Natawo si Isaac
1Unya, gihinumdoman sa Ginoo si Sara sumala sa iyang gisaad. 2Namabdos si Sara ug nanganak ug lalaki bisan tigulang na si Abraham. Natawo ang bata sa panahon gayod nga gitakda sa Dios. 3Ginganlan ni Abraham ang bata ug Isaac.
4Sa dihang walo na ka adlaw ang bata, gituli siya ni Abraham sumala sa gisugo sa Dios kaniya. 5Nagaedad si Abraham ug 100 ka tuig sa dihang natawo si Isaac. 6Miingon si Sara, “Gipakatawa ako sa Dios sa kalipay, ug si bisan kinsa nga makadungog mahitungod niining nahitabo kanako mokatawa usab sama kanako. 7Kinsay makasulti kang Abraham nga makapasuso pa ako ug bata? Apan nakaanak pa ako bisan tigulang na siya.”
8Midako si Isaac, ug sa adlaw nga gilutas siya nagpahigayon si Abraham ug usa ka dako nga kombira.
Gipalayas si Hagar ug si Ishmael
9Usa ka adlaw, nakita ni Sara nga gisungog ni Ishmael si Isaac. (Si Ishmael anak ni Abraham kang Hagar nga Ehiptohanon.) 10Busa miingon si Sara kang Abraham, “Palayasa kanang sulugoon nga babaye ug ang iyang anak, kay dili angay nga makapanunod ang iyang anak sa katigayonan uban kang Isaac nga akong anak.” 11Nakapaguol gayod kini kang Abraham tungod kay anak usab niya si Ishmael. 12Apan miingon ang Dios kaniya, “Ayaw kabalaka kang Ishmael ug kang Hagar. Tumana ang gusto ni Sara, kay magagikan kang Isaac ang mga kaliwat nga akong gisaad. 13Ug kon bahin kang Ishmael, hatagan ko usab siya ug daghang mga kaliwat ug mahimo usab silang usa ka nasod, tungod kay anak mo usab siya.”
14Pagkaugma, sayo kaayong mikuha si Abraham ug pagkaon ug tubig nga nasulod sa panit nga sudlanan, ug gibutang niya kini sa abaga ni Hagar. Unya gipalakaw niya si Hagar uban sa bata. Nagbaklay sila sa kamingawan sa Beersheba nga wala masayod kon asa sila paingon. 15Sa dihang nahurot na ang ilang tubig, gibilin niya ang iyang anak ilalom sa usa ka tanom 16ug milakaw siya sa unahan, nga mga 100 ka metros ang gilay-on gikan sa bata. Milingkod siya didto ug midangoyngoy ug hilak ug miingon, “Dili ako makaantos nga motan-aw sa akong anak nga mamatay.”
17Unya, nadungog sa Dios ang paghilak sa bata. Ug gikan sa langit miingon ang anghel sa Dios kang Hagar, “Unsay imong gihilakan Hagar? Ayaw kahadlok; nadungog sa Dios ang hilak sa imong anak. 18Tindog ug bangona ang imong anak, kay himuon kong dako nga nasod ang iyang mga kaliwat.” 19Unya gipakita sa Dios kaniya ang usa ka atabay. Giadto niya kini ug gipuno niya ug tubig ang iyang sudlanan. Unya gipainom niya ang iyang anak.
20-21Wala pasagdi sa Dios si Ishmael hangtod nga midako siya. Mipuyo siya didto sa kamingawan sa Paran ug nahimo siyang usa ka mamamana. Unya, gipaminyo siya sa iyang inahan ngadto sa usa ka Ehiptohanon.
Ang Kasabotan ni Abraham ug ni Abimelec
22Niadtong panahona,21:22 Niadtong panahona nga gipapahawa ni Abraham si Hagar ug si Ishmael, o sa dihang nagapanginabuhi na sila sa kamingawan sa Paran. miadto si Abimelec kang Abraham uban sa pangulo sa iyang mga sundalo nga si Ficol. Miingon si Abimelec kang Abraham, “Gitabangan ka gayod sa Dios sa tanan mo nga gibuhat. 23Busa, panumpa dinhi sa ngalan sa Dios nga dili mo gayod ako budhian ingon man ang akong mga anak ug mga kaliwat. Ipakita ang imong kaayo kanako ug niini nga dapit diin ka nagapuyo ingon nga usa ka dumuduong, sama sa pagpakita ko sa akong kaayo kanimo.” 24Mitubag si Abraham, “Sige, gipanumpa ko.”
25Apan mireklamo si Abraham kang Abimelec mahitungod sa atabay nga giilog sa mga sulugoon ni Abimelec. 26Miingon si Abimelec, “Wala ako makahibalo kon kinsa ang nagbuhat niini. Wala mo ako sultihi, ug karon lang ako nakadungog bahin niini.” 27Busa mikuha si Abraham ug mga karnero ug mga baka ug gihatag niya kini kang Abimelec, unya naghimo silang duha ug kasabotan. 28Mikuha pa gayod si Abraham ug pito ka bayeng karnero ug iya kining gilain. 29Nangutana si Abimelec, “Unsay buot ipasabot nianang pito ka bayeng karnero nga imong gilain?” 30Mitubag si Abraham, “Dawata kining pito ka bayeng karnero isip pagpamatuod nga ako ang nagkalot niini nga atabay.” 31Gitawag nila kadtong dapita ug Beersheba21:31 Beersheba: Ang buot ipasabot sa Hebreo, gipanumpaan nga atabay. tungod kay nanumpa silang duha didto.
32Human sila makahimo sa ilang kasabotan didto sa Beersheba, mibalik si Abimelec ug si Ficol sa yuta sa mga Filistihanon. 33Nagtanom si Abraham ug usa ka kahoy nga tamarisko didto sa Beersheba ug misimba siya sa Ginoo, ang Dios nga walay kataposan. 34Mipuyo si Abraham sa yuta sa mga Filistihanon sa hataas nga panahon.
Nașterea lui Isaac
1Domnul a cercetat‑o pe Sara, după cum a zis; Domnul a făcut pentru Sara ceea ce promisese. 2Sara a rămas însărcinată și i‑a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care îi vorbise Dumnezeu. 3Avraam i‑a pus numele Isaac3 Ebr.: Ițhak, care înseamnă el râde. fiului său nou‑născut, pe care i‑l născuse Sara. 4Avraam l‑a circumcis pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu. 5Avraam avea o sută de ani când s‑a născut fiul său Isaac. 6Sara a zis: „Dumnezeu mi‑a dat un motiv de râs. Oricine va auzi despre aceasta, va râde împreună cu mine.“ 7Apoi a zis: „Cine i‑ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? Totuși, i‑am născut un fiu la bătrânețe.“
Agar și Ismael sunt alungați în pustie
8Copilul a crescut și a fost înțărcat. În ziua în care Isaac a fost înțărcat, Avraam a dat un ospăț mare. 9Dar Sara l‑a văzut râzând9 Posibil un joc de cuvinte cu ebraicul Ițhak (el râde). pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i‑l născuse lui Avraam, 10și i‑a zis lui Avraam: „Alung‑o pe această roabă și pe fiul ei, căci fiul acestei roabe nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac!“ 11Lucrul acesta nu i‑a plăcut deloc lui Avraam,11 Lit.: Și cuvântul a fost foarte rău în ochii lui Avraam. deoarece îl avea în vedere pe fiul său. 12Dar Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: „Să nu fii tulburat12 Lit.: Să nu fie rău în ochii tăi. din cauza băiatului și a roabei tale. Ascult‑o pe Sara în tot ce îți spune, pentru că prin Isaac își va primi numele sămânța12 Vezi nota de la 12:7. Ideea care se desprinde de aici, este aceea că promisiunea legământului nu se va împlini pe linia lui Ismael, ci pe linia lui Isaac. ta. 13Cât despre fiul roabei tale, îl voi face și pe el un neam, pentru că este sămânța ta.“
14Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat niște pâine și un burduf cu apă și i le‑a dat lui Agar, punându‑i‑le pe umăr; i‑a dat și copilul și a trimis‑o. Ea a plecat și a rătăcit în pustia Beer-Șeba. 15Când apa din burduf s‑a terminat, a aruncat copilul sub unul dintre tufișuri 16și apoi s‑a dus și a șezut singură la depărtare, cam până unde zboară o săgeată trasă de arc, căci își zicea: „Să nu văd moartea copilului.“ Și, șezând la depărtare, și‑a ridicat glasul și a plâns. 17Dar Dumnezeu a auzit glasul băiatului. Îngerul lui Dumnezeu a strigat din ceruri către Agar și i‑a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. 18Scoală‑te, ridică băiatul și ține‑l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“ 19Apoi Dumnezeu i‑a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S‑a dus, a umplut burduful cu apă și i‑a dat băiatului să bea. 20Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie și a ajuns arcaș. 21A locuit în pustia Paran, iar mama lui i‑a luat o soție din țara Egiptului.
Legământul dintre Avraam și Abimelek
22În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, comandantul oștirii sale, i‑au vorbit lui Avraam, zicând:
– Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci. 23Jură‑mi acum pe Dumnezeu că nu mă vei trăda nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe descendenții mei, ci, așa cum eu am arătat îndurare față de tine, tot așa vei arăta și tu față de mine și față de țara în care locuiești ca străin.
24Avraam i‑a răspuns:
– Jur!
25Dar Avraam i s‑a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care robii acestuia o luaseră cu forța.
26Abimelek i‑a răspuns: „Nu știu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi‑ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta decât astăzi.“ 27Atunci Avraam a luat oi și vite și i le‑a dat lui Abimelek. Apoi cei doi au încheiat un legământ. 28Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă.
29Abimelek l‑a întrebat pe Avraam:
– Ce este cu aceste șapte mielușele pe care le‑ai pus deoparte?
30Avraam i‑a răspuns:
– Primește aceste șapte mielușele ca pe o mărturie din partea mea că eu am săpat această fântână.
31De aceea locul acela a fost numit Beer-Șeba31 Beer-Șeba poate însemna fie fântâna jurământului, fie fântâna celor șapte (v. 28-29)., pentru că amândoi au depus acolo un jurământ. 32După ce au încheiat legământul la Beer-Șeba, Abimelek și Pihol, comandantul oștirii sale, s‑au ridicat și s‑au întors în țara filistenilor. 33Avraam a plantat un tamarisc în Beer-Șeba și a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeul cel Veșnic33 Ebr.: El‑Olam.. 34El a locuit ca străin în țara filistenilor multă vreme.
