Amplified Bible

Psalm 137

An Experience of the Captivity.

1By the rivers of Babylon,
There we [captives] sat down and wept,
When we remembered Zion [the city God imprinted on our hearts].

On the willow trees in the midst of Babylon
We hung our harps.

For there they who took us captive demanded of us a song with words,
And our tormentors [who made a mockery of us demanded] amusement, saying,
“Sing us one of the songs of Zion.”


How can we sing the Lord’s song
In a strange and foreign land?

If I forget you, O Jerusalem,
Let my right hand forget [her skill with the harp].

Let my tongue cling to the roof of my mouth
If I do not remember you,
If I do not prefer Jerusalem
Above my chief joy.


Remember, O Lord, against the sons of Edom,
The day of [the fall of] Jerusalem,
Who said “Down, down [with her]
To her very foundation.”

O daughter of Babylon, you devastator,
How blessed will be the one
Who repays you [with destruction] as you have repaid us.

How blessed will be the one who seizes and dashes your little ones
Against the rock.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 137

Psalmul 137

Pe malurile râurilor Babilonului,
    stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
Ne atârnaserăm lirele
    în sălciile din ţinutul acela,
căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece,
    asupritorii noştri ne cereau bucurie:
        „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

Cum să cântăm noi cântecele Domnului
    pe un pământ străin?
Ierusalime, dacă te voi uita,
    să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
Limba mea să se lipească de cerul gurii mele
    dacă nu îmi voi aminti de tine
        şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii
    care, la căderea Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi!
    Radeţi tot până la temelie!“
Fiică a Babilonului, sortită pustiirii!
    Ferice de acela care-ţi va răsplăti
        ceea ce tu ne-ai făcut!
Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
    şi-i va zdrobi de stâncă!