Amplified Bible

Psalm 107

Book Five

The Lord Rescues People from Many Troubles.

1O give thanks to the Lord, for He is good;
For His compassion and lovingkindness endure forever!

Let the redeemed of the Lord say so,
Whom He has redeemed from the hand of the adversary,

And gathered them from the lands,
From the east and from the west,
From the north and from the [a]south.


They wandered in the wilderness in a [solitary] desert region;
And did not find a way to an inhabited city.

Hungry and thirsty,
They fainted.

Then they cried out to the Lord in their trouble,
And He rescued them from their distresses.

He led them by the straight way,
To an inhabited city [where they could establish their homes].

Let them give thanks to the Lord for His lovingkindness,
And for His wonderful acts to the children of men!

For He satisfies the parched throat,
And fills the hungry appetite with what is good.

10 
Some dwelt in darkness and in the deep (deathly) darkness,
Prisoners [bound] in misery and chains,
11 
Because they had rebelled against the precepts of God
And spurned the counsel of the Most High.
12 
Therefore He humbled their heart with hard labor;
They stumbled and there was no one to help.
13 
Then they cried out to the Lord in their trouble,
And He saved them from their distresses.
14 
He brought them out of darkness and the deep (deathly) darkness
And broke their bonds apart.
15 
Let them give thanks to the Lord for His lovingkindness,
And for His wonderful acts to the children of men!
16 
For He has shattered the gates of bronze
And cut the bars of iron apart.

17 
Fools, because of their rebellious way,
And because of their sins, were afflicted.
18 
They detested all kinds of food,
And they drew near to the gates of death.
19 
Then they cried out to the Lord in their trouble,
And He saved them from their distresses.
20 
He sent His word and healed them,
And rescued them from their destruction.
21 
Let them give thanks to the Lord for His lovingkindness,
And for His wonderful acts to the children of men!
22 
And let them offer the sacrifices of thanksgiving,
And speak of His deeds with shouts of joy!

23 
Those who go down to the sea in ships,
Who do business on great waters;
24 
They have seen the works of the Lord,
And His wonders in the deep.
25 
For He spoke and raised up a stormy wind,
Which lifted up the waves of the sea.
26 
They went up toward the heavens [on the crest of the wave], they went down again to the depths [of the watery trough];
Their courage melted away in their misery.
27 
They staggered and trembled like a drunken man,
And were at their wits’ end [all their wisdom was useless].
28 
Then they cried out to the Lord in their trouble,
And He brought them out of their distresses.
29 
He hushed the storm to a gentle whisper,
So that the waves of the sea were still.
30 
Then they were glad because of the calm,
And He guided them to their desired haven (harbor).
31 
Let them give thanks to the Lord for His lovingkindness,
And for His wonderful acts to the children of men!
32 
Let them exalt Him also in the congregation of the people,
And praise Him at the seat of the elders.

33 
He turns rivers into a wilderness,
And springs of water into a thirsty ground;
34 
A productive land into a [barren] salt waste,
Because of the wickedness of those who dwell in it.
35 
He turns a wilderness into a pool of water
And a dry land into springs of water;
36 
And there He has the hungry dwell,
So that they may establish an inhabited city,
37 
And sow fields and plant vineyards,
And produce an abundant harvest.
38 
Also He blesses them so that they multiply greatly,
And He does not let [the number of] their cattle decrease.

39 
When they are diminished and bowed down (humbled)
Through oppression, misery, and sorrow,
40 
He pours contempt on princes
And makes them wander in a pathless wasteland.
41 
Yet He sets the needy securely on high, away from affliction,
And makes their families like a flock.
42 
The upright see it and rejoice;
But all unrighteousness shuts its mouth.
43 
Who is wise? Let him observe and heed these things;
And [thoughtfully] consider the lovingkindness of the Lord.

Notas al pie

  1. Psalm 107:3 Lit sea.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 107

CARTEA A CINCEA

Psalmul 107

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
    căci veşnică-I este îndurarea!

Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
    cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
    de la răsărit şi de la apus,
        de la nord şi de la sud[a].

Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
    fără să găsească o cetate în care să locuiască.
Flămânzi şi însetaţi,
    li se lihnise sufletul în ei.
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
    ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Căci El a potolit sufletul însetat
    şi a săturat sufletul flămând.

10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
    legaţi în chin şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
    şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12 El le-a smerit inima prin necaz;
    ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
    şi le-a rupt legăturile.
15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a zdrobit porţi de bronz
    şi a tăiat zăvoare de fier.

17 Ei ajunseseră nebuni[b] din cauza căii lor nelegiuite
    şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
    şi ajunseseră la porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a eliberat din necazurile lor.
20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
    şi i-a scăpat din groapă.
21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să aducă jertfe de mulţumire
    şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
    cei ce făceau negoţ pe ape mari,
24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului
    şi minunile Lui din adâncuri.
25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
    care a ridicat talazurile mării.
26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
    sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
    toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A liniştit furtuna,
    iar valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
    iar El i-a condus la limanul dorit.
31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului
    şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor[c]!

33 El preface râurile în pustiu
    şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
    din pricina răutăţii locuitorilor ţării.

35 El preface pustia într-o vale cu apă
    şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
    iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
    şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
    iar vitele nu li le împuţinează.

39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
    din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
    şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
    şi orice nedreptate îşi închide gura.

43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
    şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!

Notas al pie

  1. Psalmii 107:3 TM: de la mare; Tg explică: de la marea de la miazăzi
  2. Psalmii 107:17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral
  3. Psalmii 107:32 Lit.: bătrânii (sau: cei care poartă barbă) lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7)