Ang Kabag-ohan nga Gihimo ni Josia
(2 Cro. 34:3-7, 29-33)
1Gipatawag ni Haring Josia ang tanang tigdumala sa Jerusalem ug sa ubang bahin sa Juda. 2Miadto siya sa templo sa Ginoo uban ang tanang katawhan sa Jerusalem ug sa ubang bahin sa Juda—gikan sa labing dungganon hangtod sa labing ubos. Nanguban usab ang mga pari ug mga propeta. Gibasa ni Haring Josia ngadto kanila ang tanang nahisulat sa Libro sa Kasabotan, nga nakit-an didto sa templo sa Ginoo. 3Unya mitindog siya sa iyang dapit tapad sa haligi, sa pagpaila sa iyang awtoridad, ug naghimo siya ug kasabotan sa presensya sa Ginoo nga mosunod siya sa Ginoo pinaagi sa pagtuman sa iyang mga sugo, pagtulon-an, ug tulumanon sa tibuok niyang kinabuhi. Niining paagiha matuman ang mga ginapatuman sa kasabotan sa Dios nga nahisulat niini nga libro. Ug misaad usab ang mga tawo nga motuman sa kasabotan sa Dios.
4Unya gisugo ni Haring Josia si Hilkia nga pangulong pari, ang mga pari nga sunod sa ranggo ni Hilkia, ug ang mga pari nga nagabantay sa pultahan sa templo, sa pagpagawas gikan sa templo sa tanang kagamitan nga gigamit sa pagsimba kang Baal, kang Ashera, ug sa tanang butang nga anaa sa kalangitan. Gipasunog niya kini sa gawas sa Jerusalem, didto sa kaumahan sa Kidron, ug unya gidala ang abo sa Betel. 5Gipapahawa niya sa ilang katungdanan ang mga pari nga nagaalagad sa mga dios-dios, nga gitugyanan sa nangaging mga hari sa Juda sa pagsunog ug insenso sa mga simbahanan diha sa habog nga mga dapit sa mga lungsod sa Juda ug sa palibot sa Jerusalem. Kini sila ang nagasunog sa mga insenso ngadto kang Baal ug sa mga butang nga anaa sa kalangitan—sa adlaw, sa bulan, ug sa mga bitoon. 6Gipakuha usab niya ang poste nga simbolo sa diosa nga si Ashera gikan sa templo sa Ginoo ug gidala sa gawas sa Jerusalem, ngadto sa yuta sa Kidron, ug gipasunog kini. Unya gipadugmok niya kinig pino ug gisabwag ang abo sa sementeryo. 7Gipaguba usab niya ang mga balay sa mga lalaki nga nagabaligya sa ilang dungog nga atua sa templo sa Ginoo. Didto nagatahi ang mga babaye ug mga bisti nga gamiton sa pagsimba kang Ashera.23:7 mga bisti… kang Ashera: o, tabon alang sa poste nga simbolo ni Ashera.
8Gipabalik ni Haring Josia sa Jerusalem ang tanang mga pari nga nagpuyo sa ubang mga lungsod sa Juda. Giguba niya ang mga simbahanan diha sa habog nga mga dapit, gikan sa Geba hangtod sa Beersheba, diin nagsunog ang mga pari ug mga insenso. Giguba niya ang mga halaran nga atua sa pultahan nga gingalan kang Josue, ang tigdumala sa Jerusalem. Kini nga pultahan anaa dapit sa wala sa pultahan sa siyudad inigsulod nimo. 9Ang mga pari nga nagaalagad sa mga simbahanan diha sa habog nga mga dapit wala tugoti nga moalagad sa halaran sa Ginoo sa Jerusalem, apan gitugotan sila nga mokaon sa pan nga walay patubo uban sa ubang mga pari.
10Gipaguba usab ni Haring Josia ang halaran sa Tofet, sa Kapatagan sa Ben Hinom, aron wala na didtoy maghalad sa iyang anak sa kalayo alang kang Molec. 11Gipakuha niya gikan sa pultahan sa templo sa Ginoo ang mga estatuwa nga kabayo nga gihalad sa mga hari sa Juda ngadto sa adlaw. Kini nga mga kabayo anaa mahimutang duol sa kuwarto sa opisyal nga si Natan Melec. Gisunog usab ni Josia ang mga karwahe nga gihalad ngadto sa adlaw.
12Gipaguba niya ang mga halaran nga gipahimo sa mga hari sa Juda didto sa atop sa ibabaw nga kuwarto ni Ahaz, apil ang mga halaran nga gipahimo ni Manase didto sa duha ka hawanan sa templo sa Ginoo. Gipadugmok niya kini ug pino ug gisabwag ang abo sa yuta sa Kidron. 13Gipaguba usab niya ang mga simbahanan diha sa habog nga mga dapit sa sidlakan sa Jerusalem ug sa habagatan sa Bukid sa Kadaotan. Kini nga mga simbahanan gipahimo ni Solomon nga hari sa Israel alang kang Ashtarot, ang mangil-ad nga diosa sa mga Sidonhon, ug alang kang Kemosh, ang ngil-ad nga dios sa mga Moabihanon, ug alang kang Molec, ang ngil-ad nga dios sa mga Amonihanon. 14Gipadugmok niya ang mga handomanan nga bato ug gipangputol ang mga poste nga simbolo sa diosa nga si Ashera. Unya gihugaw-hugawan niya kadtong mga lugara pinaagi sa pagkatag didto ug mga bukog sa mga tawo. 15Bisan ang halaran sa simbahanan diha sa habog nga dapit didto sa Betel iyang gipaguba. Kini nga simbahanan gipahimo ni Jeroboam nga anak ni Nebat, nga mao ang nahimong hinungdan sa pagpakasala sa mga taga-Israel. Gisunog niya kini nga halaran ug gidugmok ug pino. Gisunog usab niya ang poste nga simbolo sa diosa nga si Ashera. 16Samtang nagtan-aw tan-aw siya sa palibot, nakita niya ang mga lubnganan sa kilid sa bungtod. Gipakuha niya ang mga bukog gikan sa mga lubnganan ug gisunog niya didto sa halaran sa Betel sa pagtamastamas niini. Nahitabo kini sumala sa giingon sa Ginoo pinaagi sa iyang alagad nga mitagna niining mga butanga. 17Unya nangutana siya, “Kang kinsang lubnganan kanang anaa sa unahan?” Mitubag ang mga tawo sa lungsod, “Lubnganan kana sa alagad sa Dios nga taga-Juda. Siya ang nagtagna niining imong gihimo karon sa halaran sa Betel.” 18Miingon ang hari, “Pasagdi lang ninyo ang iyang lubnganan. Ayaw ninyo kuhaa ang iyang mga bukog.” Busa wala nila kuhaa ang iyang mga bukog ug ang mga bukog sa propeta nga taga-Samaria.
19Unya giguba ni Haring Josia ang mga simbahanan diha sa habog nga mga dapit didto sa Samaria, sama sa gihimo niya sa Betel. Kini nga mga simbahanan gipahimo sa mga hari sa Israel ug nakapasuko gayod kini sa Ginoo. 20Gipamatay niya ang tanang mga pari nga nagaalagad niadtong mga simbahanan, didto mismo sa mga halaran. Ug nagsunog siya ug mga bukog sa tawo niadto nga mga halaran sa pagpanamastamas niini. Unya mibalik siya sa Jerusalem.
Giselebrar ni Josia ang Pista sa Paglabay sa Anghel
(2 Cro. 35:1-19)
21Nagmando si Haring Josia sa tanang mga tawo, “Saulogon nato ang Pista sa Paglabay sa Anghel sa pagpasidungog sa Ginoo nga atong Dios, sumala sa nahisulat dinhi sa Libro sa Kasabotan.” 22Kay wala gayoy sama niadtong matanga sa pagsaulog sa Pista sa Paglabay sa Anghel sukad sa panahon sa pagdumala sa mga maghuhukom sa Israel ug sa panahon sa mga hari sa Israel ug Juda. 23Gisaulog ang Pista sa Paglabay sa Anghel didto sa Jerusalem sa pagpasidungog sa Ginoo sa ika-18 nga tuig sa paghari ni Josia.
24Gipuo usab ni Josia sa Jerusalem ug sa Juda ang mga espiritista nga nagapakigsulti sa kalag sa mga patay, ang mga dios-dios sa mga panimalay, ang uban pang mga dios-dios, ug ang tanang ngil-ad nga mga butang nga ginasimba sa mga tawo. Gihimo kini ni Josia sa pagtuman sa mga balaod nga nahisulat sa libro nga nakita ni Hilkia nga pari didto sa templo sa Ginoo. 25Sukad-sukad wala pa gayoy hari nga sama kang Josia nga misunod sa Ginoo sa tibuok niyang kasingkasing, sa tibuok niyang kalag, ug sa tibuok niyang kusog. Gituman gayod niya ang tanang Kasugoan ni Moises. Wala usay sama kaniya sa mga hari nga misunod kaniya.
26Apan bisan pa niining tanan, wala gihapon makuha ang kapungot sa Ginoo sa Juda, tungod sa tanang gihimo ni Manase nga nakapasuko gayod kaniya. 27Busa miingon ang Ginoo, “Isalikway ko ang Juda sama sa gihimo ko sa Israel, ug isalikway ko ang Jerusalem, ang siyudad nga akong pinili, ug kining templo nga akong giingon nga dinhi ako pasidunggan.”
Ang Kataposan nga Paghari ni Josia
(2 Cro. 35:20–36:1)
28Ang uban pang sugilanon mahitungod sa paghari ni Josia, ug ang tanan niyang gihimo, nahisulat sa libro sa mga sugilanon bahin sa mga hari sa Juda.
29Sa naghari pa si Josia, si Faraon Neco nga hari sa Ehipto miadto sa Suba sa Eufrates sa pagtabang sa hari sa Asiria. Miadto si Haring Josia ug ang iyang mga sundalo sa pagpakiggira kang Neco, apan gipatay siya ni Neco sa dihang nakita siya niini sa Megido. 30Gikarga sa iyang mga alagad ang iyang patayng lawas sa karwahe balik sa Jerusalem, ug gilubong sa iyang kaugalingong lubnganan. Ang iyang anak nga si Jehoahaz mao ang gipuli sa katawhan sa Juda nga hari pinaagi sa pagdihog kaniya ug lana.
Ang Paghari ni Jehoahaz sa Juda
(2 Cro. 36:2-4)
31Nagaedad si Jehoahaz ug 23 ka tuig sa dihang nahimo siyang hari. Sa Jerusalem siya nagpuyo, ug naghari siya sulod sa tulo ka bulan. Ang iyang inahan mao si Hamutal nga anak ni Jeremias nga taga-Libna. 32Daotan ang iyang gihimo atubangan sa Ginoo, sama sa gihimo sa iyang mga katigulangan. 33Gipriso siya ni Faraon Neco sa Ribla nga sakop sa yuta sa Hamat, aron dili siya makahari sa Jerusalem. Gipabayad ni Neco ang Juda ug 3,400 ka kilong plata ug 34 ka kilong bulawan ingon nga buhis. 34Si Eliakim nga usa usab ka anak ni Josia mao ang gipuli ni Neco kang Josia ingon nga hari. Giilisan ni Neco ang iyang ngalan ug Jehoyakim. Gidala ni Neco si Jehoahaz sa Ehipto ug didto na kini namatay. 35Gipabayad ni Haring Jehoyakim ug buhis ang mga taga-Juda basi sa ilang bahandi, aron makabayad siya sa buhis nga gipangayo ni Faraon Neco.
Ang Paghari ni Jehoyakim sa Juda
(2 Cro. 36:5-8)
36Nagaedad si Jehoyakim ug 25 ka tuig sa dihang nahimo siyang hari. Sa Jerusalem siya nagpuyo, ug naghari siya sulod sa 11 ka tuig. Ang iyang inahan mao si Zebida nga anak ni Pedaya nga taga-Ruma. 37Daotan ang iyang gihimo atubangan sa Ginoo, sama sa gihimo sa iyang mga katigulangan.
Reforma religioasă din timpul lui Iosia
(2 Cron. 34:3-7, 29-33)
1Atunci regele a trimis și i‑a strâns la el pe toți bătrânii1 Vezi nota de la 6:32. lui Iuda și ai Ierusalimului. 2Regele s‑a suit la Casa Domnului împreună cu toți bărbații lui Iuda, cu toți locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu profeții, cu întreg poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, și a citit în auzul lor toate cuvintele Cărții Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 3Regele a stat în picioare lângă stâlpul său și a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându‑se să‑L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, mărturiile și hotărârile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în Cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ.
4Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoților de rangul al doilea și paznicilor porții să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Așera și pentru toată oștirea cerurilor. Și el le‑a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenușa le‑a dus‑o la Betel. 5A îndepărtat preoții păgâni care au fost puși de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi, în cetățile lui Iuda și împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor și întregii oștiri a cerurilor. 6A scos stâlpul Așerei6, 15 Vezi nota de la 13:6. din Casa Domnului și l‑a dus la uedul6 Vezi nota de la 10:33. Chidron, în afara Ierusalimului. L‑a ars lângă uedul Chidron, prefăcându‑l în cenușă și i‑a împrăștiat cenușa pe mormintele fiilor poporului. 7A dărâmat locuințele bărbaților care se prostituau7 Bărbați care practicau prostituția în temple., care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Așera.
8Iosia i‑a izgonit pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a distrus înălțimile unde preoții ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Șeba. A dărâmat înălțimile8 Sau: altarele. de la porțile care erau la intrarea porții lui Iosua, conducătorul cetății, în partea stângă a porții cetății. 9Deși preoții înălțimilor nu se suiau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuși mâncau azime în mijlocul fraților lor.
10Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în valea Ben‑Hinom, pentru ca nimeni să nu‑și mai treacă fiul sau fiica prin foc10 Sau: să nu‑și mai sacrifice fiul sau fiica în foc. pentru Moleh. 11El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.
12Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, precum și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului. Le‑a luat de acolo și le‑a aruncat molozul în uedul Chidron. 13Regele a pângărit înălțimile care erau la est13 Lit.: în fața; în vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre răsărit, nu spre nord. de Ierusalim, în partea de sud13 Lit.: în partea dreaptă; vezi nota precedentă. a Muntelui Depravării13 Cel mai probabil identificat cu Muntele Măslinilor. În ebraică avem un joc de cuvinte între mașhit (distrugere, depravare) și mașha (ungere)., pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aștoret13 Gr.: Astarte, zeița feniciană a fertilității, despre care se credea că este soția lui Baal., spurcăciunea sidonienilor, pentru Chemoș, spurcăciunea Moabului, și pentru Milkom13 Un alt nume pentru Moleh., urâciunea fiilor lui Amon. 14A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat așerele14 Vezi nota de la 17:10. și a umplut locurile lor cu oase de oameni.
15El a dărâmat chiar și altarul care era la Betel, precum și înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât și înălțimea. El a dat foc atât înălțimii, prefăcând‑o în cenușă, cât și stâlpului Așerei. 16Când Iosia s‑a întors și a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. Apoi a ars oasele pe altar și l‑a pângărit, după Cuvântul Domnului rostit prin omul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri.
17Regele a întrebat:
– Al cui este mormântul acesta din piatră, pe care îl văd?
Oamenii cetății i‑au răspuns:
– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a profețit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le‑ai făcut.
18El a zis:
– Lăsați‑l! Nimeni să nu‑i miște oasele!
Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.
19De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălțimile din cetățile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să‑L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20Iosia i‑a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s‑a întors la Ierusalim.
(2 Cron. 35:1, 18-19)
21Regele a poruncit întregului popor, zicând: „Sărbătoriți Paștele Domnului, Dumnezeul vostru, așa cum este scris în această Carte a Legământului!“ 22Paște ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel și nici chiar în toate zilele regilor lui Israel și ale regilor lui Iuda. 23Abia în al optsprezecelea an al regelui Iosia, acest Paște a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.
24Iosia a mai îndepărtat pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele24 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11., terafimii24 Idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană., idolii și toate celelalte spurcăciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda și la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25Înainte de Iosia n‑a fost niciun rege ca el, care să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul și cu toată puterea lui, așa cum zice toată Legea lui Moise. Și nici după aceea nu s‑a mai ridicat nimeni ca el.
26Totuși, Domnul nu S‑a întors din înverșunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. 27Și Domnul a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iuda din prezența Mea, așa cum l‑am îndepărtat pe Israel, și voi respinge Ierusalimul, cetatea aceasta pe care am ales‑o, și Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu27 Vezi 1 Regi 8:29..“
28Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?
Împrejurările morții lui Iosia
(2 Cron. 35:20–36:1)
29În zilele sale, faraonul Neco29 Neco sau Nekau II (610–595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI., regele Egiptului, s‑a suit la râul Eufrat, la împăratul Asiriei29 Sau: împotriva împăratului Asiriei. Este posibil ca scopul lui Neco să fi fost acela de a se uni cu trupele asiriene împotriva trupelor babiloniene și mede, însă informațiile istorice extrabiblice permit ipoteza ca Neco, profitând de slăbirea puterii asiriene, să fi înaintat împotriva Asiriei, cu scopul de a‑și consolida puterea în Canaan, Siria, până la Eufrat.. Regele Iosia i‑a ieșit împotrivă. Neco l‑a înfruntat la Meghido și l‑a omorât. 30Slujitorii lui l‑au transportat mort din Meghido, l‑au adus la Ierusalim și l‑au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul țării l‑a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, l‑a uns și l‑a pus să domnească în locul tatălui său.
Domnia lui Iehoahaz peste Iuda
(2 Cron. 36:2-4)
31Iehoahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. 32El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi. 33Faraonul Neco l‑a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a cerut țării un tribut de o sută de talanți33 Aproximativ 3 t. de argint și un talant33 Aproximativ 30 kg. de aur. 34Faraonul Neco l‑a făcut rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său și i‑a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l‑a luat și l‑a dus în Egipt, unde a și murit. 35Iehoiachim i‑a dat faraonului aurul și argintul, însă el a împovărat țara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării.
Domnia lui Iehoiachim peste Iuda
(2 Cron. 36:5-8)
36Iehoiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebuda și era fiica lui Pedaia din Ruma. 37El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi.
