Nakigsulti si Moises ug si Aaron sa Hari sa Ehipto
1Unya, miadto si Moises ug si Aaron sa hari sa Ehipto5:1 hari sa Ehipto: sa Hebreo, Faraon. Mao usab sa mosunod nga mga bersikulo. ug miingon, “Mao kini ang giingon sa Ginoo, 5:1 Ginoo: sa Hebreo, Yahweh.ang Dios sa Israel: ‘Palakwa ang akong katawhan aron makasaulog sila ug pista alang kanako didto sa kamingawan.’ ” 2Miingon ang hari, “Kinsa ba nang Ginoo nga motuo man ako kaniya ug motugot ako nga palakwon ang mga Israelinhon? Wala ako makaila niana nga Ginoo ug dili ko usab tugotan ang mga Israelinhon sa paglakaw.” 3Mitubag si Moises ug Aaron, “Nagpakita kanamo ang Dios sa mga Israelinhon. Busa kon mahimo tugoti kami sa paglakaw ug tulo ka adlaw didto sa kamingawan aron makahalad kami ug mga halad sa Ginoo nga among Dios, kay kon dili, pamatyon niya kami pinaagi sa balatian o sa gira.5:3 gira: sa literal, espada.” 4Apan mitubag ang hari sa Ehipto, “Nganong paundangon man ninyo ang mga tawo sa ilang pagtrabaho? Balik na kamo sa inyong mga trabaho! 5Tan-awa ra gud kon unsa kadaghan sa mga tawo nga pahunongon ninyo sa pagtrabaho.”
6Niana gihapong adlawa, gimandoan sa hari ang mga nagapugos sa mga Israelinhon sa pagtrabaho ug bug-at ug ang mga porman: 7“Ayaw na ninyo hatagi ang mga trabahante ug mga dagami nga gamiton nila sa paghimog tisa. Sila na mismo ang pakuhaa niini. 8Apan kinahanglan mao lang gihapon kadaghan nga tisa ang ilang himuon. Mga tapolan sila, mao kana nga nagahangyo sila nga tugotan ko nga molakaw aron maghalad sa ilang Dios. 9Patrabahoa sila pag-ayo aron magkapuliki sila ug dili na magpunay ug pamati sa mga bakak nga estorya.”
10Busa nangadto sila sa mga Israelinhon ug miingon, “Nagsugo ang hari nga dili na namo kamo hatagag dagami. 11Kamo na ang mangita niini bisan asa, apan mao ra gihapon kadaghan ang tisa nga inyong himuon.” 12Busa nagkadiin-diin na lang ang mga Israelinhon sa tibuok Ehipto sa pagpanguha ug dagami. 13Giapora sila sa mga nagapugos kanila nga nagaingon, “Himoa ninyo ang mao gihapong gidaghanon sa tisa matag adlaw sama niadtong ginahatagan pa kamo ug dagami.” 14Unya gikastigo nila ang mga porman nga Israelinhon ug gipangutana, “Nganong wala man ninyo mahimo gahapon ug karon ang gidaghanon sa tisa nga kinahanglan inyong himuon, sama sa gidaghanon kaniadto?”
15Busa miadto dayon sa hari ang mga porman nga Israelinhon ug mireklamo, “Nganong ingon man niini ang imong pagtratar kanamo nga imong mga sulugoon? 16Wala na kami hatagi ug dagami, apan ginapugos kami nga maghimo sa mao ra gihapong gidaghanon sa tisa, ug gikastigo pa kami. Sala kini sa imong mga tawo!” 17Miingon ang hari, “Labihan kamo katapolan! Mao nga nagahangyo kamo nga tugotan ko kamo nga molakaw aron maghalad sa Ginoo. 18Balik kamo sa inyong mga trabaho! Dili kamo hatagan ug dagami, apan mao ra gihapon ang gidaghanon sa tisa nga inyong himuon.”
19Tungod kay miinsister man ang hari nga himuon gayod nila ang gidaghanon sa tisa nga ginapahimo kanila kada adlaw, nakita sa mga porman nga Israelinhon nga maglisod gayod sila. 20Sa dihang nakabiya na sila sa hari, nakita nila si Moises ug si Aaron nga nagahulat kanila. 21Miingon sila kang Moises ug kang Aaron, “Hinaut unta nga silotan kamo sa Ginoo, kay tungod kaninyo nasuko kanamo ang hari ug ang iyang mga opisyal. Tungod sa inyong gihimo nakakita silag hinungdan sa pagpatay kanamo!”
Nagsaad ang Dios nga Luwason Niya ang mga Israelinhon
22Midangop pag-usab si Moises sa Ginoo ug miingon, “O Ginoo, nganong gipaantos mo man ang imong katawhan? Nganong gipadala mo pa ako kanila? 23Sukad sa pagsulti ko sa hari sa imong mensahe, mas gipaantos pa gayod niya ang imong katawhan, ug wala mo gayod sila luwasa!”
Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1După aceea, Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și i‑au zis:
– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă‑Mi poporul să plece ca să țină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“
2Dar Faraon a răspuns:
– Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui și să‑l las pe Israel să plece? Nu‑L cunosc pe Domnul și nu‑l voi lăsa pe Israel să plece.
3Atunci ei au zis:
– Dumnezeul evreilor S‑a întâlnit cu noi. Lasă‑ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă și cu sabie.
4Dar regele Egiptului le‑a zis:
– Moise și Aaron, de ce abateți poporul de la lucrul lui? Întoarceți‑vă la treburile voastre!
5Apoi Faraon a zis:
– Iată cât de numeros este acum poporul țării, și voi vreți să‑l opriți de la lucru!
6În aceeași zi, Faraon le‑a poruncit asupritorilor6, 14 Vezi nota de la 3:7. poporului și supraveghetorilor acestuia, zicând: 7„Să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte! Să se ducă ei înșiși să‑și adune paie. 8Totuși, veți cere de la ei același număr de cărămizi pe care îl făceau înainte. Nu veți scădea nimic din el, căci sunt leneși. De aceea strigă, zicând: «Lasă‑ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!» 9Să li se îngreuneze lucrul acestor oameni, ca să se ocupe de el și să nu ia seama la cuvinte mincinoase.“
10Asupritorii poporului și supraveghetorii lui au ieșit și au anunțat poporul, zicând: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie. 11Mergeți voi înșivă și adunați‑vă paie de oriunde găsiți, însă să știți că norma voastră nu va fi micșorată.»“ 12Poporul s‑a răspândit prin toată țara Egiptului ca să adune miriște în loc de paie. 13Asupritorii îi grăbeau, zicând: „Terminați‑vă lucrările, norma zilnică, la fel ca atunci când erau paie!“ 14Supraveghetorii fiilor lui Israel, care fuseseră puși responsabili peste ei de către asupritorii numiți de Faraon, erau bătuți și întrebați: „De ce n‑ați terminat ieri și astăzi norma de cărămizi pe care‑o făceați înainte?“
15Atunci supraveghetorii fiilor lui Israel au venit și s‑au plâns lui Faraon, zicând:
– De ce te porți așa cu robii tăi? 16Nu li se mai dau paie robilor tăi, și totuși ni se spune: „Faceți cărămizi!“ Iată că robii tăi sunt bătuți, dar vina este a poporului tău.
17Faraon a răspuns:
– Leneșilor! Asta sunteți, niște leneși! De aceea ziceți: „Lasă‑ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului.“ 18Și acum, plecați și munciți! Nu vi se vor mai da paie, dar va trebui să faceți aceeași normă de cărămizi.
19Supraveghetorii fiilor lui Israel și‑au dat seama că sunt în necaz când li s‑a spus: „Nu vi se va micșora norma zilnică de cărămizi!“ 20Când au ieșit de la Faraon, s‑au întâlnit cu Moise și cu Aaron, care stăteau acolo ca să‑i întâmpine. 21Ei le‑au zis: „Domnul să Se uite la voi și să judece, pentru că ne‑ați făcut de nesuferit în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, dându‑le sabia în mână ca să ne ucidă.“
22Atunci Moise s‑a întors la Domnul și L‑a întrebat:
– Stăpâne, de ce ai adus rău peste acest popor? De ce m‑ai trimis? 23De când am venit și i‑am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut și mai mult rău poporului, iar Tu nu Ți‑ai eliberat nicidecum poporul.
