1Unya miingon ang Ginoo kang Moises, “Biyai kining lugara uban sa mga tawo nga gipagawas mo gikan sa Ehipto ug pangadto kamo sa yuta nga gisaad ko kang Abraham, Isaac, ug Jacob. Miingon ako kanila, ‘Ihatag ko kini nga yuta sa inyong mga kaliwat.’ 2Paunahon ko kaninyo ang anghel, ug abugon ko ang mga Canaanhon, mga Amorihanon, mga Hitihanon, mga Perisihanon, mga Hebhanon, ug mga Jebusihanon 3gikan nianang yuta nga maayo ug mabungahon.33:3 yuta… mabungahon: sa Hebreo, yuta nga nagaagas ang gatas ug dugos. Apan dili ako mouban kaninyo kay mga gahi kamog ulo, basin unyag pamatyon ko pa kamo sa dalan.”
4Sa pagkadungog sa mga tawo niining sakit nga mga pulong, nagsubo gayod sila ug wala nila sul-oba ang ilang mga alahas. 5Kay gisugo sa Ginoo si Moises nga isulti kini ngadto sa mga Israelinhon: “Mga gahi kamog ulo. Kon ubanan ko kamo bisan sa makadiyot lamang, basin mapatay ko pa kamo. Karon, tangtanga ninyo ang inyong mga alahas hangtod makadesisyon ako kon unsa ang akong himuon kaninyo.” 6Busa gitangtang sa mga Israelinhon ang ilang mga alahas didto sa Bukid sa Horeb.
Ang Tolda nga Tagboanan
7Naandan na ni Moises nga magpatindog ug Tolda nga layo sa kampo. Kini nga Tolda gitawag niya nga “Tolda nga Tagboanan.” Si bisan kinsa nga gustong magpakisayod sa kabubut-on sa Ginoo moadto sa maong Tolda. 8Kon mosulod si Moises sa Tolda, manindog ang mga tawo sa pultahan sa ilang mga tolda. Tan-awon nila si Moises hangtod nga makasulod siya sa Tolda. 9Ug samtang atua didto si Moises sa sulod, mopaubos ang panganod nga daw haligi diha sa pultahan sa Tolda samtang makigsulti ang Ginoo kang Moises. 10Ug kon makita sa mga tawo ang panganod nga daw haligi diha sa pultahan sa Tolda, manindog sila ug mosimba sa Ginoo diha sa pultahan sa ilang mga tolda. 11Kon makigsulti ang Ginoo kang Moises, mag-atubangay gayod sila sama sa managhigala nga nagsultihanay. Pagkahuman niini mobalik si Moises sa kampo, apan ang iyang personal nga katabang nga batan-on nga si Josue, nga anak ni Nun, magpabilin sa Tolda.
Nakita ni Moises ang Gamhanang Presensya sa Dios
12Miingon si Moises sa Ginoo, “Kanunay mo akong ginasultihan nga pangulohan ko kini nga katawhan, apan wala mo pa ako pahibaloa kon kinsay imong paubanon kanako. Miingon pa ikaw nga nakaila ka gayod kanako ug nalipay ka kanako. 13Kon tinuod nga nalipay ka kanako, tudloi ako sa imong mga pamaagi aron makaila ako kanimo ug aron malipay pa gayod ikaw kanako. Hinumdomi nga kining nasora imong katawhan.” 14Mitubag ang Ginoo, “Ako mismo ang magauban kanimo, ug hatagan ko ikaw ug kapahulayan.” 15Miingon si Moises kaniya, “Kon dili ka mouban kanamo, ayaw kami pabiyaa niining dapita. 16Kay unsaon man pagkasayod sa uban nga nalipay ka kanako ug sa imong katawhan kon dili mo kami ubanan? Ug unsaon nila pagkasayod nga pinasahi kami nga katawhan kaysa ubang katawhan sa kalibotan?”
17Mitubag ang Ginoo kang Moises, “Himuon ko ang imong gihangyo kay nalipay ako kanimo, ug nakaila gayod ako kanimo.” 18Unya miingon si Moises, “Palihog, ipakita kanako ang imong gamhanang presensya.”
19Mitubag ang Ginoo, “Ipakita ko kanimo ang tanan kong kaayo, ug litukon ko kanimo ang akong ngalan, ang Ginoo. Kaloy-an ko ang gusto kong kaloy-an. 20Apan dili mo makita ang akong nawong kay walay tawo nga makakita kanako nga magpabiling buhi.”
21Unya miingon ang Ginoo, “Tindog dinhi sa dakong bato duol kanako. 22Ug samtang molabay ang akong gamhanang presensya, isulod ko ikaw sa bangag sa bato ug tabonan ko ikaw sa akong kamot hangtod nga makalabay ako. 23Unya kuhaon ko ang akong kamot ug makita mo ang akong likod apan dili ang akong nawong.”
1Domnul i‑a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l‑ai scos din țara Egiptului și suie‑te spre țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: «Seminței1 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. tale i‑o voi da.» 2Voi trimite un Înger înaintea ta și îi voi alunga pe canaaniți, pe amoriți, pe hitiți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți. 3Suie‑te deci spre țara în care curge lapte și miere. Dar Eu nu mă voi sui împreună cu tine, ca să nu te mistui pe drum, căci ești un popor cu ceafa tare3 Cu sensul de a fi încăpățânat..“
4Când4 Versetele 4-11 sunt parantetice. Conversația lui Moise cu Dumnezeu continuă în v. 12. poporul a auzit aceste cuvinte aspre, a bocit și niciun om nu și‑a pus podoabele pe el. 5Căci Domnul îi zisese lui Moise: „Spune‑le fiilor lui Israel: «Voi sunteți un popor cu ceafa tare. Dacă M‑aș sui în mijlocul tău chiar și numai pentru o clipă, te‑aș mistui. Și acum, dă‑ți jos podoabele de pe tine ca să știu ce voi face cu tine.»“ 6Așadar, fiii lui Israel și‑au scos podoabele la muntele Horeb.
Cortul Întâlnirii
7Moise luase un cort și îl întinsese în afara taberei, la depărtare. El l‑a numit „cortul întâlnirii“7 Nu același cu Tabernaculul, care trebuia să ocupe un loc special în mijlocul taberei, ci o structură temporară până la finalizarea Tabernaculului.. Oricine‑L căuta pe Domnul, ieșea la „cortul întâlnirii“, în afara taberei. 8Când Moise ieșea afară la cort, tot poporul se ridica în picioare și fiecare stătea la intrarea cortului său, urmărindu‑l cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort. 9Când Moise intra în cort, stâlpul de nor cobora și se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise. 10Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica și se pleca cu fața la pământ, fiecare la intrarea cortului său. 11Domnul vorbea cu Moise față în față, așa cum vorbește un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără. Însă tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu părăsea cortul.
Moise și slava Domnului
12Moise I‑a zis Domnului:
– Vezi, Tu îmi zici: „Condu poporul acesta!“, dar nu‑mi faci cunoscut pe cine vei trimite cu mine, deși mi‑ai zis: „Te cunosc pe nume și ai găsit bunăvoință înaintea Mea12-13, 16-17 Lit.: în ochii Mei.!“ 13Acum, Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, descoperă‑mi căile Tale ca să Te cunosc și să continui să găsesc bunăvoință înaintea Ta. Vezi că neamul acesta este poporul Tău.
14El i‑a răspuns:
– Însăși Prezența Mea va merge și îți voi da odihnă.
15Moise I‑a zis:
– Dacă nu va merge Însăși Prezența Ta, nu ne lua de aici! 16Cum se va ști atunci că eu și poporul Tău am găsit bunăvoință înaintea Ta? Oare nu când mergi Tu cu noi, astfel încât eu și poporul Tău să fim deosebiți de orice alt popor de pe fața pământului?
17Domnul i‑a răspuns lui Moise:
– Voi face și ceea ce tocmai ai cerut, căci ai găsit bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe nume.
18Moise I‑a zis:
– Te rog, arată‑mi slava Ta.
19El i‑a răspuns:
– Voi face să treacă prin fața ta toată bunătatea Mea și voi proclama înaintea ta Numele de „Domnul“. Eu Mă voi îndura de cel ce vreau să Mă îndur și voi avea milă de cel ce vreau să am milă.
20Apoi a zis:
– Fața însă nu Mi‑o poți vedea, căci omul nu poate să Mă vadă și să mai trăiască.
21Domnul a zis:
– Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. 22Când va trece slava Mea, te voi pune într‑o cavernă a stâncii și te voi acoperi cu palma Mea în timp ce voi trece. 23Apoi Îmi voi retrage palma și Mă vei vedea din spate. Fața Mea însă nu poate fi văzută.
