Gipanalanginan ni Isaac si Jacob
1Sa natigulang na si Isaac ug halos dili na makakita, gitawag niya ang kamagulangan niyang anak nga si Esau. Miingon siya, “Anak.” Mitubag si Esau, “Unsa, Tay?” 2Miingon si Isaac, “Tigulang na ako ug wala kita masayod kon kanus-a ako mamatay. 3Busa kuhaa ang imong pana ug pangayam alang kanako. 4Unya, lutoi ako sa lamiang pagkaon nga akong paborito ug dad-a kini kanako aron akong kan-on ug pagkahuman, panalanginan ko ikaw sa dili pa ako mamatay.”
5Namati diay si Rebeka samtang nakigsulti si Isaac kang Esau. Busa sa dihang nakalakaw na si Esau aron sa pagpangayam, 6giingnan ni Rebeka ang iyang anak nga si Jacob, “Nadunggan ko nga giingnan sa imong amahan si Esau nga 7mangayam ug unya lutoan siya sa lamiang pagkaon aron nga sa dili pa kuno siya mamatay, panalanginan niya si Esau sa presensya sa Ginoo. 8Busa anak, tumana ang akong isugo kanimo: 9Lakaw didto sa panon sa atong mga mananap ug pagkuha ug duha ka batan-on ug tambok nga kanding, kay lutoan ko ang imong amahan sa lamiang pagkaon. 10Unya dad-on mo kini kaniya aron panalanginan ka niya sa dili pa siya mamatay.”
11Apan miingon si Jacob sa iyang inahan, “Balhiboon si Esau ug ako dili. 12Basin ug hikapon ako sa akong amahan ug makaingon siya nga gilimbongan ko siya ug tunglohon hinuon niya ako imbis nga panalanginan.” 13Mitubag si Rebeka, “Anak, akoy manubag kon tunglohon ka. Buhata lang ang akong gisugo kanimo. Lakaw na ug kuhai ako didto ug duha ka kanding.”
14Busa mikuha si Jacob ug duha ka kanding ug gidala niya sa iyang inahan. Unya nagluto si Rebeka sa lamiang pagkaon nga paborito ni Isaac. 15Gikuha ni Rebeka ang labing maayo nga bisti ni Esau nga didto sa ilang balay ug gipasul-ob kini kang Jacob. 16Gibutangan niya ug panit sa kanding ang bukton ni Jacob apil na ang iyang liog. 17Unya gihatag niya kang Jacob ang lamiang pagkaon ug ang pan nga iyang giluto.
18Gidala kadto ni Jacob sa iyang amahan ug miingon, “Tay!” Miingon si Isaac, “Kinsa ka, anak ko?” 19Mitubag si Jacob, “Ako si Esau, ang kamagulangan mong anak. Nabuhat ko na ang imong gisugo kanako. Bangon una ug kaon sa akong pinangayaman aron mapanalanginan mo ako.” 20Miingon si Isaac, “Anak, pagkadali ra nimong nakakuha!” Mitubag si Jacob, “Gitabangan ako sa Ginoo nga imong Dios.” 21Miingon si Isaac, “Paduol kanako anak aron mahikap ko ikaw ug masiguro ko kon ikaw ba gayod si Esau o dili.” 22Busa nagpaduol si Jacob, ug gihikap siya sa iyang amahan nga miingon, “Ang tingog morag kang Jacob apan ang bukton morag kang Esau.” 23Wala mailhi ni Isaac si Jacob, kay balhiboon man ang bukton niini sama sa kang Esau.
Sa wala pa niya panalangini si Jacob, 24nangutana siya pag-usab, “Ikaw ba gayod si Esau?” Mitubag si Jacob, “Oo, ako gayod.” 25Miingon si Isaac, “Dad-a dinhi ang imong giluto aron makakaon ako sa imong pinangayaman, ug pagkahuman panalanginan ko ikaw.” Busa gihatagan siya ni Jacob sa pagkaon ug ilimnon, ug mikaon siya ug miinom. 26Unya miingon si Isaac kang Jacob, “Paduol kanako, anak, ug hagki ako.” 27Mipaduol si Jacob kaniya ug mihalok. Sa dihang nasimhotan ni Isaac ang iyang bisti, gipanalanginan niya si Jacob nga nagaingon,
“Kining baho sa akong anak sama sa baho sa uma nga gipanalanginan sa Ginoo.
28Hinaut pa nga hatagan ka sa Dios ug tabunok nga yuta, yamog gikan sa langit, ug abunda nga pagkaon ug ilimnon.
29Hinaut nga moyukbo ug moalagad kanimo ang daghang mga katawhan.
Hinaut nga magmando ka sa imong mga kaparyentehan ug magpasakop sila kanimo.
Tunglohon ang nagatunglo kanimo,
ug ang nagapanalangin kanimo panalanginan usab.”
Nagpakilooy si Esau nga Panalanginan usab Siya
30Bag-o pa lang gayong nakabiya si Jacob human siya panalangini ni Isaac sa dihang miabot si Esau gikan sa pagpangayam. 31Nagluto usab siya ug lamiang pagkaon ug iya kining gidala sa iyang amahan. Miingon siya, “Tay, bangon ug kaon niining akong pinangayaman aron mapanalanginan mo ako.” 32Nangutana si Isaac kaniya, “Kinsa ka?” Mitubag siya, “Ako si Esau, ang kamagulangan mong anak.” 33Pagkadungog niadto ni Isaac, nangurog ang tibuok niyang lawas ug miingon, “Kinsa diay kadtong nangayam ug nagdala dinhi kanako ug pagkaon? Mao pa lang gayoy akong pagkahuman ug kaon sa dihang miabot ka. Gihatag ko na kaniya ang akong panalangin ug dili ko na gayod kadto mabakwi.” 34Sa pagkadungog niini ni Esau, midangoyngoy siya. Miingon siya, “Tay, panalangini usab ako!” 35Apan mitubag si Isaac, “Gilimbongan ako sa imong manghod ug nakuha na niya ang panalangin nga alang unta kanimo.” 36Miingon si Esau, “Ikaduha na kini nga higayon nga iya akong gilimbongan. Angayan gayod kaniya ang iyang ngalan nga Jacob.27:36 Jacob: Ang buot ipasabot sa Hebreo, limbongan. Giilog na niya ang akong katungod ingon nga magulang ug karon giilog pa gayod niya ang panalangin nga alang kanako.” Unya nangutana siya, “Tay, wala ka na ba gayoy panalangin nga gitagana alang kanako?” 37Mitubag si Isaac, “Gihimo ko na siya nga imong agalon ug gihimo ko usab ang tanan niyang mga kaparyentehan nga iyang mga sulugoon. Gipasaligan ko na siya sa abunda nga pagkaon ug ilimnon. Busa unsa pa may akong mahimo alang kanimo, anak ko?” 38Nagpakilooy si Esau sa iyang amahan, “Tay, usa lang ba gayoy imong panalangin? Panalangini usab ako!” Ug mihilak siya ug kusog.
39Miingon si Isaac kaniya,
“Ang yuta nga imong pagapuy-an dili tabunok
ug walay yamog nga madawat gikan sa langit.
40Mabuhi ka pinaagi sa imong espada,27:40 Mabuhi ka pinaagi sa imong espada: o, Magkinabuhi ka pinaagi sa pagpakig-away, pagpatay o pagpangawat.
ug moalagad ka sa imong manghod.
Apan kon mosukol ka kaniya,
makalingkawas ka sa iyang gahom.”
41Gidumtan ni Esau si Jacob tungod sa panalangin nga gihatag sa iyang amahan ngadto kang Jacob. Miingon si Esau sa iyang kaugalingon, “Hapit na mamatay ang akong amahan, ug inigkahuman sa mga adlaw sa pagbangotan alang kaniya, patyon ko si Jacob.” 42Apan nabalitaan ni Rebeka ang plano ni Esau, busa gipatawag niya si Jacob ug gisultihan, “Ang imong magulang nga si Esau nagaplano sa pagpatay kanimo aron mahupay ang iyang kasuko kanimo. 43Busa pamati sa akong isulti: Lakaw, ikyas ngadto sa Haran, didto sa akong igsoon nga si Laban. 44Didto ka lang una hangtod nga mahupay ang kasuko sa imong magulang, 45ug malimtan na niya ang imong gibuhat kaniya. Ipakuha ko lang unya ikaw kon wala na siyay kasuko kanimo. Dili ako makaantos nga dungan kamong mawala kanako.”
Gipaadto ni Isaac si Jacob kang Laban
46Unya, miingon si Rebeka kang Isaac, “Gipul-an na ako sa akong kinabuhi tungod niining mga asawa ni Esau nga mga Hitihanon. Kon mangasawa usab si Jacob ug babayeng Hitihanon nga taga-dinhi, maayo pag mamatay na lang ako!”
Iacov obține binecuvântarea prin înșelăciune
1Când Isaac a îmbătrânit și i‑au slăbit ochii, nemaiputând să vadă, l‑a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i‑a zis:
– Fiule!
El i‑a răspuns:
– Iată‑mă!
2Isaac i‑a zis:
– Iată, eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele. 3Te rog, ia‑ți acum armele – tolba cu săgeți și arcul – ieși la câmp și adu‑mi vânat. 4Apoi pregătește‑mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie și adu‑mi‑o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.
5Rebeca a auzit ceea ce Isaac i‑a spus fiului său Esau.
Când Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să‑l aducă, 6Rebeca i‑a zis fiului său Iacov:
– Iată, l‑am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău, Esau, și zicând: 7„Adu‑mi niște vânat și pregătește‑mi o mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez în prezența Domnului, înainte de moartea mea.“ 8De aceea, fiule, ascultă‑mă și fă ce‑ți poruncesc! 9Du‑te la turmă și ia‑mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui. 10Apoi o vei aduce tatălui tău ca s‑o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte de moartea lui.
11Dar Iacov i‑a răspuns mamei sale, Rebeca:
– Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
13Mama sa i‑a zis:
– Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Numai ascultă‑mi glasul! Du‑te și adu‑mi iezii.
14El s‑a dus, i‑a luat și i‑a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. 15După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l‑a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic. 16Ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său. 17Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.
18El a venit la tatăl său și a zis:
– Tată!
El a zis:
– Iată‑mă! Care ești, fiule?
19Iacov i‑a zis tatălui său:
– Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi‑ai spus. Te rog, ridică‑te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.
20Isaac i‑a zis fiului său:
– Cum de l‑ai găsit așa de repede, fiule?
El a răspuns:
– Pentru că Domnul, Dumnezeul tău, mi l‑a scos în cale.
21Atunci Isaac i‑a zis lui Iacov:
– Te rog, apropie‑te ca să te simt, fiule! Ești tu oare fiul meu Esau, sau nu?
22Iacov s‑a apropiat de tatăl său, Isaac, care l‑a atins și a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23Nu l‑a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca și mâinile fratelui său, Esau; așa că l‑a binecuvântat.
24Isaac l‑a întrebat:
– Ești tu într-adevăr fiul meu Esau?
Iacov a răspuns:
– Da, eu sunt!
25Atunci Isaac a zis:
– Adu‑mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca astfel sufletul meu să te binecuvânteze.
Iacov i‑a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. I‑a adus și vin și a băut.
26Apoi tatăl său, Isaac, i‑a zis:
– Te rog, apropie‑te și dă‑mi sărutare, fiule!
27El s‑a apropiat și i‑a dat sărutare. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l‑a binecuvântat, zicând:
„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
pe care Domnul l‑a binecuvântat.
28Dumnezeu să‑ți dea din roua cerului
și din grăsimea pământului;
să‑ți dea grâne și must din belșug.
29Popoare să‑ți slujească
și neamuri să se plece înaintea ta.
Stăpânește peste frații tăi,
și fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemați să fie cei care te vor blestema
și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“
30Isaac tocmai terminase să‑l binecuvânteze pe Iacov, când, imediat după ce Iacov a ieșit dinaintea tatălui său Isaac, s‑a întors de la vânătoare Esau, fratele său.
31A pregătit și el o mâncare gustoasă și i‑a adus‑o tatălui său.
El i‑a zis tatălui său:
– Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.
32Tatăl său, Isaac, l‑a întrebat:
– Tu cine ești?
El a răspuns:
– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau!
33Atunci Isaac s‑a cutremurat foarte tare și a zis:
– Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l‑a adus? Am mâncat din toate, înainte să vii tu, și l‑am binecuvântat. Cu siguranță, el va fi binecuvântat.
34Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i‑a zis tatălui său:
– Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!
35El i‑a răspuns:
– Fratele tău a venit cu înșelătorie și ți‑a luat binecuvântarea.
36Esau a zis:
– Nu pe bună dreptate se numește el Iacov36 Ya’aqob înseamnă cel care ține de călcâi (în sens figurat: înșelător). Vezi nota de la 25:26.? M‑a înșelat de două ori: mi‑a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi‑a luat și binecuvântarea.
Apoi a zis:
– N‑ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?
37Isaac i‑a răspuns lui Esau și i‑a zis:
– Iată, l‑am pus stăpân peste tine, i‑am dat lui ca robi pe toți frații37 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. săi și i‑am oferit grâne și must. Prin urmare, ce mai pot face pentru tine, fiule?
38Esau i‑a zis tatălui său:
– Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!
Apoi Esau și‑a ridicat glasul și a plâns.
39Tatăl său, Isaac, a răspuns și i‑a zis:
– Iată, locuința ta va fi departe de grăsimea pământului
și de roua cerului de sus.
40Vei trăi din sabia ta
și‑i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula40 Sensul textului ebraic este nesigur.,
îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.
Fuga lui Iacov la Laban
41Esau l‑a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i‑a dat‑o tatăl său și zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu se apropie. Apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“
42Când i s‑a spus Rebecăi despre planurile lui Esau, fiul ei cel mare, a trimis după Iacov, fiul cel mic, și i‑a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va ucide. 43De aceea, fiule, ascultă‑mă! Ridică‑te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran, 44și stai la el pentru câteva zile, până se va potoli mânia fratelui tău, 45până se va potoli furia lui față de tine și va uita ce i‑ai făcut. Apoi voi trimite după tine și te voi lua de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeași zi?“
46După aceea, Rebeca i‑a zis lui Isaac: „M‑am scârbit de viață din cauza acestor fiice a lui Het. Dacă Iacov își va lua o soție ca acestea dintre fiicele lui Het, dintre fiicele țării, la ce‑mi mai este bună viața?“
