Amplified Bible

John 1

The Deity of Jesus Christ

1In the beginning [before all time] was the Word ([a]Christ), and the Word was with God, and [b]the Word was God Himself. He was [continually existing] in the beginning [co-eternally] with God. All things were made and came into existence through Him; and without Him not even one thing was made that has come into being. In Him was life [and the power to bestow life], and the life was the Light of men. The Light shines on in the [c]darkness, and the darkness did not understand it or overpower it or appropriate it or absorb it [and is unreceptive to it].

The Witness of John the Baptist

There came a man commissioned and sent from God, whose name was [d]John. This man came as a witness, to testify about the Light, so that all might believe [in Christ, the Light] through him. John was not the Light, but came to testify about the Light.

There it was—the true Light [the genuine, perfect, steadfast Light] which, coming into the world, enlightens everyone. 10 He (Christ) was in the world, and though the world was made through Him, the world did not recognize Him. 11 He came to that which was His own [that which belonged to Him—His world, His creation, His possession], and those who were His own [people—the Jewish nation] did not receive and welcome Him. 12 But to as many as did receive and welcome Him, He gave the right [the authority, the privilege] to become children of God, that is, to those who believe in (adhere to, trust in, and rely on) His name— 13 who were born, not of blood [natural conception], nor of the will of the flesh [physical impulse], nor of the will of man [that of a natural father], but of God [that is, a divine and supernatural birth—they are born of God—spiritually transformed, renewed, sanctified].

The Word Made Flesh

14 And the Word (Christ) became flesh, and lived among us; and we [actually] saw His glory, glory as belongs to the [One and] only begotten Son of the Father, [the Son who is truly unique, the only One of His kind, who is] full of grace and truth (absolutely free of deception). 15 John testified [repeatedly] about Him and [e]has cried out [testifying officially for the record, with validity and relevance], “This was He of whom I said, ‘He who comes after me [f]has a higher rank than I and has priority over me, for He existed before me.’” 16 For out of His fullness [the superabundance of His grace and truth] we have all received grace upon grace [spiritual blessing upon spiritual blessing, favor upon favor, and gift heaped upon gift]. 17 For the Law was given through Moses, but grace [the unearned, undeserved favor of God] and truth came through Jesus Christ. 18 No one has seen God [His essence, His divine nature] at any time; the [One and] only begotten God [that is, the unique Son] who is in the intimate presence of the Father, He has explained Him [and interpreted and revealed the awesome wonder of the Father].

The Testimony of John

19 This is the testimony of John [the Baptist] when the Jews sent priests and Levites to him from Jerusalem to ask him, “Who are you?” 20 And he confessed [truthfully] and did not deny [that he was only a man], but acknowledged, “I am not the Christ (the Messiah, the Anointed)!” 21 They asked him, “What then? Are you Elijah?” And he said, “I am not.” “Are you the [promised] Prophet?” And he answered, “No.” 22 Then they said to him, “Who are you? Tell us, so that we may give an answer to those who sent us. What do you say about yourself?” 23 He said, “I am the voice of one shouting in the wilderness, ‘Make straight the way of the Lord,’ as the prophet Isaiah said.”

24 Now they had been sent from the Pharisees. 25 They asked him, “Why then are you baptizing, if you are not the Christ, nor Elijah, nor the Prophet?” 26 John answered them, “I baptize [only] [g]in water, but among you there stands One whom you do not recognize and of whom you know nothing. 27 It is He [the preeminent One] who comes after me, the [h]strap of whose sandal I am not worthy to untie [even as His slave].” 28 These things occurred in Bethany across the Jordan [at the Jordan River crossing], where John was baptizing.

29 The next day he saw Jesus coming to him and said, “Look! The Lamb of God [i]who takes away the sin of the world! 30 This is He on behalf of whom I said, ‘After me comes a Man who has a higher rank than I and has priority over me, for He existed before me.’ 31 [j]I did not recognize Him [as the Messiah]; but I came baptizing [k]in water so that He would be [publicly] revealed to Israel.” 32 John gave [further] evidence [testifying officially for the record, with validity and relevance], saying, “I have seen the [l]Spirit descending as a dove out of heaven, and He remained upon Him. 33 I did not recognize Him [as the Messiah], but He who sent me to baptize [m]in water said to me, ‘He upon whom you see the Spirit descend and remain, this One is He who baptizes with the Holy Spirit.’ 34 I myself have [actually] seen [that happen], and my testimony is that this is the Son of God!”

Jesus’ Public Ministry, First Converts

35 Again the next day John was standing with two of his disciples, 36 and he looked at Jesus as He walked along, and said, “Look! The Lamb of God!” 37 The two disciples heard him say this, and they [n]followed Jesus. 38 And Jesus turned and saw them following Him, and asked them, “What do you want?” They answered Him, “Rabbi (which translated means Teacher), where are You staying?” 39 He said to them, “Come, and you will see.” So they went [with Him] and saw where He was staying; and they stayed with Him that day, for it was about the [o]tenth hour. 40 One of the two who heard what John said and [as a result] followed Jesus was Andrew, Simon Peter’s brother. 41 He first looked for and found his own brother Simon and told him, “We have found the [p]Messiah” (which translated means the Christ). 42 Andrew brought Simon to Jesus. Jesus looked at him and said, “You are Simon the son of John. You shall be called Cephas (which is translated [q]Peter).”

43 The next day Jesus decided to go into Galilee, and He found Philip and said to him, “Follow Me [as My disciple, accepting Me as your Master and Teacher, and walking the same path of life that I walk].” 44 Now Philip was from Bethsaida, the city of Andrew and Peter. 45 Philip found Nathanael and told him, “We have found the One Moses in the Law and also the Prophets wrote about—Jesus from Nazareth, the son of Joseph [according to public record].” 46 Nathanael answered him, “Can anything good come out of Nazareth?” Philip replied, “Come and see.” 47 Jesus saw Nathanael coming toward Him, and said of him, “Here is an Israelite indeed [a true descendant of Jacob], in whom there is no guile nor deceit nor duplicity!” 48 Nathanael said to Jesus, “How do You know [these things about] me?” Jesus answered, “Before Philip called you, when you were still under the fig tree, I saw you.” 49 Nathanael answered, “Rabbi (Teacher), You are the Son of God; You are the King of Israel.” 50 Jesus replied, “Because I said to you that I saw you under the fig tree, do you believe [in Me]? You will see greater things than this.” 51 Then He said to him, “I assure you and most solemnly say to you, you will see heaven opened and the angels of God ascending and descending on the Son of Man [the bridge between heaven and earth].”

Notas al pie

  1. John 1:1 In John the Apostle’s vision (Rev 19), he sees Christ returning as Warrior-Messiah-King, and “...His name is called The Word of God...and LORD OF LORDS.” (Rev 19:13, 16).
  2. John 1:1 In this phrase, “God” appears first in the Greek word order, emphasizing the fact that “the Word” (Christ) was God—so “God Himself.”
  3. John 1:5 I.e. the world immersed in sin: all that stands in opposition to God and biblical truth.
  4. John 1:6 The births of both John the Baptist and Jesus were foretold by the angel, Gabriel (Luke 1:5-80). This passage is about John the Baptist, the son of Zacharias the priest and his wife, Elizabeth. Elizabeth was related to Mary the mother of Jesus (Luke 1:36). John the Baptist is considered to be the last of the OT prophets, and is not to be confused with John the Apostle who wrote this Gospel, three brief letters (1 John, 2 John, 3 John) and Revelation.
  5. John 1:15 Here John the writer uses the Greek perfect tense (“has cried out”), emphasizing the truth and continuing importance of John the Baptist’s testimony.
  6. John 1:15 Lit has become before (in front of) me, because He was first of me. The Greek is difficult because John the Baptist was making a word-play on the adverbs/adjective “after” (or “behind”), “before,” and “first.” The playful wording assumes the form of a riddle which, like some of Jesus’ parables, conceals the speaker’s meaning from those who are hostile toward him and have neither the patience nor the spiritual inclination to learn from him.
  7. John 1:26 The Greek here can be translated in, with or by.
  8. John 1:27 During this era it was customary for a household servant to remove a guest’s sandals and wash the dust from his feet. John is saying that he is not worthy even to remove Christ’s sandal, let alone to touch His feet.
  9. John 1:29 John is referring to the fulfillment of the need for the OT Passover lambs which was now fulfilled in Christ’s sacrifice, the ultimate and final sacrifice for sins.
  10. John 1:31 John the Baptist and Jesus were related through their mothers, Elizabeth and Mary, but He was unknown as the Messiah until God revealed it to John at the beginning of Jesus’ ministry.
  11. John 1:31 The Greek here can be translated in, with or by.
  12. John 1:32 The descent of the Holy Spirit identified Jesus in His humanity for His ministry as the Messiah.
  13. John 1:33 The Greek here can be translated in, with or by.
  14. John 1:37 The concept of “follow” can represent three separate possibilities: in the early stages of His ministry (1) walking with Him physically (literally), that is merely being in His presence regardless of personal belief or commitment; (2) accepting and identifying with the salvation He offered; and later on (3) being identified with Him by being subject to the scorn and rejection of unbelievers because of personal belief and commitment to Him.
  15. John 1:39 The Romans reckoned time from midnight, so in Roman time the tenth hour would be 10:00 a.m. The Jews reckoned daytime from sunrise (about 6:00 a.m.), so in their system the tenth hour would be 4:00 p.m. Here, either time is possible, though the Roman reckoning may be more likely because if it were 4:00 p.m. the disciples might have felt compelled to go home before evening set in.
  16. John 1:41 The words “Messiah” and “Christ” are not personal names, but titles derived respectively from Hebrew and Greek verbs meaning “to anoint.”
  17. John 1:42 I.e. rock or stone in Greek.

Nouă Traducere În Limba Română

Ioan 1

Cuvântul a devenit trup

1La început era Cuvântul[a], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa[b], şi viaţa era lumina oamenilor.[c] Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o[d].

Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.[e] 10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul[f] să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge[g], nici din voia firii, nici din voia vreunui om,[h] ci din Dumnezeu.

14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit[i] printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl[j], plin de har şi de adevăr.

15 Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ 16 Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi[k] har după har. 17 Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu[l], Cel Care este în sânul[m] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.

Mărturia lui Ioan Botezătorul

19 Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis (la el)[n] nişte preoţi şi leviţi ca să-l întrebe:

– Tu cine eşti?

20 El a mărturisit; n-a refuzat să răspundă, ci a mărturisit:

– Nu eu sunt Cristosul[o]!

21 Ei l-au întrebat:

– Atunci cine eşti? Eşti Ilie?

– Nu sunt! a răspuns el.

– Eşti Profetul[p]?

– Nu! a răspuns el.

22 Atunci i-au zis:

Dar cine eşti? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis! Ce spui tu despre tine însuţi?

23 El a zis:

– Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie:
    „Neteziţi calea Domnului!“,

aşa cum a spus profetul Isaia[q].

24 Ei fuseseră trimişi de către farisei[r], 25 aşa că l-au întrebat:

– Atunci, dacă nu eşti nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?

26 Ioan le-a răspuns:

– Eu botez cu[s] apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoaşteţi, 27 Cel Ce vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei!“

28 Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Isus, Mielul lui Dumnezeu

29 În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care îndepărtează păcatul lumii! 30 El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un om Care este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. 31 Nici eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut Israelului.»“ 32 Ioan a depus următoarea mărturie: „L-am văzut pe Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. 33 Nici eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» 34 Iar eu am văzut şi am depus mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu[t].“

Primii ucenici

35 În ziua următoare, Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii lui 36 şi, văzându-L pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ 37 Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus şi L-au urmat pe Isus. 38 Isus S-a întors şi, văzând că aceştia Îl urmează, i-a întrebat:

– Ce căutaţi?

Ei I-au răspuns:

Rabbi[u] – care tradus, înseamnă „Învăţătorule“ – unde stai?

39 El le-a zis:

– Veniţi şi veţi vedea!

Ei s-au dus şi au văzut unde stătea; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea[v]. 40 Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ – care este tradus „Cristos“. 42 Şi l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan[w]; tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“[x].

43 A doua zi Isus a vrut să se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

45 Filip l-a găsit pe Natanael[y] şi i-a zis:

– Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret!

46 Natanael i-a zis:

– Poate ieşi ceva bun din Nazaret?!

Filip i-a răspuns:

– Vino şi vezi!

47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată, într-adevăr, un israelit în care nu este viclenie!“

48 Natanael L-a întrebat:

– De unde mă cunoşti?

Isus i-a răspuns:

– Te-am văzut când stăteai sub smochin[z], înainte ca Filip să te cheme.

49 Natanael a zis:

Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel![aa]

50 Isus i-a răspuns:

– Crezi pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea! 51 Apoi i-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului[ab]!

Notas al pie

  1. Ioan 1:1 Sau: Cuvântul era
  2. Ioan 1:4 Cele mai timpurii mss nu au semn de punctuaţie, iar cele mai târzii conţin: Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru n-a fost făcut fără El. Ceea ce a fost făcut (a venit în existenţă) în El era viaţa
  3. Ioan 1:4 Posibil o aluzie la Ps. 36:9
  4. Ioan 1:5 Probabil o ambiguitate intenţionată, deoarece expresia se poate traduce şi: dar întunericul n-a înţeles-o
  5. Ioan 1:9 Sau: Aceasta era adevărata Lumină care îl luminează pe orice om venind în lume.
  6. Ioan 1:12 Sau: puterea
  7. Ioan 1:13 Substantivul grecesc este un plural, având sensul aici de născuţi nu din părinţi naturali (sau: pe cale naturală)
  8. Ioan 1:13 Sau: născuţi nu din părinţi naturali, nici din dorinţă omenească, nici din hotărârea unui bărbat
  9. Ioan 1:14 Sensul termenului grecesc este acela de şi-a întins cort, făcând trimitere la Ex. 25:8; 40:34-35, în ideea că acea prezenţă a lui Dumnezeu în mijlocul poporului prin mijlocirea Cortului şi acea slavă a lui Dumnezeu care a umplut atunci Cortul este acum printre oameni în persoana Cuvântului întrupat
  10. Ioan 1:14 Sau: o slavă ca a Singurului şi Unicului, care a venit de la Tatăl; termenul grecesc pentru singurul este tradus adesea cu singurul născut, însă are şi sensul de singurul de un anumit fel, arătând astfel unicitatea
  11. Ioan 1:16 Sau: adică
  12. Ioan 1:18 Cf. celor mai timpurii şi mai importante mss; sau: Singurul Dumnezeu; sau: Singurul şi unicul Dumnezeu; vezi şi nota precedentă. Cele mai multe mss conţin: Singurul Fiu
  13. Ioan 1:18 Expresie ce arată o relaţie foarte apropiată sau locul de cinste pe care-l ocupă o persoană în relaţie cu alta; vezi şi 13:23
  14. Ioan 1:19 Cele mai timpurii mss şi cele mai multe mss nu conţin aceste cuvinte, care apar însă în unele mss importante
  15. Ioan 1:20 Sau: Mesia; atât Cristos (greacă), cât şi Mesia (ebraică şi aramaică) înseamnă Cel care este uns; şi în vs. 25, 41
  16. Ioan 1:21 Vezi Deut. 18:15, 18
  17. Ioan 1:23 Vezi Is. 40:3
  18. Ioan 1:24 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoştea şi respecta cu stricteţe litera legii, precum şi alte tradiţii (reguli bazate pe o interpretare a legii scrise: legea orală); peste tot în carte
  19. Ioan 1:26 Sau: în; şi în vs. 31, 33
  20. Ioan 1:34 Unele mss conţin: Alesul lui Dumnezeu
  21. Ioan 1:38 Rab înseamnă mare, puternic, important, iar în acest context se referă la o autoritate spirituală; sau: Învăţătorule, Maestre; şi în v. 49
  22. Ioan 1:39 Ora 16:00
  23. Ioan 1:42 Cf. celor mai timpurii şi mai importante mss (vezi şi nota de la Mt. 16:17); cele mai multe mss conţin: fiul lui Iona, probabil pe baza lui Mt. 16:17
  24. Ioan 1:42 Atât Chifa / Chefa (aramaică), cât şi Petru (greacă), înseamnă piatră
  25. Ioan 1:45 Vezi nota de la Mt. 10:3
  26. Ioan 1:48 Evreii pioşi studiau Scripturile şi se rugau la umbra smochinilor; pe de altă parte, smochinul era un simbol al păcii şi al prosperităţii epocii mesianice (Mica 4:4, Zah. 3:10)
  27. Ioan 1:49 Mărturisirea lui Natanael trimite la Ps. 2:6-7
  28. Ioan 1:51 Titlu mesianic pe care Isus Şi-l atribuie (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în Evanghelii; peste tot în carte