Amplified Bible

Luke 6

Jesus Is Lord of the Sabbath

1One Sabbath while Jesus was passing through fields of standing grain, it happened that His disciples were picking the heads of grain, rubbing them in their hands, and eating them. But some of the Pharisees said, “Why are you doing what [a]is unlawful on the Sabbath?” Jesus replied to them, “Have you not even read [in the Scriptures] what David did when he was hungry, he and those who were with him— how he went into the house of God, and took and ate the [b]consecrated bread, which is not lawful [for anyone] to eat except the priests alone, and [how he also] gave it to the men who were with him?” Jesus was saying to them, “The Son of Man (the Messiah) is Lord [even] of the Sabbath.”

On another Sabbath He went into the synagogue and taught, and a man was present whose right hand was withered. The scribes and the Pharisees were watching Him closely [with malicious intent], to see if He would [actually] heal [someone] on the Sabbath, so that they might find a reason to accuse Him. But He was aware of their thoughts, and He said to the man with the withered hand, “Get up and come forward.” So he got up and stood there. Then Jesus said to them, “I ask you directly: Is it lawful to do good on the Sabbath or to do evil, to save a life or to destroy it?” 10 After looking around at them all, He said to the man, “Stretch out your hand!” And he did, and his hand was [fully] restored. 11 But the scribes and Pharisees were filled with senseless rage [and lacked spiritual insight], and discussed with one another what they might do to Jesus.

Choosing the Twelve

12 Now at this time Jesus went off to the mountain to pray, and He spent the whole night in prayer to God. 13 When day came, He called His disciples and selected twelve of them, whom He also named [c]apostles (special messengers, personally chosen representatives): 14 Simon, whom He also named Peter, and his brother Andrew; and [the brothers] [d]James and John; and Philip, and Bartholomew [also called Nathanael]; 15 and Matthew (Levi, the tax collector) and Thomas; and [e]James the son of Alphaeus, and Simon who was called the Zealot; 16 Judas [also called Thaddaeus] the son of James, and Judas Iscariot, who became a traitor [to the Lord].

17 Then Jesus came down with them and stood on a level place; and there was a large crowd of His disciples, and a vast multitude of people from all over Judea and Jerusalem and the coastal region of Tyre and Sidon, 18 who had come to listen to Him and to be healed of their diseases. Even those who were troubled by unclean spirits (demons) were being healed. 19 All the people were trying to touch Him, because [healing] power was coming from Him and healing them all.

The Beatitudes

20 And looking toward His disciples, He began [f]speaking: “Blessed [spiritually prosperous, happy, to be admired] are you who are poor [in spirit, those devoid of spiritual arrogance, those who regard themselves as insignificant], for the kingdom of God is yours [both now and forever]. 21 Blessed [joyful, nourished by God’s goodness] are you who hunger now [for righteousness, actively seeking right standing with God], for you will be [completely] satisfied. Blessed [forgiven, refreshed by God’s grace] are you who weep now [over your sins and repent], for you will laugh [when the burden of sin is lifted]. 22 Blessed [morally courageous and spiritually alive with life-joy in God’s goodness] are you when people hate you, and exclude you [from their fellowship], and insult you, and scorn your name as evil because of [your association with] the Son of Man. 23 Rejoice on that day and leap for joy, for your reward in heaven is great [absolutely inexhaustible]; for their fathers used to treat the prophets in the same way. 24 But [g]woe (judgment is coming) to you who are rich [and place your faith in possessions while remaining spiritually impoverished], for you are [already] receiving your comfort in full [and there is nothing left to be awarded to you]. 25 Woe to you who are well-fed (gorged, satiated) now, for you will be hungry. Woe to you who laugh now [enjoying a life of self-indulgence], for you will mourn and weep [and deeply long for God]. 26 Woe to you when all the people speak well of you and praise you, for their fathers used to treat the false prophets in the same way.

27 “But I say to you who hear [Me and pay attention to My words]: [h]Love [that is, unselfishly seek the best or higher good for] your enemies, [make it a practice to] do good to those who hate you, 28 bless and show kindness to those who curse you, pray for those who mistreat you. 29 Whoever [i]strikes you on the cheek, offer him the other one also [simply ignore insignificant insults or losses and do not bother to retaliate—maintain your dignity]. Whoever takes away your coat, do not withhold your shirt from him either. 30 Give to everyone who asks of you. [j]Whoever takes away what is yours, do not demand it back. 31 Treat others the same way you want them to treat you. 32 If you [only] love those who love you, what credit is that to you? For even sinners love those who love them. 33 If you do good to those who do good to you, what credit is that to you? For even sinners do the same. 34 If you lend [money] to those from whom you expect to receive [it back], what credit is that to you? Even sinners lend to sinners expecting to receive back the same amount. 35 But love [that is, unselfishly seek the best or higher good for] your enemies, and do good, and lend, [k]expecting nothing in return; for your reward will be great (rich, abundant), and you will be sons of the Most High; because He Himself is kind and gracious and good to the ungrateful and the wicked. 36 Be merciful (responsive, compassionate, tender) just as your [heavenly] Father is merciful.

37 [l]Do not judge [others self-righteously], and you will not be judged; do not condemn [others when you are guilty and unrepentant], and you will not be condemned [for your hypocrisy]; pardon [others when they truly repent and change], and you will be pardoned [when you truly repent and change]. 38 Give, and it will be given to you. They will pour into your lap a good measure—pressed down, shaken together, and running over [with no space left for more]. For with the standard of measurement you use [when you do good to others], it will be measured to you in return.”

39 He also told them a parable: “Can a blind man guide [another] blind man? Will they not both fall into a hole in the ground? 40 A student is not superior to his teacher; but everyone, after he has been completely trained, will be like his teacher. 41 Why do you look at the speck that is in your brother’s eye, but do not notice or consider the log that is in your own eye? 42 How can you say to your brother, ‘Brother, allow me to take out the speck that is in your eye,’ when you yourself do not see the log that is in your own eye? You hypocrite (play actor, pretender), first take the log out of your own eye, and then you will see clearly to take out the speck that is in your brother’s eye. 43 For there is no good tree which produces bad fruit, nor, on the other hand, a bad tree which produces good fruit. 44 For each tree is known and identified by its own fruit. For figs are not picked from thorn bushes, nor is a cluster of grapes picked from a briar bush. 45 The [intrinsically] good man produces what is good and honorable and moral out of the good treasure [stored] in his heart; and the [intrinsically] evil man produces what is wicked and depraved out of the evil [in his heart]; for his mouth speaks from the overflow of his heart.

A Secure Foundation

46 “Why do you call Me, ‘Lord, Lord,’ and do not practice what I tell you? 47 Everyone who comes to Me and listens to My words and obeys them, I will show you whom he is like: 48 he is like a [far-sighted, practical, and sensible] man building a house, who dug deep and laid a foundation on the rock; and when a flood occurred, the torrent burst against that house and yet could not shake it, because it had been securely built and founded on the rock. 49 But the one who has [merely] heard and has not practiced [what I say], is like a [foolish] man who built a house on the ground without any foundation, and the torrent burst against it; and it immediately collapsed, and the ruin of that house was great.”

Notas al pie

  1. Luke 6:2 See note Matt 12:2.
  2. Luke 6:4 Or showbread; lit bread of presentation.
  3. Luke 6:13 In general usage the word “apostle” (Gr apostolos) means “sent one” or “messenger.” In this passage and others in reference to the “twelve,” the word “apostles” is used in a technical sense of the twelve disciples, and later Paul, whom Jesus chose. An apostle was one who had witnessed Christ’s resurrection (Acts 1:21, 22) or (in Paul’s case) had seen the resurrected Christ (1 Cor 9:1, 2). They validated their apostleship by performing “signs and wonders and miracles” (2 Cor 12:12), and were the foundation of the church.
  4. Luke 6:14 The sons of Zebedee and Salome. Salome is believed to be a sister of Mary, the mother of Jesus.
  5. Luke 6:15 Also called James the Less or James the Younger. His mother Mary (Gr Maria) is believed to be a sister or sister-in-law of Mary, the mother of Jesus.
  6. Luke 6:20 In vv 20-22 Luke lists four of the nine Beatitudes recorded by Matthew and follows them with four antithetical woes in vv 24-26.
  7. Luke 6:24 The four woes (vv 24-26) are addressed to those who lack spiritual perception and are oblivious to the importance of Jesus’ message of salvation.
  8. Luke 6:27 The key to understanding this and other statements about love is to know that this love (the Greek word agape) is not so much a matter of emotion as it is of doing things for the benefit of another person, that is, having an unselfish concern for another and a willingness to seek the higher good for another.
  9. Luke 6:29 In this context the “slap” is not an act of violence, but more likely an insult or violation of one’s rights.
  10. Luke 6:30 Probably a prohibition against frivolous legal action.
  11. Luke 6:35 Or not despairing at all.
  12. Luke 6:37 This is not a prohibition of judgment, nor is it a command to stop using godly wisdom, common sense, and moral courage together with God’s written word to discern right from wrong, to distinguish between morality and immorality, and to judge doctrinal truth. There are many judgments that are not only legitimate, but are commanded (cf John 7:24; 1 Cor 5:5, 12; Gal 1:8, 9; 1 John 4:1-3; 2 John 10); however, you cannot judge another if you are committing the same type of sin.

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 6

Isus, Domn al Sabatului

1Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau boabele. Unii dintre farisei le-au zis:

– De ce faceţi ce nu este voie în ziua de Sabat?

Isus le-a răspuns:

– N-aţi citit ce a făcut David[a] atunci când i s-a făcut foame, atât lui cât şi celor ce erau cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a luat şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este voie să le mănânce decât preoţii, şi cum a dat şi celor ce erau cu el?

Apoi le-a zis:

– Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!

Într-o altă zi de Sabat, a intrat în sinagogă şi a început să dea învăţătură. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată. Cărturarii şi fariseii Îl urmăreau să vadă dacă vindecă în ziua de Sabat, ca să găsească astfel o acuzaţie împotriva Lui. El însă le ştia gândurile, aşa că i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s-a ridicat şi a stat acolo.

Apoi Isus le-a zis lor: „Vă întreb: este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau s-o distrugi?“ 10 Şi-a rotit privirea peste toţi şi apoi i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a făcut întocmai şi mâna lui a fost vindecată. 11 Atunci ei s-au umplut de mânie[b] şi au început să discute unii cu alţii despre ce I-ar putea face lui Isus.

Alegerea celor doisprezece apostoli

12 Într-una din zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut zi, i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales doisprezece dintre ei, pe care i-a numit apostoli[c]. 14 Aceştia sunt: Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu[d]; 15 Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul[e]; 16 Iuda[f], fiul lui Iacov; şi Iuda Iscarioteanul, cel care a ajuns trădător.

Fericiri şi vaiuri

17 A coborât cu ei şi S-a oprit pe un loc neted, împreună cu o mare mulţime de ucenici de-ai Săi şi cu o mare mulţime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim şi din regiunea de coastă a Tirului şi a Sidonului, 18 care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi 19 şi toată mulţimea încerca să-L atingă, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

20 Isus Şi-a ridicat privirea spre ucenicii Lui şi le-a zis:

„Ferice de voi, cei săraci,
    căci a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu!
21 Ferice de voi, care acum sunteţi flămânzi,
    căci voi veţi fi săturaţi!
Ferice de voi, care acum plângeţi,
    căci voi veţi râde!

22 Ferice de voi când oamenii vă urăsc, vă exclud dintre ei, vă insultă şi resping numele vostru ca pe ceva rău, din pricina Fiului Omului! 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că iată, răsplata voastră este mare în cer! Căci tot aşa făceau şi strămoşii voştri cu profeţii!

24 Dar vai de voi, cei bogaţi,
    căci voi v-aţi primit mângâierea!
25 Vai de voi, cei care acum sunteţi sătui,
    căci voi veţi flămânzi!
Vai de voi, cei care râdeţi acum,
    căci voi veţi jeli şi veţi plânge!
26 Vai de voi, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine,
    căci tot aşa au făcut şi strămoşii voştri cu falşii profeţi!

Iubirea duşmanilor

27 Eu însă vă spun, vouă, celor ce ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii, faceţi-le bine celor ce vă urăsc, 28 binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce se poartă urât cu voi! 29 Celui ce te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt! Pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica[g]! 30 Oricui îţi cere, dă-i, iar de la cel ce-ţi ia din bunurile tale, nu le mai cere înapoi! 31 Aşa cum aţi dori să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel!

32 Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Căci şi păcătoşii[h] îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei! 33 Şi dacă le faceţi bine doar celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac la fel! 34 Iar dacă-i împrumutaţi doar pe cei de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii îi împrumută pe păcătoşi ca să primească înapoi la fel! 35 Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi împrumutaţi fără să mai aşteptaţi nimic în schimb! Astfel răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi! 36 Fiţi milostivi, tot aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv!

Paiul şi bârna

37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi şi veţi fi iertaţi! 38 Daţi şi vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată şi care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.“

39 Le-a spus apoi şi o pildă:

„Oare poate un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său, dar orice ucenic pregătit va fi ca învăţătorul lui. 41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău? 42 Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», fără să vezi însă bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!

Să recunoşti „pomul“ după „roade“

43 Nu este nici un pom bun care să facă roade stricate şi nici un pom stricat care să facă roade bune. 44 Căci fiecare pom se recunoaşte după propriile lui roade. Din mărăcini, oamenii nu culeg smochine şi din ciulini, ei nu culeg struguri! 45 Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău din inima lui cea rea. Căci din belşugul inimii vorbeşte gura!

Casa zidită pe stâncă

46 De ce-Mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu? 47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le împlineşte: 48 este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc şi i-a pus temelia pe stâncă. Când a venit şuvoiul de apă, torentul a izbit în casa aceea şi n-a putut s-o clatine, pentru că fusese construită bine[i]. 49 Însă cel ce aude şi nu împlineşte, este asemenea unui om care a construit o casă direct pe pământ, fără temelie. Când torentul a izbit în ea, casa s-a prăbuşit imediat şi distrugerea acelei case a fost groaznică.“

Notas al pie

  1. Luca 6:3 Vezi 1 Sam. 21:1-7
  2. Luca 6:11 Sau: prostie; termenul poate reda o mânie fără sens, nejustificată, şi chiar prostească
  3. Luca 6:13 Apostol înseamnă Cineva trimis (cu o misiune specială)
  4. Luca 6:14 Bartolomeu (aramaică: fiul lui Tolmai) poate fi un alt nume al lui Natanael (In. 1:45-51), care nu este menţionat aici
  5. Luca 6:15 Termenul indică probabil faptul că Simon a aparţinut grupării zeloşilor/zeloţilor, o grupare revoluţionară care se opunea în mod violent stăpânirii romane, însă este posibil ca termenul să indice doar temperamentul zelos al lui Simon
  6. Luca 6:16 Un alt nume al lui Tadeu (vezi Mt. 10:3; Mc. 3:18)
  7. Luca 6:29 Vezi nota de la 3:11
  8. Luca 6:32 Vezi nota de la 5:30; şi în vs. 33, 34
  9. Luca 6:48 Unele mss conţin: construită pe stâncă