Gibadlong ni Natan si David
1Unya gipaadto sa Ginoo si Propeta Natan ngadto kang David. Pag-abot niya didto, miingon siya kang David, “May duha ka tawo nga nagpuyo sa usa ka lungsod. Ang usa adunahan ug ang usa kabos. 2Daghan kaayog mga karnero ug mga baka ang adunahan, 3apan ang kabos may usa ra gayod ka karnero nga iya pang pinalit. Gialimahan niya kini, ug midako kini uban kaniya ug sa iyang mga anak. Gipakaon niya kini sa iyang pagkaon, ug gipainom sa iya mismong baso, ug iya pa kining gikugos-kugos. Giisip niya kini nga morag iyang anak nga babaye. 4Usa niana ka higayon, may bisita ang adunahan, apan dili siya gustong moihaw sa iyang karnero o baka aron ipakaon sa iyang bisita. Gikuha hinuon niya ang karnero sa kabos nga tawo ug gipaihaw kini aron ipakaon sa iyang bisita.”
5Nasuko pag-ayo si David sa tawo nga adunahan ug miingon siya kang Natan, “Ipanumpa ko sa buhi nga Ginoo nga angay gayong patyon ang tawo nga naghimo niana. 6Ug tungod kay wala siyay kalooy sa kabos, angay niyang bayran ug upat ka karnero ang usa ka karnero nga iyang gikuha.”
7Unya miingon si Natan kang David, “Ikaw kadtong maong tawo! Mao kini ang giingon sa Ginoo, ang Dios sa Israel: ‘Gipili ko ikaw nga hari sa Israel ug giluwas ko ikaw gikan kang Saul. 8Gihatag ko kanimo ang iyang gingharian ug ang iyang mga asawa. Gihimo ko ikaw nga hari sa tibuok Israel ug Juda. Ug kon kulang pa kini, mahatagan ko pa ikaw ug mas daghan. 9Busa nganong gipakawalay-bili mo man ang akong pulong pinaagi sa paghimo ug daotan sa akong panan-aw? Gituyo mo nga mamatay si Uria sa gira; gipapatay mo siya sa mga Amonihanon, ug gikuha mo pa ang iyang asawa. 10Busa, gikan karon kanunay na nga may gira ug pagpinatyanay diha sa imong panimalay, tungod kay gitamay mo ako ug gikuha mo ang asawa ni Uria nga Hitihanon aron mahimong imong asawa.’
11“Dugang niini miingon ang Ginoo: ‘Magpadala akog kasamok batok kanimo nga gikan mismo sa imong panimalay. Ihatag ko ang imong mga asawa sa usa ka tawo nga suod kanimo, ug makighilawas siya kanila nga dayag sa tanan. 12Ang imong gihimo nga daotan gihimo mo sa tago, apan himuon ko kini kanimo nga dayag ngadto sa tanang mga Israelinhon.’ ”
13Unya miingon si David kang Natan, “Nakasala ako sa Ginoo.” Mitubag si Natan, “Gipasaylo ka na sa Ginoo, ug dili ka mamatay. 14Apan tungod kay ang imong gihimo nakahatag ug kahigayonan sa mga kaaway sa Ginoo nga pasipalahan siya, mamatay gayod ang imong anak.”
15Mipauli si Natan sa iyang balay. Unya gihatagan sa Ginoo ug grabe nga sakit ang anak ni David kang Batsheba. 16Nagpakilooy si David sa Dios alang sa bata. Nagpuasa siya sulod sa iyang kuwarto, ug sa yuta siya nagkatulog matag gabii. 17Giadtoan siya sa iyang mga opisyal aron pabangonon, apan midumili siya, ug dili siya mokaon uban kanila.
18Sa ikapito ka adlaw, namatay ang bata. Nahadlok ang mga alagad ni David sa pagsulti kaniya niini. Miingon sila, “Unsaon nato pagsulti kaniya nga patay na ang bata? Wala gani siya magtagad sa pag-alam-alam nato kaniya sa buhi pa ang bata, unsa pa kaha karon nga patay na kini. Basig maghimo siyag dili maayo sa iyang kaugalingon!”
19Nakita ni David nga naghinunghongay ang iyang mga alagad, busa nasabtan niya nga patay na ang bata. Nangutana siya, “Patay na ba ang bata?” Mitubag sila, “Oo.” 20Unya mibangon si David, naligo, nanghaplas ug humot nga lana, ug nagailis. Miadto siya sa balay sa Ginoo ug misimba. Unya mipauli siya, nagpahukad ug pagkaon, ug mikaon. 21Miingon ang iyang mga alagad kaniya, “Unsa kining imong gibuhat? Sa dihang buhi pa ang bata, nagpuasa ka ug mihilak, apan karong patay na ang bata, mibangon ka ug mikaon!” 22Mitubag si David, “Oo, nagpuasa ako ug mihilak sa dihang buhi pa ang bata kay namasin ako nga kaloy-an ako sa Ginoo ug dili niya itugot nga mamatay ang bata. 23Apan karon nga patay na siya, nganong magpuasa pa man ako? Mabuhi pa ba siya pagbalik? Moabot ang adlaw nga moadto ako kaniya, apan siya dili na makabalik kanako.”
24Unya gialam-alaman ni David ang iyang asawa nga si Batsheba, ug nagdulog sila. Namabdos si Batsheba ug nanganak ug lalaki, ug ginganlan nila kinig Solomon. Gimahal sa Ginoo ang bata, 25ug gisugo niya si Propeta Natan nga nganlan ang bata ug Jedidia12:25 Jedidia: Ang buot ipasabot sa Hebreo, gimahal sa Ginoo. tungod kay gimahal kini sa Ginoo.
Giilog ni David ang Raba
(1 Cro. 20:1-3)
26Sa laing bahin, misulong sila si Joab sa Raba, ang kapital sa mga Amonihanon, ug halos nailog na nila kini. 27Nagpadala si Joab ug mga mensahero ngadto kang David sa pag-ingon, “Gisulong namo ang Raba ug nailog namo ang ilang kuhaanan ug tubig. 28Busa tigoma na ang nahibiling mga sundalo ug humana ang pag-ilog sa lungsod aron ikaw ang mapasidunggan ug dili ako.”
29Busa gitigom ni David ang nahibiling mga sundalo ug gisulong nila ang Raba, ug nailog nila kini. 30Gikuha ni David ang bulawan nga korona gikan sa ulo sa hari sa mga Amonihanon12:30 sa ulo sa hari sa mga Amonihanon: o, sa ulo ni Milcom. Si Milcom dios sa mga Amonihanon. ug gibutang sa iyang ulo. May gibug-aton nga mga 35 ka kilo ang korona, ug aduna kini mga batong mahalon. Daghang mga kabtangan ang nakuha ni David niadto nga lungsod. 31Gibihag niya ang mga lumulupyo niini ug gipatrabaho ginamit ang mga gabas, piko, ug atsa. Gipahimo usab silag mga tisa.12:31 tisa: sa English, brick. Mao kini ang iyang gihimo sa mga lumulupyo sa tanang lungsod sa mga Amonihanon. Unya mipauli si David ug ang tanan niyang mga sundalo ngadto sa Jerusalem.
Dumnezeu îl mustră pe David
1Domnul l‑a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i‑a zis:
– Într‑o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac. 2Cel bogat avea un mare număr de oi și vite. 3Cel sărac însă nu avea altceva decât o mielușea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creștea împreună cu el și cu copiii săi. Mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din cana lui și dormea la pieptul său; îi era ca o fiică. 4La omul bogat a venit un călător, dar el nu s‑a îndurat să ia din oile sau din vitele lui pentru a‑i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mielușeaua omului sărac și i‑a pregătit‑o celui care venise la el.
5David s‑a aprins foarte tare de mânie pe omul acela și i‑a zis lui Natan:
– Viu este Domnul că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte! 6Să dea înapoi patru mielușele, pentru că a săvârșit fapta aceasta și pentru că nu a arătat milă.
7Atunci Natan i‑a zis:
– Tu ești omul acela! Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te‑am uns rege peste Israel și te‑am scăpat din mâna lui Saul. 8Ți‑am dat Casa stăpânului tău și ți‑am pus în brațe soțiile stăpânului tău8 Vezi nota de la 3:7.. Ți‑am dat Casa lui Israel și a lui Iuda. Și dacă ar fi fost prea puțin, aș mai fi adăugat și altele. 9De ce ai disprețuit Cuvântul Domnului și ai făcut ce este rău în ochii Săi? L‑ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soția lui ai luat‑o să‑ți fie soție. L‑ai ucis pe Urie cu sabia fiilor lui Amon. 10Acum, sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M‑ai disprețuit și ai luat‑o pe soția hititului Urie să‑ți fie ție soție.“ 11Așa vorbește Domnul: „Iată, voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îți voi lua soțiile înaintea ochilor tăi și le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei. 12Tu ai lucrat în ascuns, însă Eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel.“
13David i‑a zis lui Natan:
– Am păcătuit împotriva Domnului.
Natan i‑a răspuns:
– Domnul ți‑a iertat păcatul, și nu vei muri. 14Totuși, pentru că prin fapta aceasta ai făcut ca dușmanii Domnului să‑L disprețuiască, copilul care ți s‑a născut va muri.
Copilul născut de Batșeba moare
15Natan a plecat acasă, iar Domnul a lovit copilul pe care i‑l născuse soția lui Urie lui David și s‑a îmbolnăvit grav. 16David s‑a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit. Apoi a intrat în palat și a stat culcat la pământ toată noaptea. 17Bătrânii palatului său au stăruit de el să se ridice de la pământ, dar el nu a dorit și nici n‑a vrut să mănânce cu ei.
18În ziua a șaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s‑au temut însă să‑i spună lucrul acesta pentru că își ziceau: „Iată, pe când copilul era încă viu, i‑am vorbit lui David, dar el n‑a ascultat de glasul nostru. Cum să‑i spunem acum că a murit copilul? Și‑ar face mai mult rău.“ 19David a văzut că slujitorii săi șușoteau între ei și a înțeles că a murit copilul.
El i‑a întrebat pe slujitorii săi:
– A murit copilul?
Ei au zis:
– A murit.
20Atunci David s‑a ridicat de la pământ, s‑a spălat, s‑a uns și și‑a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa Domnului și s‑a închinat. După aceea, întorcându‑se acasă, a cerut să i se dea de mâncare și a mâncat.
21Slujitorii săi l‑au întrebat:
– Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai și plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ și mănânci?
22El a zis:
– Când copilul era încă viu, posteam și plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine știe, poate Domnul va arăta bunăvoință față de mine și copilul va trăi.“ 23Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Aș putea oare să‑l aduc înapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai întoarce la mine.
24David a mângâiat‑o pe soția sa, Batșeba. A intrat la ea24 Vezi nota de la 3:7. și ea a născut un fiu căruia i‑au pus numele Solomon. Domnul îl iubea 25și de aceea El a trimis un mesaj prin profetul Natan să‑i pună numele Iedidia25 Iedidia înseamnă Iubit de Domnul., de dragul Domnului.
Amoniții, subjugați de David
(1 Cron. 20:1-3)
26Ioab a luptat împotriva Rabei fiilor lui Amon și a capturat cetatea regală. 27Apoi Ioab a trimis mesageri la David, zicând: „Am luptat împotriva Rabei; de asemenea, am capturat cetatea apelor. 28Acum, strânge restul poporului, așază tabăra împotriva cetății și cucerește‑o, ca să n‑o cuceresc eu și să primească numele meu.“
29David a strâns tot poporul, s‑a îndreptat către Raba, a luptat împotriva ei și a cucerit‑o. 30A luat de pe capul regelui30 Sau: capul lui Milkom (Moleh), zeul suprem al amoniților. lor coroana care cântărea un talant30 Aproximativ 30 kg. de aur și care era împodobită cu pietre prețioase. Ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. 31El a scos afară poporul care era în ea, i‑a pus să muncească cu fierăstraie, cu grape de fier și cu securi de fier și i‑a trimis la cuptoarele de cărămizi. Așa a făcut tuturor cetăților fiilor lui Amon. Apoi David s‑a întors la Ierusalim împreună cu întregul popor.
