Ang Unang Panan-awon ni Ezekiel
1-3Ako si Ezekiel nga usa ka pari, anak ni Buzi, ug usa ako sa mga gibihag ngadto sa Babylon. Usa ka adlaw, sa dihang didto ako sa daplin sa Suba sa Kebar kauban sa uban nga mga binihag, nakita kong naabli ang langit ug gigamhan ako sa Ginoo, ug may gipakita siya kanakong mga panan-awon. Nahitabo kini sa ikalimang adlaw sa ikaupat nga bulan sa ika-30 nga tuig.1:1-3 ika-30 nga tuig: Dili klaro kon unsa gyud nga tuig ang gipasabot dinhi. Kini ang ikalimang tuig sa pagkabihag ni Haring Jehoiachin.
4Samtang nagtan-aw ako, nakita ko ang usa ka bagyo gikan sa amihan. Nagpangilat gikan sa mabagang dag-om nga gipalibotan ug kahayag. Ang kilat sa tunga sa dag-om nagasiga nga daw sa naggilak-gilak nga metal. 5Ug sa tunga sa dag-om adunay upat ka buhi nga binuhat nga morag tawo, 6-8apan ang matag usa kanila may upat ka nawong ug upat ka pako. Tul-id ang ilang mga paa, ug ang ilang mga tiil sama sa tiil sa baka ug naggilak-gilak sama sa gipasinaw nga bronsi. Adunay kamot sa tawo ilalom sa ilang tagsa-tagsa ka mga pako, 9ug ang ilang mga pako nagaabot. Dungan silang manglupad bisan asa paingon nga walay lingi-lingi.
10Mao kini ang ilang mga dagway: sa atubangan, dagway ug tawo; sa tuo, dagway ug liyon; sa wala, dagway ug torong baka; ug sa likod, dagway ug agila. 11Ang ilang duha ka mga pako nakabukhad ug nagaabot sa pako sa ilang tapad, ug ang laing duha pa nila ka pako nagatabon sa ilang mga lawas. 12Dungan silang manglupad bisan asa paingon nga walay lingi-lingi. Ug kon asa sila dad-a sa espiritu1:12 espiritu: Tingali ang ilang espiritu o ang Espiritu Santo. didto usab sila mopaingon. 13Daw sa nagdilaab nga baga sila kon tan-awon. May naglabay-labay sa ilang tunga nga daw sa nagsiga nga sulo nga labihan kasulaw. Ug gikan sa sulo may mokilab nga kilat. 14Kini nga mga binuhat nagngadto-nganhi nga daw kilat.
15Samtang nagatan-aw ako sa upat ka buhi nga mga binuhat, may nakita akong ligid diha sa tapad1:15 tapad: o, ubos. sa matag-usa niini nga upat ka binuhat. Kini nga mga ligid nagdapat sa yuta. 16Ingon niini ang hitsura sa mga ligid: Naggilak-gilak kini sama sa mahalong bato nga chrysolite, ug managsama kini ug hitsura nga daw duha ka ligid nga nagkurus, 17busa makaadto kini ug ang buhi nga mga binuhat sa bisan asa nga direksyon nga dili na kinahanglan pang moliso. 18Ang yantas niini habog ug makahahadlok kay nalukop kini ug mga mata.
19Kon asa mopaingon ang buhi nga mga binuhat, kuyog usab ang mga ligid. Ug kon muban ngaon ang mga binuhat, mokawan usab ang mga ligid. 20Ang espiritu sa buhi nga mga binuhat anaa sa mga ligid. Busa kon asa moadto ang espiritu, didto usab moadto ang buhi nga mga binuhat ug ang mga ligid. 21Kon asa mopaingon ang buhi nga mga binuhat, uban usab kanila ang mga ligid. Ug kon magpundo sila, magpundo usab ang mga ligid. Ug kon mokawan sila, muban ngaon usab ang mga ligid, kay ang ilang espiritu anaa sa mga ligid.
22Sa ibabaw sa ulo sa buhi nga mga binuhat may atop-atop nga daw kristal nga naggilak-gilak, ug kahibulongan kini nga tan-awon. 23Sa ilalom niini nagabukhad ang duha ka pako sa matag buhi nga mga binuhat, ug nagaabot ang ilang mga pako sa ilang tapad. Ang laing duha nila ka pako nagatabon sa ilang mga lawas. 24Kon mulupad sila, madungog ko ang kasikas sa ilang mga pako nga sama sa haganas sa tubig, o daw sama sa tingog sa Makagagahom nga Dios, o daw sama sa kasaba sa daghang mga sundalo. Ug kon magpundo sila, tik-upon nila ang ilang mga pako.
25Samtang nagtik-op ang ilang mga pako, may tingog gikan sa ibabaw niadtong atop-atop sa ilang ulohan. 26Ug didto may murag trono nga hinimo gikan sa batong safiro, ug may naglingkod niini nga sama sa tawo. 27Nakita ko nga gikan sa iyang hawak pataas, daw sama siya sa naggilak-gilak nga metal nga daw nagkalayo. Ug gikan sa iyang hawak paubos, daw sama siya sa nagadilaab nga kalayo, ug gilibotan siya sa kahayag nga labihan kasulaw. 28Ang kahayag sa iyang palibot nahisama sa bangaw human sa ulan.
Ingon niadto ang gahom sa Ginoo. Pagkakita ko niadto mihapa ako, ug may nadungog akong tingog nga nakigsulti kanako.
Chemarea lui Ezechiel
1În al treizecilea an1 Probabil vârsta profetului., în a cincea zi a lunii a patra1 31 iulie 593 î.Cr.; multe date oferite de Ezechiel pot fi stabilite cu acuratețe, datorită analelor., în timp ce mă aflam printre exilații de lângă râul Chebar, cerurile s‑au deschis și am văzut vedenii dumnezeiești.
2În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – 3Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara caldeenilor3 babilonienilor; [peste tot în carte]., lângă râul Chebar, și mâna Domnului a fost peste el acolo.
4M‑am uitat și iată că un vânt năprasnic venea dinspre nord: era un nor mare și un foc strălucitor care scânteia de jur împrejur. La mijloc, în mijlocul focului, era ceva ca metalul lustruit.4 Sau: ca strălucirea chihlimbarului. 5În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru ființe vii, a căror înfățișare era ca înfățișarea unui om. 6Fiecare avea câte patru fețe și câte patru aripi. 7Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui vițel, strălucind ca bronzul lustruit. 8Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părți, se afla câte o mână de om. Toate cele patru ființe vii aveau fețe și aripi. 9Aripile lor se atingeau una pe alta, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare mergea drept înainte.
10Înfățișarea fețelor lor era astfel: în partea dinainte, fiecare avea o față de om; în partea dreaptă, cele patru aveau o față de leu; în partea stângă, cele patru aveau o față de bou, iar în partea din spate, cele patru aveau o față de vultur. 11Așa arătau fețele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, și alte două aripi cu care își acoperea trupul. 12Fiecare mergea drept înainte: mergeau într-acolo unde le arăta duhul să meargă, iar în mersul lor, nu se întorceau. 13Asemănarea ființelor vii, înfățișarea lor, era ca niște cărbuni de foc aprinși, ca asemănarea unor torțe; focul umbla încoace și încolo printre ființele vii. Focul avea strălucire și din foc ieșeau fulgere. 14Ființele vii alergau și se întorceau, ca înfățișarea fulgerului.
15Mă uitam la acele ființe vii și iată că pe pământ, în apropierea fiecărei ființe vii, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare față. 16Înfățișarea roților și lucrătura lor era ca aspectul crisolitului. Cele patru aveau aceeași asemănare; înfățișarea și lucrătura lor era asemenea unei roți în mijlocul altei roți. 17În timpul deplasării, ele puteau merge în toate cele patru direcții, fără să‑și schimbe direcția în timpul mersului. 18Obezile lor erau înalte și stârneau teamă; obezile celor patru erau pline de ochi de jur împrejur.
19Când mergeau ființele vii, mergeau și roțile pe lângă ele, iar când se ridicau ființele vii de la pământ, se ridicau și roțile. 20De aceea ființele vii mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roțile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul ființelor vii era în roți. 21Când ele mergeau, mergeau și acestea; când ele se opreau, se opreau și acestea; iar când ele se ridicau de la pământ, se ridicau și roțile odată cu ele, deoarece duhul făpturilor era în roți.
22Deasupra capetelor acestor ființe vii se afla ceva asemănător unei întinderi22-23, 25-26 Sau: firmament. de cristal strălucitor, care se răspândea în înălțime, deasupra capetelor lor. 23Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare ființă vie având câte două aripi cu care se acoperea. 24Când porneau, am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic24 Ebr.: Șadai, asemenea vuietului unei furtuni, asemenea zgomotului unei tabere. Când ele se opreau, aripile lor se lăsau în jos.
25Și s‑a auzit un glas de deasupra întinderii care era deasupra capetelor lor; când ele s‑au oprit, aripile lor s‑au lăsat în jos.25 Sau: Când ele se opreau și aripile lor se lăsau în jos, de deasupra întinderii care era peste capetele lor se auzea un glas. 26În partea de sus a întinderii care era deasupra capetelor lor se afla ceva precum înfățișarea pietrei de safir26 Sau: lapislazuli., în asemănarea unui tron, iar deasupra acestei asemănări de tron, în partea de sus, se afla cineva a cărei asemănare era ca înfățișarea unui om. 27De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfățișarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare. 28Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Ea era înfățișarea asemănării slavei Domnului. Când am văzut‑o, m‑am aruncat cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia Care vorbea.
