Amplified Bible

Philippians 1

Thanksgiving

1Paul and Timothy, bond-servants of Christ Jesus (the Messiah, the Anointed),

To all the saints (God’s people) in Christ Jesus who are at Philippi, including the overseers and deacons: Grace to you and peace [inner calm and spiritual well-being] from God our Father and the Lord Jesus Christ.

I thank my God in every remembrance of you, always offering every prayer of mine with joy [and with specific requests] for all of you, [thanking God] for your participation and partnership [both your comforting fellowship and gracious contributions] in [advancing] the good news [regarding salvation] from the first day [you heard it] until now. I am convinced and confident of this very thing, that He who has begun a good work in you will [continue to] perfect and complete it until the day of Christ Jesus [the time of His return]. It is right for me to feel this way about you, because [you have me in your heart as] I have you in my heart, since both in my imprisonment and in the defense and confirmation of the good news [regarding salvation], all of you share in [His matchless] grace with me. For God is my witness, how I long for all of you with the affection of Christ Jesus [whose great love fills me]. And this I pray, that your love may abound more and more [displaying itself in greater depth] in real knowledge and in practical insight, 10 so that you may learn to recognize and treasure what is excellent [identifying the best, and distinguishing moral differences], and that you may be pure and blameless until the day of Christ [actually living lives that lead others away from sin]; 11 filled with the fruit of righteousness which comes through Jesus Christ, to the glory and praise of God [so that His glory may be both revealed and recognized].

The Gospel Is Preached

12 Now I want you to know, [a]believers, that what has happened to me [this imprisonment that was meant to stop me] has actually served to advance [the spread of] the good news [regarding salvation]. 13 My imprisonment in [the cause of] Christ has become common knowledge throughout the whole [b]praetorian (imperial) guard and to everyone else. 14 Because of my chains [seeing that I am doing well and that God is accomplishing great things], most of the [c]brothers have renewed confidence in the Lord, and have far more courage to speak the word of God [concerning salvation] without fear [of the consequences, seeing that God can work His good in all circumstances]. 15 Some, it is true, are [actually] preaching Christ out of envy and rivalry [toward me—for no better reason than a competitive spirit or misguided ambition], but others out of goodwill and a loyal spirit [toward me]. 16 The latter [preach Christ] out of love, because they know that I have been put here [by God on purpose] for the defense of the gospel; 17 but the former preach Christ [insincerely] out of selfish ambition [just self-promotion], thinking that they are causing me distress in my imprisonment. 18 What then [does it matter]? So long as in every way, whether in pretense [for self-promotion] or in all honesty [to spread the truth], Christ is being preached; and in this I rejoice.

Yes, and I will rejoice [later as well], 19 for I know [with confidence] that this will turn out for my deliverance and spiritual well-being, through your prayers and the [superabundant] supply of the Spirit of Jesus Christ [which upholds me]. 20 It is my own eager expectation and hope, that [looking toward the future] I will not disgrace myself nor be ashamed in anything, but that with courage and the utmost freedom of speech, even now as always, Christ will be magnified and exalted in my body, whether by life or by death.

To Live Is Christ

21 For to me, to live is Christ [He is my source of joy, my reason to live] and to die is gain [for I will be with Him in eternity]. 22 If, however, it is to be life here and I am to go on living, this will mean useful and productive service for me; so I do not know which to choose [if I am given that choice]. 23 But I am hard-pressed between the two. I have the desire to leave [this world] and be with Christ, for that is far, far better; 24 yet to remain in my body is more necessary and essential for your sake. 25 Since I am convinced of this, I know that I will remain and continue with all of you for your progress and joy in the faith, 26 so that your rejoicing for me may overflow in Christ Jesus through my coming to you again.

27 Only [be sure to] lead your lives in a manner [that will be] worthy of the gospel of Christ, so that whether I do come and see you or remain absent, I will hear about you that you are standing firm in one spirit [and one purpose], with one [d]mind striving side by side [as if in combat] for the faith of the gospel. 28 And in no way be alarmed or intimidated [in anything] by your opponents, for such [constancy and fearlessness on your part] is a [clear] sign [a proof and a seal] for them of [their impending] destruction, but [a clear sign] for you of deliverance and salvation, and that too, from God. 29 For you have been granted [the privilege] for Christ’s sake, not only to believe and confidently trust in Him, but also to suffer for His sake, 30 [and so you are] experiencing the same [kind of] conflict which [e]you saw me endure, and which you hear to be mine now.

Notas al pie

  1. Philippians 1:12 Lit brethren.
  2. Philippians 1:13 This word is derived from the Latin praetor (leader, commander). Paul’s use of the word here indicates that he is referring to the troops who served as the emperor’s bodyguard, and evidently were also entrusted with the custody of prisoners who had come to Rome on appeal.
  3. Philippians 1:14 Lit brethren.
  4. Philippians 1:27 Lit soul.
  5. Philippians 1:30 Paul and Silas were beaten and imprisoned in Philippi during their first trip to the region. See Acts 16:19-40.

Nouă Traducere În Limba Română

Filipeni 1

1Pavel şi Timotei, robi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu supraveghetorii[a] şi cu diaconii: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumire şi rugăciune

Îi mulţumesc Dumnezeului meu de fiecare dată când mă gândesc la voi. În toate rugăciunile mele pentru voi toţi, mă rog cu bucurie pentru părtăşia voastră la Evanghelie[b], din prima zi şi până acum, şi sunt sigur că Acela Care Şi-a început în voi buna Sa lucrare o va isprăvi până în ziua lui Cristos Isus. Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toţi, fiindcă vă port în inima mea şi, fie că sunt în lanţuri, fie că apăr sau întăresc Evanghelia, toţi sunteţi părtaşi ai harului lui Dumnezeu împreună cu mine. Căci martor îmi este Dumnezeu că îmi este dor de voi toţi cu o afecţiune[c] ca cea a lui Cristos Isus[d]. Mă rog ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere, 10 ca să puteţi deosebi lucrurile de valoare şi să fiţi curaţi şi fără pată în ziua lui Isus Cristos, 11 plini de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

Lanţurile lui Pavel şi înaintarea Evangheliei

12 Vreau să ştiţi, fraţilor, că lucrurile care mi s-au întâmplat au ajutat la înaintarea Evangheliei. 13 Astfel, toată garda palatului[e] şi toţi ceilalţi ştiu că eu sunt închis din pricina lui Cristos, 14 iar cei mai mulţi dintre fraţi, încurajaţi în Domnul datorită lanţurilor mele, au şi mai mare îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul.

15 Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie şi dintr-un spirit de competiţie, iar alţii din bunăvoinţă. 16 Aceştia din urmă Îl proclamă din dragoste, ştiind că mie mi-a fost încredinţată apărarea Evangheliei. 17 Dar ceilalţi Îl proclamă pe Cristos din ambiţii egoiste, nu din motive sincere, ci intenţionând să-mi mărească necazul, în timp ce sunt în lanţuri. 18 Dar ce contează? Important este că, fie sub un anume pretext, fie cu adevărat, Cristos este proclamat şi de acest lucru mă bucur şi mă voi bucura. 19 Căci ştiu că lucrul acesta va duce la eliberarea mea, prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos. 20 Dorinţa mea puternică şi speranţa mea sunt să nu fiu făcut de ruşine cu nimic, ci să am, acum şi întotdeauna, destul curaj, astfel încât să-L slăvesc pe Cristos în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. 21 Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig. 22 Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, aceasta înseamnă o lucrare roditoare pentru mine şi nu ştiu ce să aleg. 23 Sunt strâns din două părţi: doresc mult să părăsesc această viaţă şi să fiu împreună cu Cristos, pentru că este mult mai bine, 24 însă pentru voi este mai bine să rămân în trup. 25 Fiind convins de aceasta, ştiu că voi rămâne cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria voastră în credinţă, 26 pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi motive să vă lăudaţi cu mine în Cristos Isus.

27 Numai trăiţi-vă viaţa într-un mod vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că vin şi vă văd, fie că sunt absent, dar aud despre voi, să ştiu că rămâneţi fermi într-un duh, luptând cu un singur gând pentru credinţa Evangheliei, 28 fără să fiţi înspăimântaţi deloc de potrivnicii voştri. Aceasta este o dovadă pentru ei că vor fi nimiciţi, dar voi veţi fi mântuiţi; şi Dumnezeu este Cel Care face aceasta. 29 Căci vouă vi s-a dat harul nu doar să credeţi în Cristos, ci să şi suferiţi pentru El, 30 întrucât aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut că am avut-o şi eu, iar acum auziţi că încă o mai am.

Notas al pie

  1. Filipeni 1:1 Lit.: episcopii
  2. Filipeni 1:5 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte
  3. Filipeni 1:8 Sau: cu un dor
  4. Filipeni 1:8 Sau: cu afecţiunea / dorul lui Cristos Isus
  5. Filipeni 1:13 Gr.: tot pretoriul; pretoriul era cartierul general al împăratului, la Roma sau în alte cetaţi, şi reşedinţa guvernatorului, care era reprezentantul împăratului; în cazul în care Pavel se afla la Roma când a scris această scrisoare, el se putea referi la garda pretoriană, trupele de elită ale împăratului