog, ug mangabuskag ang tanang gisab-it didto. Mahitabo gayod kini, kay ako, ang Ginoo, ang nagaingon niini.’ ”
Profeție împotriva Ierusalimului
1O rostire cu privire la Valea Vedeniei.
Ce vreți să arătați, de v‑ați urcat
cu toții pe acoperișuri,
2oraș plin de zarvă,
cetate gălăgioasă și plină de dezmăț?
Cei uciși dintre ai tăi n‑au fost răpuși de sabie,
nu au murit în luptă.
3Toți conducătorii tăi au fugit împreună,
însă au fost prinși fără să se folosească arcul.
Toți dintre ai tăi care au fost găsiți, au fost capturați împreună,
deși fugiseră departe.
4De aceea am zis: „Întoarceți‑vă privirile de la mine!
Lăsați‑mă să vărs lacrimi amare!
Nu vă grăbiți să mă mângâiați
pentru distrugerea fiicei poporului meu!“
5Căci este o zi de învălmășeală,
de călcat în picioare și de groază
din partea Stăpânului, Domnul Oștirilor, în Valea Vedeniei,
o zi de surpare a zidului
și de zbierat la munți.
6Elamul își poartă tolba cu săgeți,
înaintând cu care de luptă, oameni, călăreți,
iar Chirul își dezvelește scutul.
7Văile tale cele mai alese sunt pline de care,
iar călăreții stau pregătiți de luptă la porțile cetății.
8El înlătură scutul lui Iuda.
În acea zi, ai căutat după arme în Palatul Pădurii.
9Ați văzut că spărturile Cetății lui David sunt multe
și ați adunat apele Iazului de Jos.
10Ați numărat casele Ierusalimului
și ați dărâmat casele pentru a fortifica zidul.
11Între cele două ziduri ați făcut un rezervor
pentru apele iazului cel vechi,
dar nu ați privit spre Cel Ce l‑a făcut
și nu v‑ați uitat la Cel Ce l‑a întocmit din vechime.
12În ziua aceea, Stăpânul, Domnul Oștirilor,
v‑a chemat să plângeți și să vă jeliți,
să vă smulgeți părul și să vă îmbrăcați în sac.
13Dar iată, dimpotrivă, la voi a fost veselie și petrecere,
au fost boi tăiați și oi înjunghiate!
S‑a mâncat carne, s‑a băut vin și s‑a strigat:
„Să mâncăm și să bem,
căci mâine vom muri!“
14Domnul Oștirilor mi S‑a descoperit, spunându‑mi: „Această nelegiuire a voastră nu va fi ispășită până veți muri“, zice Stăpânul, Domnul Oștirilor.
15Așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor:
„Du‑te la acel administrator,
la Șebna, care răspunde de palat, și spune‑i:
16«Ce drept ai tu aici și pe cine ai tu pe aceste locuri,
de ți‑ai săpat chiar aici un mormânt,
un mormânt săpat pe înălțime,
un loc dăltuit în stâncă?
17Iată! Domnul te va azvârli cu putere17 Lit.: o azvârlitură, omule,
și te va înșfăca cu tărie!17 Sau: și te va înfășura strâns.
18Te va înfășura strâns
și, ca pe o minge, te va arunca
într‑o țară întinsă;
acolo vei muri
și acolo îți vor rămâne carele tale frumoase,
tu, rușinea palatului stăpânului tău!
19Te voi da afară din slujbă
și vei fi doborât de pe poziția ta.»
20În ziua aceea îl voi chema pe robul Meu, pe Eliachim, fiul lui Hilchia, 21îl voi îmbrăca cu tunica ta și‑l voi încinge cu cingătoarea ta, iar autoritatea ta i‑o voi da lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru Casa lui Iuda. 22Voi așeza cheia Casei lui David pe umărul lui. Ce va deschide el, nimeni nu va închide, iar ce va închide, nimeni nu va deschide! 23Îl voi împlânta ca pe un țăruș într‑un loc sigur și va fi un scaun de onoare pentru casa tatălui său. 24Vor sprijini pe el toată gloria casei tatălui său: urmașii și vlăstarii, orice vas mic, de la castroane până la urcioare.
25În ziua aceea, zice Domnul Oștirilor, țărușul împlântat în loc sigur va fi scos. Va fi tăiat și va cădea, iar povara care era pe el va fi doborâtă“, căci Domnul a vorbit.
