1Naghilak nga migakos ug mihalok si Jose sa iyang amahan. 2Unya gisugo niya ang iyang mga embalsamador nga balsamaron ang iyang amahan, ug gituman nila kini. 3Milungtad ug 40 ka adlaw ang pag-embalsamar, sumala sa naandang buhaton sa mga taga-Ehipto. Nagbangotan ang mga Ehiptohanon alang kang Jacob sulod sa 70 ka adlaw.
4Sa nahuman na ang mga adlaw sa ilang pagbangotan, miingon si Jose sa mga opisyal sa hari sa Ehipto,50:4 hari sa Ehipto: sa Hebreo, Faraon. “Kon mahimo sultihi ninyo ang hari 5nga tugotan niya ako nga didto ko ilubong sa Canaan ang akong amahan. Kay sa wala pa siya mamatay, gipapanumpa niya ako nga ilubong ko siya sa lubnganan nga iyang gipahimo alang sa iyang kaugalingon didto sa Canaan. Human sa lubong, mobalik ako.” 6Pagkahibalo sa hari, gipaingnan niya si Jose, “Lakaw ug ilubong ang imong amahan sumala sa imong gisaad kaniya.”
7Busa milakaw si Jose sa paglubong sa iyang amahan. Miuban kaniya ang daghang mga opisyal sa hari: ang mga kadagkoan sa palasyo ug ang tanang kadagkoan sa Ehipto. 8Miuban usab ang panimalay ni Jose ug ang panimalay sa iyang mga igsoon, ang tibuok panimalay ni Jacob. Ang ilang gagmayng kabataan ug mga kahayopan lang ang nahibilin sa Goshen. 9Miuban usab kanila ang mga tawong nagkarwahe ug nagkabayo. Dako gayod kaayo kadto nga panon.
10Pag-abot nila sa giokanan sa Atad, tabok sa Suba sa Jordan, nagbangotan sila didto alang kang Jacob ug nagminatay sila sa paghilak. Nagsubo si Jose alang sa iyang amahan sulod sa pito ka adlaw. 11Pagkakita sa mga Canaanhon sa ilang pagbangotan sa giokanan sa Atad, miingon sila, “Labihan gayod ang pagsubo sa mga Ehiptohanon.” Busa kadtong lugara nga duol sa Suba sa Jordan gitawag ug Abel Mizraim.50:11 Abel Mizraim: Ang buot ipasabot, pagsubo sa mga Ehiptohanon.
12Gituman sa mga anak ni Jacob ang iyang gitugon kanila. 13Kay gidala nila ang iyang patayng lawas ngadto sa Canaan ug gilubong sa langub nga atua sa uma sa Macpela, sa sidlakang bahin sa Mamre. Kining maong uma gipalit ni Abraham gikan kang Efron nga Hitihanon aron himuon nga lubnganan. 14Human sa lubong, mibalik si Jose didto sa Ehipto uban sa iyang mga igsoon ug sa tanan nga miuban kanila sa paglubong.
Gipasaligan ni Jose ang Iyang mga Igsoon
15Sa wala na ang ilang amahan, miingon ang mga igsoon ni Jose, “Tingali baya, Kon nagdumot si Jose kanato, panimaslan gayod niya kita sa tanan natong gibuhat kaniya.” 16Busa nagpadala sila ug mensahe ngadto kang Jose nga nagaingon, “Nagtugon ang atong amahan sa wala pa siya mamatay 17nga sultihan ka nga nagahangyo siya nga pasayloon mo kami sa among daotang gibuhat kanimo. Busa karon, hinaut nga pasayloon mo kami kay sama kanimo, nagatuman usab kami sa Dios sa atong amahan.” Mihilak si Jose sa dihang nadungog niya ang ilang mensahe.
18Unya, nangadto gayod mismo ang iyang mga igsoon kaniya. Pag-abot nila, miyukbo sila sa iyang atubangan agig pagtahod kaniya ug miingon, “Imo kaming mga ulipon.” 19Apan mitubag si Jose kanila, “Ayaw kamo kahadlok. Ngano, Dios ba ako? 20Tinuod nga nagtinguha kamo ug daotan batok kanako, apan giplano sa Dios nga mosangpot kadto sa kaayohan aron maluwas ang daghang mga tawo gikan sa kagutom, sama sa nahitabo karon. 21Busa ayaw kamo kahadlok. Sustentohan ko kamo ug ang inyong mga anak.” Niining paagiha, gihupay ni Jose ang ilang kabalaka ug nakahatag kini ug kalipay kanila.
Ang Pagkamatay ni Jose
22Nagpabilin pagpuyo si Jose sa Ehipto uban ang tibuok nga panimalay sa iyang amahan. Nagkinabuhi siya ug 110 ka tuig, 23ug iya pang nakita ang iyang mga apo sa tuhod sa iyang anak nga si Efraim ug sa iyang apo nga si Makir nga anak ni Manase. Giila niya nga iyang kaugalingong anak ang mga anak ni Makir.
24Unya, miingon si Jose sa iyang mga igsoon, “Hapit na ako mamatay, apan dili gayod kamo pasagdan sa Dios. Kuhaon niya kamo gikan niini nga yuta ug dad-on sa dapit nga iyang gisaad kang Abraham, Isaac, ug Jacob.” 25Unya gipapanumpa ni Jose ang mga Israelinhon. Miingon siya, “Isaad ninyo nga kon pabiyaon na kamo sa Dios dinhi, dad-on ninyo ang akong mga bukog gikan dinhi.”
26Namatay si Jose didto sa Ehipto sa edad nga 110 ka tuig. Gibalsamar siya ug gisulod sa lungon.
1Atunci Iosif s‑a aruncat pe fața tatălui său, a plâns și i‑a dat sărutare. 2Apoi Iosif le‑a poruncit slujitorilor săi doctori să‑l îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii l‑au îmbălsămat pe Israel. 3După ce s‑au împlinit patruzeci de zile – căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare – egiptenii l‑au jelit șaptezeci de zile. 4După ce au trecut zilele de jale, Iosif le‑a vorbit celor de la curtea lui Faraon, zicând: „Dacă am găsit bunăvoință înaintea voastră4 Lit.: în ochii voștri., vă rog să‑i vorbiți lui Faraon astfel: 5«Tatăl meu m‑a pus să jur, zicând: ‘Iată, eu sunt pe moarte. Să mă înmormântezi în mormântul meu, pe care mi l‑am săpat în țara Canaan’. De aceea dă‑mi voie, te rog, să mă sui acolo ca să‑l înmormântez pe tatăl meu, iar apoi mă voi întoarce.»“ 6Faraon a zis: „Suie‑te și înmormântează‑l pe tatăl tău, așa cum te‑a pus să juri.“
7Iosif s‑a suit să‑și înmormânteze tatăl și împreună cu el s‑au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrânii palatului lui și toți bătrânii țării Egiptului, 8toată familia lui Iosif, frații săi și familia tatălui său. Au lăsat în ținutul Goșen doar copiii, turmele și cirezile lor. 9Împreună cu el s‑au suit care și călăreți, astfel încât convoiul era foarte mare. 10Când au ajuns la Aria lui Atad10 Sau: Aria Spinului; teren stâncos sau acoperit cu lut, aflat la marginea satului sau orașului, într‑o zonă expusă la vânt, unde localnicii își treierau grânele., care se află dincolo de Iordan, au jelit acolo mult și amarnic. Iosif a ținut o perioadă de bocet de șapte zile pentru tatăl său. 11Când locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet pentru Egipt.“ De aceea acelui loc i s‑a pus numele Abel-Mițrayim11 Denumirea Abel-Mițrayim înseamnă Bocetul Egiptului.. El se află dincolo de Iordan.
12Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el așa cum le‑a poruncit acesta. 13Fiii săi l‑au dus în țara Canaan și l‑au înmormântat în peștera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat‑o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 14După ce l‑a înmormântat pe tatăl său, Iosif s‑a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el ca să‑și înmormânteze tatăl.
Bunătatea lui Iosif față de frații săi
15Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, au zis: „Dacă cumva Iosif ne va dușmăni și ne va întoarce pe deplin tot răul pe care i l‑am făcut?“ 16De aceea au trimis să‑i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit înainte de moarte, zicând: 17«Așa să‑i spuneți lui Iosif: ‘Oh, iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți‑au făcut rău!’» Acum, iartă, te rugăm, fărădelegea robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plâns când i‑au spus aceste cuvinte.
18Frații lui au venit, s‑au plecat înaintea lui și au zis:
– Iată, suntem robii tăi.
19Iosif le‑a răspuns:
– Nu vă temeți, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? 20Voi ați plănuit împotriva mea ce este rău, dar Dumnezeu a plănuit aceasta spre bine, ca să țină în viață un popor numeros, așa cum face astăzi. 21Așadar, să nu vă temeți! Eu însumi vă voi asigura hrana, vouă și copiilor voștri.
Apoi i‑a mângâiat și le‑a vorbit pe placul inimii lor.
Moartea lui Iosif
22Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său. El a trăit o sută zece ani. 23Iosif i‑a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generație, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii săi23 Vezi 30:3; 48:12. Gestul de a ține un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopției..
24Apoi Iosif le‑a zis fraților săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni sigur la voi și vă va duce din această țară în țara pe care le‑a jurat‑o lui Avraam, Isaac și Iacov.“ 25Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci oasele mele de aici.“ 26Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l‑au îmbălsămat, l‑au pus într‑un sicriu, în Egipt.
