Ang Pagpangandam alang sa Pista sa Paglabay sa Anghel
1Unya, nagpadala si Hezekia ug mensahe ngadto sa tanang katawhan sa Israel ug Juda, apil na ang katawhan sa Efraim ug Manase. Giimbitar niya sila sa pag-adto sa templo sa Ginoo sa pagsaulog sa Pista sa Paglabay sa Anghel sa pagpasidungog sa Ginoo, ang Dios sa Israel. 2Nakahukom si Haring Hezekia ug ang iyang mga opisyal, ug ang tibuok katilingban sa Jerusalem, nga saulogon ang Pista sa Paglabay sa Anghel sa ikaduha nga bulan. 3Wala sila makasaulog sa maong pista sa unang bulan, tungod kay pipila ra ang mga pari nga nakapanghinlo sa ilang kaugalingon, ug wala pa magkatigom ang mga tawo sa Jerusalem.
4Nagustohan sa hari ug sa tibuok katilingban ang plano sa pagsaulog sa pista, 5busa nagpadala silag pahibalo sa tibuok Israel, gikan sa Beersheba paingon sa Dan, nga kinahanglan mangadto ang tanan sa Jerusalem sa pagsaulog sa Pista sa Paglabay sa Anghel alang sa Ginoo, ang Dios sa Israel. Sa nangaging mga selebrasyon, gamay ra ang nanambong, sukwahi sa kasugoan nga nagaingon nga kinahanglan manambong ang tanan.
6Sa mando sa hari, nanglakaw ang mga mensahero sa tibuok Israel ug Juda dala ang mga sulat gikan sa hari ug sa iyang mga opisyal. Mao kini ang giingon sa sulat:
“Katawhan sa Israel, karon nga nakalingkawas kamo sa kamot sa mga hari sa Asiria, panahon na nga mamalik kamo sa Ginoo, ang Dios sa inyong mga katigulangan nga sila si Abraham, Isaac, ug Jacob,30:6 Jacob: sa Hebreo, Israel. aron mobalik usab siya kaninyo. 7Ayaw kamo pagsunod sa inyong mga katigulangan ug mga paryente nga wala magmatinumanon sa Ginoo nga ilang Dios, ug tungod niini gihimo sila sa Ginoo nga kahadlokan sama sa inyo nang nakita. 8Ayaw kamo pagpagahi sa inyong ulo sama sa inyong mga katigulangan, kondili pagpasakop hinuon kamo sa Ginoo. Pangadto kamo sa templo nga iyang gipakabalaan sa walay kataposan, ug pag-alagad kamo sa Ginoo nga inyong Dios, aron mawala ang iyang labihan nga kasuko kaninyo. 9Kay kon mamalik kamo sa Ginoo, kaloy-an ang inyong mga kabataan ug mga kaparyentehan sa mga nagbihag kanila, ug pabalikon sila niini nga yuta. Kay mabalak-on ug maloloy-on ang Ginoo nga inyong Dios. Dili gayod siya motalikod kaninyo kon mobalik kamo kaniya.”
10Gitagsa-tagsa pag-adto sa mga mensahero ang mga lungsod sa tibuok nga Efraim ug Manase, hangtod sa Zebulun, apan gikataw-an lang sila ug gibugalbugalan sa mga tawo. 11Apan adunay pipila gikan sa Asher, Manase, ug Zebulun nga nagpaubos sa ilang kaugalingon ug nangadto sa Jerusalem. 12Gitugotan usab sa Ginoo nga magkahiusa ang mga taga-Juda sa pagtuman sa mando sa hari ug sa mga opisyal, subay sa sugo sa Ginoo. 13Busa sa ikaduha nga bulan, daghan kaayong mga tawo ang nagtigom sa Jerusalem sa pagsaulog sa Pista sa Pan nga Walay Patubo. 14Gipanguha nila ang mga halaran sa mga dios-dios sa Jerusalem, apil ang mga halaran nga sunoganan sa insenso, ug gilabay nila kining tanan sa yuta sa Kidron.
15Sa ika-14 nga adlaw sa ikaduhang bulan, giihaw sa mga tawo ang ilang mga karnero alang sa Pista sa Paglabay sa Anghel. Naulaw ang mga pari ug mga Levita nga mahugaw, busa nanghinlo sila sa ilang kaugalingon ug naghalad ug mga halad nga sinunog didto sa templo sa Ginoo. 16Unya mipahimutang sila sa ilang mga pwesto sa templo, sumala sa tulumanon sa Kasugoan ni Moises nga alagad sa Dios. Gisablig dayon sa mga pari didto sa halaran ang dugo nga gidala sa mga Levita ngadto kanila.
17Tungod kay kadaghanan sa mga tawo didto wala makapanghinlo sa ilang kaugalingon, ang mga Levita mao ang nagaihaw sa ilang mga karnero alang kanila aron mahimo silang hinlo alang sa Ginoo. 18Kadaghanan niadtong nangadto nga mga taga-Efraim, Manase, Isacar, ug Zebulun wala makapanghinlo sa ilang kaugalingon. Apan nangaon gihapon sila sa gihalad alang sa Pista sa Paglabay sa Anghel, bisan ug supak kini sa kasugoan tungod kay nagaampo si Haring Hezekia alang kanila. Miingon siya, “Ginoo, hinaut nga sa imong kaayo pasayloon mo ang matag tawo 19nga nagahandom gayod sa pagdangop kanimo, ang Dios sa ilang mga katigulangan, bisan pa ug dili siya hinlo basi sa mga tulumanon sa templo.” 20Gidungog sa Ginoo si Hezekia ug gipasaylo niya sila.
21Sulod sa pito ka adlaw, ang mga Israelinhon nga didto sa Jerusalem nagsaulog sa Pista sa Pan nga Walay Patubo uban sa dakong kalipay. Adlaw-adlaw nagaawit ang mga Levita ug ang mga pari ug mga pagdayeg ngadto sa Ginoo, dinuyogan sa kusog nga tingog sa mga instrumento nga gigamit sa pagdayeg sa Ginoo. 22Gidasig ni Haring Hezekia ang tanang Levita sa gipakita nilang kahanas sa ilang trabaho sa pag-alagad sa Ginoo. Busa nagpadayon ang ilang pagsaulog sulod sa pito ka adlaw. Gikaon nila ang ilang bahin sa mga halad, ug naghalad silag mga halad alang sa maayong relasyon, ug nagdayeg sa Ginoo, ang Dios sa ilang mga katigulangan.
23Unya nagdesisyon ang tibuok katawhan nga padayonon ang pagsaulog sa lain pang pito ka adlaw. Busa nagsaulog sila sulod sa lain pang pito ka adlaw uban ang dakong kalipay. 24Mihatag si Haring Hezekia sa mga tawo ug 1,000 ka torong baka ug 7,000 ka karnero ug kanding. Mihatag usab ang mga opisyal ug 1,000 ka torong baka ug 10,000 ka karnero ug kanding. Sa laing bahin, daghan pa usab nga mga pari ang nanghinlo sa ilang kaugalingon. 25Nagsadya ang tibuok katilingban sa Juda, ang mga pari, ang mga Levita, ug ang tanang gikan sa Israel, apil ang mga langyaw nga nagapuyo sa Israel ug Juda. 26Labihan gayod kasadya sa Jerusalem. Walay sama niini nga nahitabo sa Jerusalem sukad sa panahon nga si Solomon, nga anak ni David, ang hari sa Israel. 27Unya mitindog ang mga pari ug ang mga Levita ug gibendisyonan nila ang katawhan. Ug gidungog kini sa Dios sa iyang balaan nga puloy-anan sa langit.
Celebrarea Paștelui
1Ezechia a trimis solie peste tot în Israel și Iuda și a scris scrisori chiar și celor din Efraim și Manase, chemându‑i la Casa Domnului, în Ierusalim, pentru a sărbători Paștele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 2Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale și cu toată adunarea să sărbătorească Paștele în luna a doua, 3pentru că nu au putut să‑l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfințiseră3 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). destui preoți, iar poporul nu se adunase la Ierusalim. 4Propunerea a plăcut atât regelui, cât și întregii adunări. 5Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, pentru a‑i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paștele Domnului, Dumnezeul lui Israel, căci demult nu‑l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris. 6Și, așa cum poruncise regele, mesagerii6, 10 Lit.: alergătorii. au dus în tot Israelul și în Iuda scrisorile regelui și ale căpeteniilor sale, în care se spunea:
„Fii ai lui Israel, întoarceți‑vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, iar El Se va întoarce la rămășița care a scăpat, la cei ce au scăpat din mâna împăraților Asiriei! 7Nu fiți ca părinții și ca frații voștri care au fost necredincioși față de Domnul, Dumnezeul părinților voștri, și pe care El i‑a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeți astăzi. 8Acum, nu vă înțepeniți ceafa, ca părinții voștri! Dați mâna cu Domnul, veniți la Sfântul Lui Lăcaș, pe care l‑a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului, Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie! 9Căci dacă vă veți întoarce la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi îndurare la cei ce i‑au luat captivi și se vor întoarce în țara aceasta, căci Domnul, Dumnezeul vostru, este plin de har și milostiv și nu‑Și va întoarce fața de la voi, dacă vă întoarceți la El.“
10Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim și Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei și‑i batjocoreau. 11Totuși, au existat unii din Așer, din Manase și din Zabulon care s‑au smerit și au venit la Ierusalim. 12De asemenea, și în Iuda, mâna lui Dumnezeu i‑a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.
13În luna a doua, o mulțime de oameni s‑a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare. 14S‑au ridicat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum și toate altarele pentru tămâiere și le‑au aruncat în uedul14 Vezi nota de la 15:16. Chidron. 15Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paște. Preoții și leviții, plini de rușine, s‑au sfințit și au adus arderi‑de‑tot la Casa Domnului. 16Ei stăteau la locurile lor, așa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; și preoții stropeau sângele pe care‑l luau de la leviți. 17Fiindcă erau mulți în adunare care nu se sfințiseră,17 Vezi nota de la 30:3. leviții au înjunghiat ei înșiși mieii de Paște pentru toți aceia care nu erau curați și nu puteau să îi închine17 Lit.: sfințească. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ei Domnului. 18Căci majoritatea poporului, mulți din Efraim, din Manase, din Isahar și din Zabulon, nu se curățise și nu mâncase jertfa de Paște după cum era scris. Însă Ezechia s‑a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, Care este bun, să‑i ierte 19pe toți aceia care s‑au hotărât în inimile lor să‑L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul părinților lor, chiar și fără sfânta curățire!“ 20Domnul l‑a ascultat pe Ezechia și a vindecat poporul.
21Fiii lui Israel prezenți la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de șapte zile. Leviții și preoții Îl lăudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumentele de laudă ale Domnului.
22Ezechia a vorbit pe placul inimii tuturor leviților care arătaseră o bună înțelegere a slujbei Domnului. Ei au mâncat, timp de șapte zile, din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace și I‑au mulțumit Domnului, Dumnezeul părinților lor.
23Întreaga adunare s‑a sfătuit să mai celebreze încă șapte zile. Și au celebrat cu bucurie încă șapte zile, 24deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de tauri și șapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de tauri și zece mii de oi, și deoarece mulți preoți se sfințiseră. 25Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoții și leviții și toată adunarea celor sosiți din Israel, precum și străinii, cei sosiți din țara lui Israel și cei ce locuiesc în Iuda, s‑au bucurat împreună. 26A fost o mare bucurie în Ierusalim, așa cum nu a mai fost în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. 27Preoții și leviții s‑au ridicat și au binecuvântat poporul. Glasul lor s‑a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Lăcașul Tău cel Sfânt, până la ceruri.
