Ang Ubasan ni Nabot
1Karon, may usa ka tawo nga taga-Jezreel nga ginganlag Nabot. May ubasan siya sa Jezreel tapad sa palasyo ni Ahab nga hari sa Samaria. 2Usa niana ka higayon, miingon si Ahab kang Nabot, “Tungod kay duol sa akong palasyo ang imong ubasan, ihatag na lang kana kanako aron akong himuon nga tamnanan ug mga utan. Bayloan ko kini ug mas maayong ubasan, o kon gusto ka, bayran ko ikaw sa ensakto nga presyo.” 3-4Apan mitubag si Nabot, “Hinaut nga dili gayod itugot sa Ginoo nga ihatag ko kanimo ang gipanunod ko sa akong mga katigulangan.”
Mipauli si Ahab nga naguol ug naglagot tungod sa gitubag ni Nabot kaniya. Mihigda siya nga nagaatubang sa dingding, ug wala mokaon. 5Giadtoan siya ni Jezebel nga iyang asawa ug gipangutana, “Nganong naguol ka? Nganong dili ka mokaon?” 6Mitubag siya sa iyang asawa, “Giingnan ko si Nabot nga paliton ko ang iyang ubasan o kaha bayloan ko kini ug mas maayong ubasan kon gusto siya, apan wala siya mosugot.” 7Miingon si Jezebel, “Dili ba hari ka man sa Israel? Bangon ug kaon! Paglipay kay ihatag ko kanimo ang ubasan ni Nabot nga taga-Jezreel.”
8Busa nagsulat si Jezebel sa ngalan ni Ahab. Giselyohan niya kini sa selyo sa hari, ug gipadala sa mga tigdumala ug sa uban pang mga opisyal sa lungsod diin nagpuyo si Nabot. 9Mao kini ang mensahe sa iyang sulat: “Tigoma ninyo ang mga katawhan aron magpuasa, ug palingkora ninyo si Nabot atubangan sa mga tawo. 10Unya palingkora ninyo atbang kaniya ang duha ka daotang tawo aron sa pag-akusar kaniya nga gitunglo niya ang Dios ug ang hari. Dad-a dayon ninyo si Nabot sa gawas sa lungsod ug batoha hangtod mamatay.”
11Gihimo sa mga tigdumala ug sa uban pang mga opisyal ang giingon kanila ni Jezebel sa sulat. 12Gitigom nila ang mga tawo aron magpuasa ug gipalingkod nila si Nabot atubangan sa mga tawo. 13Unya may miabot nga duha ka daotang tawo ug milingkod atubangan ni Nabot, ug giakusar nila siya atubangan sa mga tawo. Miingon sila, “Gitunglo ni Nabot ang Dios ug ang hari.” Busa gidala nila si Nabot sa gawas sa lungsod ug gibato hangtod namatay. 14Unya nagsulat sila kang Jezebel nga gibato nila si Nabot ug patay na.
15Pagkahibalo ni Jezebel nga patay na si Nabot, miingon siya kang Ahab, “Patay na si Nabot. Busa lakaw ug panag-iyaha ang ubasan ni Nabot nga dili niya ibaligya kanimo.” 16Pagkadungog ni Ahab nga patay na si Nabot, milakaw siya dayon sa pagpanag-iya sa ubasan niini.
17Miingon ang Ginoo kang Elias nga taga-Tishbe, 18“Lakaw ug adtoa si Ahab nga hari sa Israel, nga atua magpuyo sa Samaria. Atua siya sa ubasan ni Nabot aron sa pagpanag-iya niini. 19Ingna siya nga mao kini ang akong giingon: ‘Human mo patya ang tawo, kuhaon mo pa apil ang iyang yuta? Tungod sa imong gihimo, tilapan usab sa mga iro ang imong dugo sa dapit diin gitilapan nila ang dugo ni Nabot.’ ”
20Pagkakita ni Ahab kang Elias miingon siya, “Nakit-an ra gayod ako sa akong kaaway!” Mitubag si Elias, “Oo, mianhi ako kanimo tungod kay gitugyan mo ang imong kaugalingon sa paghimo ug daotan atubangan sa Ginoo! 21Mao kini ang giingon sa Ginoo kanimo: ‘Padad-an ko ikaw ug katalagman. Pamatyon ko ang tanan mong kaliwat nga lalaki, ulipon man o dili. 22Laglagon ko ang imong panimalay sama sa gihimo ko sa panimalay ni Jeroboam nga anak ni Nebat, ug sa panimalay ni Baasha nga anak ni Ahia, tungod kay gipalagot mo ako ug ikaw ang nahimong hinungdan sa pagpakasala sa mga taga-Israel.’
23“Ug mahitungod kang Jezebel, miingon ang Ginoo nga kan-on siya sa mga iro didto sa paril sa Jezreel. 24Ang mga miyembro sa imong panimalay nga mangamatay sa lungsod kan-on sa mga iro, ug ang mangamatay sa uma kan-on sa mga langgam.”
25(Wala gayoy tawo nga sama kang Ahab nga nagtuygan sa iyang kaugalingon sa paghimo ug daotan atubangan sa Ginoo, nga sinulsolan sa iyang asawa nga si Jezebel. 26Gihimo niya ang labing ngil-ad nga butang pinaagi sa pagsimba ug mga dios-dios, sama sa gihimo sa mga Amorihanon nga giabog sa Ginoo gikan niini nga yuta sa pag-abot sa mga Israelinhon.)
27Pagkadungog ni Ahab sa gisulti ni Elias, gigisi niya ang iyang bisti ug nagbistig sako, ug nagpuasa. Natulog siya nga nagbistig sako ug naglakaw-lakaw nga masulob-on.
28Miingon ang Ginoo kang Elias nga taga-Tishbe, 29“Nakita mo ba kon giunsa pagpaubos ni Ahab sa iyang kaugalingon sa akong atubangan? Tungod kay nagpaubos siya, dili ko ipadala ang kalaglagan sa iyang panahon, ipadala ko kini sa iyang panimalay kon ang iya nang anak ang maghari.”
Via lui Nabot din Izreel
1Iată ce s‑a întâmplat după aceste evenimente: Izreelitul Nabot avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.
2Ahab i‑a zis lui Nabot:
– Dă‑mi mie via ta, ca să‑mi slujească drept grădină de legume, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă este mai bine pentru tine2 Lit.: dacă este bine în ochii tăi., îți voi da prețul ei în argint.
3Dar Nabot i‑a răspuns lui Ahab:
– Să mă ferească Domnul să‑ți dau moștenirea părinților mei.
4Ahab a intrat în palatul său supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care i le spusese izreelitul Nabot: „Nu‑ți voi da moștenirea părinților mei!“ S‑a așezat pe pat, și‑a întors fața și n‑a mâncat nimic.
5Izabela, soția sa, a venit la el și l‑a întrebat:
– De ce îți este supărat duhul și nu mănânci nimic?
6El i‑a răspuns:
– Am vorbit cu izreelitul Nabot și i‑am zis: „Dă‑mi via ta pe argint sau, dacă vrei, îți voi da în schimb altă vie.“ Dar el mi‑a răspuns: „Nu‑ți dau via mea!“
7Atunci Izabela, soția sa, i‑a spus:
– Nu‑ți exerciți tu domnia acum peste Israel? Ridică‑te, mănâncă ceva7 Lit.: pâine. și fii cu inima veselă! Eu îți voi da via izreelitului Nabot.
8Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus sigiliul lui pe ele și le‑a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot. 9Iată ce a scris în acele scrisori:
„Vestiți un post și puneți‑l pe Nabot în fruntea poporului. 10Puneți înaintea lui doi oameni de nimic10 Lit.: doi oameni, fii ai lui Belial. Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și v. 13. Vezi, de asemenea, nota din 2 Cor. 6:15., care să mărturisească împotriva lui și să zică: «Tu L‑ai blestemat pe Dumnezeu și l‑ai blestemat și pe rege!» Apoi scoateți‑l afară din cetate și omorâți‑l cu pietre.“
11Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și nobilii care locuiau în cetatea lui, au făcut așa cum le‑a transmis Izabela, așa cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12Au vestit un post și l‑au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13Cei doi oameni de nimic au venit și s‑au așezat în fața lui. Și oamenii de nimic au mărturisit împotriva lui Nabot, în prezența poporului, zicând: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!“ Apoi l‑au scos afară din cetate, l‑au lovit cu pietre, și el a murit.
14După aceea au trimis să‑i spună Izabelei: „Nabot a fost lovit cu pietre și a murit!“ 15Când Izabela a auzit că Nabot fusese lovit cu pietre și a murit, i‑a zis lui Ahab: „Ridică‑te și ia în stăpânire via izreelitului Nabot, cel care a refuzat să ți‑o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește, ci a murit.“ 16Auzind că Nabot a murit, Ahab s‑a ridicat să se coboare la via izreelitului Nabot ca s‑o ia în stăpânire.
17Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 18„Ridică‑te, coboară să‑l întâlnești pe Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria! Iată că se află în via lui Nabot, unde a coborât ca s‑o ia în stăpânire. 19Să‑i spui astfel: «Așa vorbește Domnul: ‘N‑ai ucis tu un om și n‑ai luat tu în stăpânire și proprietatea lui?’» Apoi să‑i spui astfel: «Așa vorbește Domnul: ‘Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii și sângele tău!’»“
20Ahab i‑a zis lui Ilie:
– M‑ai găsit, dușmanule?
El i‑a răspuns:
– Te‑am găsit, pentru că te‑ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului. 21Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îți voi nimici urmașii și voi omorî fiecare bărbat care ți‑a mai rămas în Israel, fie rob, fie liber. 22Îi voi face familiei tale așa cum i‑am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și familiei lui Bașa, fiul lui Ahia, pentru că M‑ai mâniat și pentru că l‑ai făcut și pe Israel să păcătuiască.“ 23Domnul a vorbit și despre Izabela, zicând: „Câinii o vor devora pe Izabela lângă zidul Izreelului! 24Câinii îi vor devora pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor devora pe cei care vor muri pe câmp.“ 25(N‑a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuși ca să facă ce este rău în ochii Domnului ca Ahab, pe care Izabela, soția sa, îl stârnea la aceasta. 26El a săvârșit lucruri dezgustătoare, mergând după idoli, așa cum făceau amoriții pe care Domnul îi alungase dinaintea fiilor lui Israel.)
27Când Ahab a auzit aceste cuvinte, și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe trup și a postit. Se culca înfășurat în acest sac și mergea încet. 28Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 29„Ai văzut cum s‑a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s‑a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.“
