1Ako nga tigdumala sa mga tumutuo nangumusta kanimo, kanimo nga sama sa usa ka babayeng pinili sa Dios, ug ngadto usab sa imong mga anak. Gihigugma ko gayod kamo, ug dili lang ako kondili ang tanan usab nga nakaila sa kamatuoran. 2Gihigugma namo kamo tungod sa kamatuoran nga atong nadawat, ug kana nga kamatuoran magpabilin dinhi kanato hangtod sa kahangtoran.
3Hinaut nga magpabilin dinhi kanato ang grasya, kalooy, ug kalinaw nga gikan sa Dios nga Amahan ug kang Jesu-Cristo nga iyang Anak samtang nagakinabuhi kita sumala sa kamatuoran ug gugma.
Ang Kamatuoran ug ang Gugma
4Nalipay gayod ako sa akong pagkasayod nga may mga anak ka nga nagasunod sa kamatuoran, ingon sa gisugo kanato sa Dios nga Amahan. 5Busa, nanghangyo ako kanimo nga maghigugmaay kitang tanan. Kining akong gisulat kanimo dili bag-o nga sugo. Mao kini ang sugo nga gihatag na kanato sukad nga kita mituo. 6Ang gugma makita dinhi kanato kon tumanon nato ang mga sugo sa Dios. Ug ang iyang sugo nga inyong nadunggan sukad nga kamo mituo mao kini: kinahanglan magkinabuhi kamo nga may paghigugma.
7Mahinungdanon kini, kay daghan na nga mga malimbongon ang midagsang sa kalibotan. Kining mga tawhana wala moila nga si Jesu-Cristo nagpakatawo. Sila mao ang mga tigpahisalaag ug ang mga anti-Cristo. 8Busa pagbantay gayod kamo aron dili mawala ang inyong gihagoan, kondili makadawat hinuon kamo sa tibuok nga ganti.
9Ang wala magsunod sa mga pagtulon-an ni Cristo, apan nagatudlo hinuon ug dugang pagtulon-an mahitungod niini, wala kaniya ang Dios. Apan ang nagasunod sa mga pagtulon-an ni Cristo, anaa kaniya ang Amahan ug ang Anak. 10Busa kon may moanha kaninyo nga dili magtudlo sa mga pagtulon-an ni Cristo, ayaw ninyo siya pasudla sa inyong balay, ug ayaw abi-abiha. 11Kay ang moabiabi kaniya makaambit sa iyang daotang binuhatan.
12Daghan pa unta ang akong isulti kaninyo, apan dili ko na lang kini isulat, kay nagalaom ako nga makabisita diha ug makigsulti kaninyo aron magmalipayon gayod kita.
13Nangumusta kanimo ang mga anak sa imong igsoong babaye nga usa usab ka pinili sa Dios.
1Bătrânul1 Sau: Prezbiterul., către aleasa doamnă1 Termenul se poate referi fie la o anumită persoană, fie la o anumită biserică locală (vezi v. 13, surorii tale alese). Limbajul scrisorii (folosirea persoanei a II‑a plural) înclină în favoarea celei de‑a doua interpretări. și către copiii ei, pe care‑i iubesc în adevăr, – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –, 2datorită adevărului care rămâne în noi și care va fi cu noi pe vecie: 3harul, mila și pacea de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, să fie3 Sau: vor fi. cu noi în adevăr și în dragoste!
4M‑am bucurat foarte mult că i‑am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând4, 6 Sau: trăind. în adevăr, așa cum am primit poruncă de la Tatăl.
5Și acum, te rog, doamnă, nu ca și cum ți‑aș scrie o poruncă nouă, ci scriindu‑ți una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alții! 6Iar dragostea este aceasta: să umblăm potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca, așa cum ați auzit de la început. Să umblați6 Cu sensul de: să trăiți în ascultare de ea. în ea!6 Sau: Aceasta este porunca! Așa cum ați auzit de la început, să umblați în ea! 7Căci în lume au ieșit mulți înșelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup.7 Ioan face referire la erezia docetismului (dokesis, care înseamnă asemănare), potrivit căreia este imposibil ca umanitatea (Isus cel uman) să se poată uni cu divinitatea (Cristosul cel divin). Adepții docetismului (mai târziu gnosticii) promovau învățătura potrivit căreia Isus Cristos nu Și‑a asumat niciodată umanitatea. Conform acestei erezii, El nu a avut în realitate un trup uman, ci a fost doar o simplă aparență. Deși trupul Lui se asemăna cu cel al oamenilor, acesta era de fapt ireal, neavând nevoie de mâncare sau băutură. În consecință, suferințele și moartea Lui au fost imaginare. Unii gânditori gnostici susțineau că la botezul lui Isus cel uman, o putere divină (Cristosul) a venit sub forma Duhului peste Isus, dar s‑a depărtat de El înainte de răstignire, astfel că nu a existat niciodată o unire de durată între Cristosul divin și Isus cel uman. Ioan combate aici o astfel de învățătură (vezi și 1 In. 4:2-3), susținând realitatea întrupării și a suferințelor lui Cristos, Cel Care a fost în același timp pe deplin uman și divin. Vezi și scrierile Părinților Bisericii, care s‑au împotrivit învățăturilor docetice – în mod special Ignatius de Antiohia și Irineu. Acesta este înșelătorul și anticristul. 8Luați seama la voi înșivă, ca să nu pierdeți lucrurile pentru care am8 Unele mss conțin: ați. lucrat, ci să primiți răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos, nu Îl are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învățătura aceasta Îl are și pe Tatăl, și pe Fiul. 10Dacă vine la voi cineva care nu aduce învățătura aceasta, să nu‑l primiți în casă și să nu‑i spuneți „Bun venit!“10 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Se poate referi și la salutul tradițional evreiesc Pace ție!, preluat de comunitățile creștine, deoarece, în acest context, Ioan face aluzie tocmai la cei care se pretind de aceeași credință, dar care, în realitate, sunt dușmani ai învățăturii sănătoase despre Isus Cristos, înstrăinându‑se astfel singuri. 11Căci acela care îi spune „Bun venit!“ se face părtaș la lucrările lui rele.
12Am multe să vă scriu, dar n‑aș vrea să vi le scriu pe foaie12 Cu referire la foaia confecționată din papirus. și cu cerneală, ci sper să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorii tale alese te salută.
