Amplified Bible

Psalm 78

God’s Guidance of His People in Spite of Their Unfaithfulness.

A skillful song, or a didactic or reflective poem, of Asaph.

1Listen, O my people, to my teaching;
Incline your ears to the words of my mouth [and be willing to learn].

I will open my mouth in a parable [to instruct using examples];
I will utter dark and puzzling sayings of old [that contain important truth]—

Which we have heard and known,
And our fathers have told us.

We will not hide them from their children,
But [we will] tell to the generation to come the praiseworthy deeds of the Lord,
And [tell of] His great might and power and the wonderful works that He has done.


For He established a testimony (a specific precept) in Jacob
And appointed a law in Israel,
Which He commanded our fathers
That they should teach to their children [the great facts of God’s transactions with Israel],

That the generation to come might know them, that the children still to be born
May arise and recount them to their children,

That they should place their confidence in God
And not forget the works of God,
But keep His commandments,

And not be like their fathers—
A stubborn and rebellious generation,
A generation that did not prepare its heart to know and follow God,
And whose spirit was not faithful to God.


The sons of Ephraim were armed as archers and carrying bows,
Yet they turned back in the day of battle.
10 
They did not keep the covenant of God
And refused to walk according to His law;
11 
And they forgot His [incredible] works
And His miraculous wonders that He had shown them.
12 
He did marvelous things in the sight of their fathers
In the land of Egypt, in the field of Zoan [where Pharaoh resided].
13 
He divided the [Red] Sea and allowed them to pass through it,
And He made the waters stand up like [water behind] a dam.
14 
In the daytime He led them with a cloud
And all the night with a light of fire.
15 
He split rocks in the wilderness
And gave them abundant [water to] drink like the ocean depths.
16 
He brought streams also from the rock [at Rephidim and Kadesh]
And caused waters to run down like rivers.

17 
Yet they still continued to sin against Him
By rebelling against the Most High in the desert.
18 
And in their hearts they put God to the test
By asking for food according to their [selfish] appetite.
19 
Then they spoke against God;
They said, “Can God prepare [food for] a table in the wilderness?
20 
“Behold, He struck the rock so that waters gushed out
And the streams overflowed;
Can He give bread also?
Or will He provide meat for His people?”

21 
Therefore, when the Lord heard, He was full of wrath;
A fire was kindled against Jacob,
And His anger mounted up against Israel,
22 
Because they did not believe in God [they did not rely on Him, they did not adhere to Him],
And they did not trust in His salvation (His power to save).
23 
Yet He commanded the clouds from above
And opened the doors of heaven;
24 
And He rained down manna upon them to eat
And gave them the grain of heaven.
25 
Man ate the bread of angels;
God sent them provision in abundance.
26 
He caused the east wind to blow in the heavens
And by His [unlimited] power He guided the south wind.
27 
He rained meat upon them like the dust,
And winged birds (quail) like the sand of the seas.
28 
And He let them fall in the midst of their camp,
Around their tents.
29 
So they ate and were well filled,
He gave them what they craved.
30 
Before they had satisfied their desire,
And while their food was in their mouths,
31 
The wrath of God rose against them
And killed some of the strongest of them,
And subdued the choice young men of Israel.
32 
In spite of all this they still sinned,
For they did not believe in His wonderful and extraordinary works.
33 
Therefore He consumed their days like a breath [in emptiness and futility]
And their years in sudden terror.

34 
When He killed [some of] them, then those remaining sought Him,
And they returned [to Him] and searched diligently for God [for a time].
35 
And they remembered that God was their rock,
And the Most High God their Redeemer.
36 
Nevertheless they flattered Him with their mouths
And lied to Him with their tongues.
37 
For their heart was not steadfast toward Him,
Nor were they faithful to His covenant.
38 
[a]But He, the source of compassion and lovingkindness, forgave their wickedness and did not destroy them;
Many times He restrained His anger
And did not stir up all His wrath.
39 
For He [graciously] remembered that they were mere [human] flesh,
A wind that goes and does not return.

40 
How often they rebelled against Him in the wilderness
And grieved Him in the desert!
41 
Again and again they tempted God,
And distressed the Holy One of Israel.
42 
They did not remember [the miracles worked by] His [powerful] hand,
Nor the day when He redeemed them from the enemy,
43 
How He worked His miracles in Egypt
And His wonders in the field of Zoan [where Pharaoh resided],
44 
And turned their rivers into blood,
And their streams, so that they could not drink.
45 
He sent among them swarms of flies which devoured them,
And frogs which destroyed them.
46 
He also gave their crops to the grasshopper,
And the fruit of their labor to the locust.
47 
He destroyed their vines with [great] hailstones
And their sycamore trees with frost.
48 
He gave over their cattle also to the hailstones,
And their flocks and herds to thunderbolts.
49 
He sent upon them His burning anger,
His fury and indignation and distress,
A band of angels of destruction [among them].
50 
He leveled a path for His anger [to give it free run];
He did not spare their souls from death,
But turned over their lives to the plague.
51 
He killed all the firstborn in Egypt,
The first and best of their strength in the tents [of the land of the sons] of Ham.
52 
But God led His own people forward like sheep
And guided them in the wilderness like [a good shepherd with] a flock.
53 
He led them safely, so that they did not fear;
But the sea engulfed their enemies.

54 
So He brought them to His holy land,
To this mountain [Zion] which His right hand had acquired.
55 
He also drove out the nations before the sons of Israel
And allotted their land as an inheritance, measured out and partitioned;
And He had the tribes of Israel dwell in their tents [the tents of those who had been dispossessed].
56 
Yet they tempted and rebelled against the Most High God
And did not keep His testimonies (laws).
57 
They turned back and acted unfaithfully like their fathers;
They were twisted like a warped bow [that will not respond to the archer’s aim].
58 
For they provoked Him to [righteous] anger with their high places [devoted to idol worship]
And moved Him to jealousy with their carved images [by denying Him the love, worship, and obedience that is rightfully and uniquely His].
59 
When God heard this, He was filled with [righteous] wrath;
And utterly rejected Israel, [greatly hating her ways],
60 
So that He abandoned the tabernacle at Shiloh,
The tent in which He had dwelled among men,
61 
And gave up His strength and power (the ark of the covenant) into captivity,
And His glory into the hand of the enemy (the Philistines).
62 
He also handed His people over to the sword,
And was infuriated with His inheritance (Israel).
63 
The fire [of war] devoured His young men,
And His [bereaved] virgins had no wedding songs.
64 
His priests [Hophni and Phinehas] fell by the sword,
And His widows could not weep.

65 
Then the Lord awakened as from sleep,
Like a [mighty] warrior who awakens from the sleep of wine [fully conscious of his power].
66 
He drove His enemies backward;
He subjected them to lasting shame and dishonor.
67 
Moreover, He rejected the tent of Joseph,
And did not choose the tribe of Ephraim [in which the tabernacle stood].
68 
But He chose the tribe of Judah [as Israel’s leader],
Mount Zion, which He loved [to replace Shiloh as His capital].
69 
And He built His sanctuary [exalted] like the heights [of the heavens],
Like the earth which He has established forever.
70 
He also chose David His servant
And took him from the sheepfolds;
71 
[b]From [c]tending the ewes with nursing young He brought him
To shepherd Jacob His people,
And Israel His inheritance.
72 
So David shepherded them according to the integrity of his heart;
And guided them with his skillful hands.

Notas al pie

  1. Psalm 78:38 The ancient Sopherim, the Jewish scholars whose responsibility it was to do counts of all the letters, words, and verses of the OT, said that this verse marks the halfway point in Psalms.
  2. Psalm 78:71 The first impression one might receive from this passage is that God elevated David from the lowliest position in Israel to the highest. But the ancient rabbis said that God tested David’s skills and wisdom as a shepherd. For example, it is said that David held back the bigger sheep from the pasture and brought out the smaller ones first to graze on the tender grass. The rabbis represented God as saying, “He who knows how to shepherd the sheep, each one in proportion to its strength, shall come and shepherd My people.”
  3. Psalm 78:71 Lit following.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 78

Psalmul 78

Un maschil[a] al lui Asaf

Poporul meu, ascultă învăţătura mea!
    Deschideţi-vă urechile la cuvintele gurii mele!
Îmi voi deschide gura cu pilde,
    voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi,
lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învăţat,
    pe care ni le-au povestit strămoşii noştri.
Nu le vom ascunde de fiii noştri,
    ci vom spune generaţiei următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
    puterea şi minunile Lui pe care le-a săvârşit.

El a ridicat o mărturie în Iacov,
    a pus o Lege în Israel
şi a poruncit strămoşilor noştri
    să-şi înveţe fiii din ea,
pentru ca generaţia următoare,
    fiii care se vor naşte, să o cunoască,
        şi ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor;
să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
    să nu uite lucrările lui Dumnezeu,
        ci să-I împlinească poruncile;
să nu fie ca strămoşii lor,
    o generaţie neascultătoare şi răzvrătită,
o generaţie care nu şi-a pregătit inima
    şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.

Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgători cu arcul,
    au dat înapoi în ziua bătăliei:
10 nu păziseră legământul lui Dumnezeu,
    refuzând să umble în Legea Lui;
11 I-au uitat faptele
    şi minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoşilor lor
    în regiunea Ţoan din ţara Egiptului.
13 A despărţit marea şi i-a trecut prin ea,
    punând apele să stea ca un zid.
14 I-a călăuzit printr-un nor ziua,
    şi toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în pustie,
    ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente
    şi să curgă apa râuri-râuri.

17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El,
    răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
    cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
    „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20 Desigur, El a lovit stânca
    din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri,
însă va putea El oare să ne dea şi pâine,
    va putea El să dea carne poporului Său?“
21 Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra.
    S-a aprins un foc împotriva lui Iacov
        şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu
    şi pentru că nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuşi El a dat porunci norilor de sus
    şi a deschis porţile cerului.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
    şi le-a dat grâu ceresc.
25 Au mâncat cu toţii pâinea celor puternici[b]
    şi le-a trimis hrană pe săturate.
26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit
    şi a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă
    şi cu înaripate multe cât nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,
    împrejurul locuinţelor lor.
29 Au mâncat şi s-au îmbuibat,
    căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să-şi astâmpere pofta,
    chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu a şi izbucnit împotriva lor,
    omorând pe cei mai viguroşi dintre ei
        şi doborând pe tinerii lui Israel.

32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
    şi, în pofida minunilor Lui, ei tot nu au crezut.
33 De aceea le-a pus El capăt zilelor în deşertăciune
    şi anilor lor în teroare.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
    se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35 îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
    că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gurile lor
    şi cu limba lor Îl minţeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui
    şi nu se încredeau în legământul Lui.
38 Totuşi El a fost milos;
    le-a iertat nelegiuirea
        şi nu i-a nimicit.
De multe ori Şi-a retras mânia
    şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie.
39 Şi-a adus aminte că sunt doar carne,
    doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.

40 De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deşert
    şi L-au întristat în pustie!
41 S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu,
    îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au amintit de mâna Lui –
    de ziua când i-a izbăvit de duşman,
43 când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt
    şi minunile Sale în regiunea Ţoan:
44 cum le-a prefăcut râurile în sânge
    şi apa din pâraie cu neputinţă de băut;
45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat
    şi broaşte care i-au prăpădit;
46 cum le-a dat roadele pradă omizii
    şi munca lor pradă lăcustei;
47 cum le-a ruinat viile cu grindină
    şi sicomorii cu lapoviţă[c];
48 cum le-a dat vitele pradă grindinei
    şi cirezile pradă fulgerului;
49 cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
    furia, indignarea şi necazul,
        îngeri aducători de nenorociri;
50 cum Şi-a dat frâu liber mâniei,
    fără să le scape sufletul de la moarte,
        dându-le viaţa pe mâna molimei;
51 cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului,
    pârga puterii din corturile lui Ham;
52 cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă,
    i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi;
53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă,
    în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea;
54 cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte,
    la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa;
55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri,
    cum le-a dat teritoriul în moştenire
        şi a pus seminţiile lui Israel să le locuiască corturile.

56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt
    şi s-au răzvrătit împotriva Lui;
        nu au păzit mărturiile Lui.
57 S-au depărtat şi au fost necredincioşi asemenea părinţilor lor;
    s-au schimbat devenind ca un arc defectuos.
58 L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor,
    prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără
    şi l-a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo,
    Cortul în care locuia printre oameni.
61 Şi-a lăsat tăria[d] în captivitate
    şi slava – în mâna duşmanului.
62 Şi-a dat poporul pradă sabiei;
    Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui.
63 Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc,
    iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate[e].
64 Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie,
    iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.

65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise,
    ca viteazul înveselit de vin.
66 Şi-a înlăturat duşmanii;
    i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.
67 Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif
    şi nu a ales seminţia lui Efraim.
68 A ales însă seminţia lui Iuda
    şi muntele Sion, pe care-l iubeşte.
69 Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile
    şi precum pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, robul Lui,
    l-a luat de la staulele oilor,
71 l-a adus dinapoia mieilor
    ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
        şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă
    şi i-a condus cu mâini pricepute.

Notas al pie

  1. Psalmii 78:1 Titlu. Vezi Ps. 32
  2. Psalmii 78:25 LXX: pâinea îngerilor (vezi şi Ps. 103:20)
  3. Psalmii 78:47 Sau: cu îngheţ
  4. Psalmii 78:61 Vezi 1 Sam. 4:17, 21
  5. Psalmii 78:63 Prin cântece de nuntă