Ang Pulong Sa Dios

Hukom 11:1-40

Si Jefta

1Si Jefta nga taga-Gilead usa ka maisog nga sundalo. Si Gilead ang iyang amahan. Ug ang iyang inahan usa ka babayeng nagabaligya sa iyang dungog. 2May mga anak usab si Gilead sa iyang asawa, ug sa dihang nanagko na kini, gipalayas nila si Jefta. Giingnan nila kini, “Wala kay mapanunod gikan sa among amahan, tungod kay anak ka sa laing babaye.” 3Busa mibiya si Jefta kanila ug mipuyo sa Tob. Ug didto, may mga bugoy nga miduol kaniya ug nanguyog sa iyang mga lakaw.

4Milabay ang panahon, nakiggira ang mga Amonihanon batok sa mga Israelinhon. 5Tungod niini, gipakuha sa mga tigdumala sa Gilead si Jefta didto sa Tob. 6Giingnan nila siya, “Pangulohi kami sa pagpakiggira sa mga Amonihanon.” 7Apan mitubag si Jefta, “Dili ba nga nasuko man kamo kanako ug gipalayas man gani ninyo ako gikan sa balay sa akong amahan? Karon nga anaa na kamo sa kalisod nganong mangayo kamo ug tabang kanako?” 8Apan miingon sila, “Tinuod ang imong gisulti, apan gikinahanglan ka namo karon. Uban kanamo sa pagpakiggira sa mga Amonihanon, ug himuon ka namong pangulo sa Gilead.” 9Mitubag si Jefta, “Pananglit dad-on ninyo ako pagbalik aron sa pagpakiggira sa mga Amonihanon, ug unya padag-on ako sa Ginoo, ako ba gayod ang ilhon ninyong pangulo?” 10Mitubag sila, “Oo, ikaw ang himuon namong pangulo. Ang Ginoo mismo mao ang among saksi.”

11Busa miuban si Jefta kanila, ug gihimo siya sa mga tawo nga pangulo ug komander. Ug didto sa Mizpa, nanumpa si Jefta atubangan sa Ginoo sa iyang pagdawat sa katungdanan isip pangulo.

12Unya nagsugo si Jefta ug mga mensahero sa pagpangutana sa hari sa mga Amonihanon kon nganong gisulong nila ang Israel. 13Mao kini ang tubag sa hari sa mga Amonihanon ngadto sa mga mensahero nga gisugo ni Jefta: “Sa dihang miabot ang mga Israelinhon gikan sa Ehipto, giilog nila ang among kayutaan—gikan sa Lugut sa Arnon paingon sa Suba sa Jabok, ug ngadto sa Suba sa Jordan. Karon, gusto namo nga ibalik ninyo kini kanamo sa malinawon nga paagi.”

14Gipadala na usab ni Jefta ang mga mensahero ngadto sa hari sa mga Amonihanon 15aron sa pagsulti niini nga mensahe: “Wala iloga sa Israel ang yuta sa Moab o sa Ammon. 16Sa dihang mibiya sa Ehipto ang among mga katigulangan, miagi sila sa kamingawan paingon sa Pulang Dagat hangtod nga nakaabot sila sa Kadesh. 17Unya nagpadala sila ug mga mensahero ngadto sa hari sa Edom aron sa paghangyo nga tugotan sila nga moagi sa yuta sa Edom, apan wala sila tugoti. Mao usab kini ang gihimo sa hari sa Moab kanila. Busa nagpabilin sila sa Kadesh.

18“Unya, mipadayon sila sa paglakaw sa kamingawan. Milibot sila sa Edom ug Moab hangtod nga nakaabot sila sa sidlakang bahin sa Moab. Nagkampo sila sa Lugut sa Arnon, apan wala sila motabok sa suba tungod kay mao kadto ang utlanan sa Moab.

19“Unya nagpadala silag mga mensahero kang Sihon nga hari sa mga Amorihanon (nga naghari sa Heshbon) aron sa paghangyo kaniya nga tugotan silang moagi sa iyang yuta aron makaabot sila sa ilang dapit. 20Apan wala mosalig si Sihon kanila. Gitigom hinuon niya ang iyang mga sundalo didto sa Jahaz ug gisulong ang mga Israelinhon. 21Apan gipapildi sila sa Ginoo, ang Dios sa Israel. Busa gisakop sa mga Israelinhon ang tanang kayutaan sa mga Amorihanon nga nagpuyo didto— 22gikan sa Lugut sa Arnon hangtod sa Suba sa Jabok, ug gikan usab sa kamingawan hangtod sa Suba sa Jordan.

23“Ang Ginoo, ang Dios sa Israel, mao ang nagaabog sa mga Amorihanon aron ihatag ang kayutaan ngadto sa mga Israelinhon. Apan karon buot ninyo kining kuhaon? 24Angkona ninyo ang gihatag kaninyo ni Kemosh nga inyong dios. Ug angkonon usab namo ang tanang gihatag kanamo sa Ginoo nga among Dios. 25Mas maayo ka pa ba kay sa hari sa Moab nga si Balak nga anak ni Zipor? Wala gayod siya sukad makig-away sa Israel. Dili ba? 26Mga 300 na ka tuig nga nagpuyo ang mga Israelinhon sa Heshbon, Aroer, ug sa mga lungsod libot niini, ug sa mga lungsod sa daplin sa Lugut sa Arnon. Nganong karon lang kamo nakahunahuna sa pagkuha niini? 27Wala kamiy daotang gihimo kaninyo. Kamo hinuon ang naghimog daotan sa inyong pagpakiggira kanamo. Ang Ginoo mao ang mohukom kon kinsa ang husto kanato.”

28Apan wala gayod tagda sa hari sa mga Amonihanon ang mensahe nga gipadala ni Jefta.

29Unya, gigamhan si Jefta sa Espiritu sa Ginoo. Gilatas niya ang Gilead ug ang Manase aron sa pagtigom ug mga sundalo. Pagkahuman, mibalik siya sa Mizpa nga sakop sa Gilead. Ug gikan didto, gisulong niya ang mga Amonihanon. 30Nanumpa si Jefta sa Ginoo, “Kon ipapildi mo gayod kanako kining mga Amonihanon, 31ang unang mogawas sa akong balay aron sa pagtagbo kanako inig-uli ko nga madaogon, ihalad ko ingon nga halad nga sinunog diha kanimo.”

32Gisulong ni Jefta ang mga Amonihanon ug gipadaog siya sa Ginoo. 33Daghang nangamatay nga mga Amonihanon ug nasakop nila ni Jefta ang 20 ka mga lungsod gikan sa Aroer paingon sa palibot sa Minit hangtod sa Abel Keramim.

Ang Anak ni Jefta

34Mipauli si Jefta sa iyang pinuy-anan sa Mizpa, ug gitagbo siya sa iyang anak nga babaye nga nagsayaw samtang nagtukar ug tamborin. Bugtong siyang anak ni Jefta. 35Pagkakita ni Jefta kaniya, gigisi ni Jefta ang iyang bisti tungod sa kasubo, ug miingon, “Anak ko, gihatagan mo gayod ako ug dakong kasubo! Nanumpa ako sa Ginoo nga ihalad ko kaniya ang unang motagbo kanako karon, ug dili ko kini mabakwi!”

36Mitubag ang anak ni Jefta, “Tay, nanumpa ka sa Ginoo, busa buhata kanako ang gisaad mo nga imong buhaton, kay gipadaog man kamo sa Ginoo sa inyong pagpakiggira sa mga Amonihanon. 37Apan may ihangyo lang ako kanimo: hatagi ako ug duha ka bulan nga makasuroy-suroy sa kabukiran aron sa pagsubo uban sa akong mga amiga, kay mamatay man ako nga putli pa.” 38Gitugotan siya ni Jefta. Busa sulod sa duha ka bulan didto siya sa kabukiran uban sa iyang mga amiga aron sa pagsubo tungod kay mamatay siya nga putli pa. 39Human sa duha ka bulan, mibalik siya sa iyang amahan. Gituman ni Jefta ang iyang gipanumpa sa Ginoo ug namatay ang iyang anak nga usa ka putli. Sukad niadto, nabatasan na sa Israel 40nga sa matag tuig, molakaw ang mga dalaga sa Israel ug magsubo sulod sa upat ka adlaw isip paghinumdom alang sa anak ni Jefta.

Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 11:1-40

Iefta

1Iefta, ghiladitul, era un războinic viteaz. El era fiul unei prostituate. Iefta i se născuse lui Ghilad. 2Soția lui Ghilad îi născuse și ea fii. Când fiii soției lui au crescut mari, l‑au alungat pe Iefta și i‑au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru pentru că ești fiul unei alte femei!“ 3Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Acolo, niște bărbați de nimic3 Vezi nota de la 9:4. s‑au adunat pe lângă Iefta și l‑au însoțit.

4După câteva zile, fiii lui Amon au luptat împotriva lui Israel. 5În timp ce fiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii5 Vezi nota de la 8:14 [peste tot în capitol]. Ghiladului s‑au dus să‑l aducă pe Iefta din regatul Tob.

6Ei i‑au zis lui Iefta:

– Vino să ne fii conducător, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon.

7Dar Iefta le‑a zis bătrânilor Ghiladului:

– Oare nu voi sunteți aceia care m‑ați urât și m‑ați alungat din familia tatălui meu? De ce ați venit la mine acum când sunteți în pericol?

8Bătrânii Ghiladului i‑au răspuns lui Iefta:

– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi și să lupți împotriva fiilor lui Amon. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!

9Iefta le‑a zis bătrânilor Ghiladului:

– Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amon, și Domnul îi dă în mâna mea, voi deveni eu căpetenia voastră?

10Bătrânii Ghiladului i‑au răspuns lui Iefta:

– Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face întocmai cum ai zis!

11Iefta a plecat cu bătrânii Ghiladului, iar poporul l‑a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Mițpa.

Iefta îi învinge pe amoniți

12După aceea, Iefta a trimis niște mesageri la regele fiilor lui Amon ca să‑i spună:

– Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?

13Regele fiilor lui Amon le‑a răspuns mesagerilor lui Iefta:

– Pentru că atunci când s‑a suit din Egipt, Israel mi‑a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază‑mi‑o pe cale pașnică!

14Iefta a trimis din nou mesageri regelui fiilor lui Amon 15ca să‑i spună:

– Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara fiilor lui Amon 16pentru că, atunci când s‑a suit din Egipt, Israel a mers prin pustie până la Marea Roșie16 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26. și apoi și‑a continuat drumul până la Kadeș. 17Israel a trimis atunci mesageri regelui Edomului, zicând: «Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta!» Dar regele Edomului nu i‑a îngăduit. A mai trimis mesageri și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.

18Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de răsărit și și‑au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci n‑au intrat în teritoriul Moabului, întrucât Arnon era hotarul Moabului.

19Atunci Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel i‑a zis: «Lasă‑ne, te rugăm, să trecem prin țara ta ca să ajungem la locul nostru!» 20Dar Sihon n‑a avut încredere în Israel ca să‑l lase să îi traverseze teritoriul, ci și‑a adunat poporul, și‑a așezat tabăra la Iahaț și s‑a luptat cu Israel.

21Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l‑a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i‑au învins și astfel Israel a luat în stăpânire tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară. 22Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din pustie până la Iordan.

23Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i‑a alungat pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să‑i iei în stăpânire teritoriul? 24Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș24 Zeul suprem la moabiți. Fie în acea vreme regele amonit stăpânea și Moabul, fie exista o alianță militară între cele două state.? Deci și noi vom lua în stăpânire pe toți cei alungați de Domnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră! 25Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S‑a certat el oare vreodată cu Israel sau s‑a luptat el împotriva lui? 26Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le‑ați luat înapoi în tot acest timp? 27Eu nu ți‑am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându‑te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon!“

28Regele fiilor lui Amon n‑a luat în seamă mesajul pe care i l‑a trimis Iefta.

29Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva fiilor lui Amon. 30Iefta a făcut un jurământ Domnului, zicând: „Dacă îi vei da în mâna mea pe fiii lui Amon, 31atunci ceea ce va ieși pe porțile casei mele, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al Domnului și îl voi aduce ca ardere‑de‑tot!“

32Iefta a traversat spre fiii lui Amon ca să lupte împotriva lor și Domnul i‑a dat în mâna lui. 33El i‑a lovit de la Aroer până la intrarea în Minit, douăzeci de cetăți, provocând o mare înfrângere până la Abel-Cheramim. Astfel, fiii lui Amon au fost supuși înaintea fiilor lui Israel.

34Iefta s‑a întors acasă, la Mițpa. Și iată că fiica sa i‑a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea niciun alt fiu sau fiică.

35Când a văzut‑o, și‑a sfâșiat hainele și a zis:

– Vai, fiica mea! Mă îndurerezi atât de tare! Ai ajuns asemenea celor ce mă tulbură. Mi‑am deschis gura înaintea Domnului și nu pot să‑mi retrag jurământul!

36Ea i‑a răspuns:

– Tată, dacă ți‑ai deschis gura înaintea Domnului, fă‑mi potrivit cu ceea ce ți‑a ieșit din gură, mai ales acum când Domnul te‑a răzbunat pe fiii lui Amon, dușmanii tăi.

37Apoi i‑a zis tatălui său:

– Fă‑mi însă favoarea aceasta! Lasă‑mă singură două luni, ca să mă duc, să cobor înspre munți și să‑mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!

38El a răspuns:

– Du‑te!

Și a lăsat‑o singură două luni. Ea s‑a dus cu prietenele ei și și‑a plâns fecioria în munți. 39La sfârșitul celor două luni, s‑a întors la tatăl ei, și el i‑a făcut potrivit cu jurământul pe care l‑a rostit. Ea fusese fecioară. De atunci s‑a statornicit în Israel obiceiul 40ca în fiecare an, fiicele lui Israel s‑o jelească pe fiica ghiladitului Iefta timp de patru zile.