Amplified Bible

Jeremiah 51

Babylon Judged for Sins against Israel

1Thus says the Lord:

“Behold, I am going to stir up and put into action [a fury] against Babylon
And against the [rebellious] people of Leb-kamai (Chaldea)
A destroying wind and hostile spirit;

“And I will send foreigners to Babylon that they may winnow her
And may devastate and empty her land;
For in the day of destruction
They will be against her on every side.

“Do not let him (the Chaldean defender) who bends his bow bend it,
Nor let him rise up in his coat of armor.
So do not spare her young men;
Devote her entire army to destruction.

“They shall fall down dead in the land of the Chaldeans,
And wounded in her streets.”


For neither Israel nor Judah has been [a]abandoned
By his God, the Lord of hosts,
Though their land is full of sin and guilt
Before the Holy One of Israel.

Flee out of Babylon,
Let every one of you save his life!
Do not be destroyed in her punishment,
For this is the time of the Lord’s vengeance;
He is going to pay her what she has earned.

Babylon has been a golden cup in the Lord’s hand,
Intoxicating all the earth.
The nations drank her wine;
Therefore the nations have gone mad.

Babylon has suddenly fallen and is shattered!
Wail for her [if you care to]!
Get balm for her [incurable] pain;
Perhaps she may be healed.

We would have healed Babylon, but she was not to be healed.
Abandon her and let each [captive] return to his own country,
For her guilt and judgment have reached to heaven
And are lifted up to the very skies.
10 
The Lord has brought about our vindication and has revealed the righteousness of our cause;
Come and let us proclaim in Zion
The work of the Lord our God!

11 
Sharpen the arrows, take up the shields [and cover yourselves]!
The Lord has stirred up the spirit of the kings of the [b]Medes,
Because His purpose concerning Babylon is to destroy it;
For that is the vengeance of the Lord, vengeance [on Babylon] for [plundering and destroying] His temple.
12 
Set up a signal on the walls of Babylon [to spread the news];
Post a strong blockade,
Station the guards,
Prepare the men for ambush!
For the Lord has both purposed and done
That which He spoke against the people of Babylon.
13 
[O Babylon] you who live by many waters,
Rich in treasures,
Your end has come,
And the line measuring your life is cut.
14 
The Lord of hosts has sworn [an oath] by Himself, saying,
“Surely I will fill you with men, as with [a swarm of] locusts [who strip the land clean],
And they will lift up a song and shout of victory over you.”

15 
He made the earth by His power;
He established the world by His wisdom
And stretched out the heavens by His understanding.
16 
When He utters His voice, there is a tumult of waters in the heavens,
And He causes the clouds to ascend from the ends of the earth.
He makes lightnings for the rain
And brings out the wind from His storehouses.
17 
Every man has become stupid and brutelike, without knowledge [of God];
Every goldsmith is shamed by the cast images he has made;
For his molten idols are a lie,
And there is no breath [of life] or spirit in them.
18 
They are worthless (empty, false, futile), a work of delusion and worthy of derision;
In the time of their inspection and punishment they will perish.
19 
The Portion of Jacob [the true God of Israel] is not like these [handmade gods];
For He is the Maker of all and the One who formed and fashioned all things,
And Israel is the tribe of His inheritance—
The Lord of hosts is His name.
20 
“You [Cyrus of Persia, soon to conquer Babylon] are My battle-axe and weapon of war—
For with you I shatter nations,
With you I destroy kingdoms.
21 
“With you I shatter the horse and his rider,
With you I shatter the chariot and its driver,
22 
With you I shatter man and woman,
With you I shatter old man and youth,
With you I shatter young man and virgin,
23 
With you I shatter the shepherd and his flock,
With you I shatter the farmer and his yoke of oxen,
And with you I shatter governors and commanders.

24 “And I will [completely] repay Babylon and all the people of Chaldea for all the evil that they have done in Zion—before your very eyes [I will do it],” says the Lord.

25 
“Behold, I am against you,
O destroying mountain [conqueror of nations],
Who destroys the whole earth,” declares the Lord,
“I will stretch out My hand against you,
And roll you down from the [rugged] cliffs,
And will make you a burnt mountain (extinct volcano).
26 
“They will not take from you [even] a stone for a cornerstone
Nor any rock for a foundation,
But you will be [c]desolate forever,” says the Lord.

27 
Lift up a signal in the land [to spread the news]!
Blow the trumpet among the nations!
Dedicate the nations [for war] against her;
Call against her the kingdoms of Ararat, Minni, and Ashkenaz.
Appoint a marshal against her;
Cause the horses to come up like bristly locusts [with their wings not yet released from their cases].
28 
Prepare and dedicate the nations for war against her—
The kings of Media,
With their governors and commanders,
And every land of their dominion.
29 
The land trembles and writhes [in pain and sorrow],
For the purposes of the Lord against Babylon stand,
To make the land of Babylon
A desolation without inhabitants.
30 
The mighty warriors of Babylon have ceased to fight;
They remain in their strongholds.
Their strength and power have failed;
They are becoming [weak and helpless] like women.
Their dwelling places are set on fire;
The [d]bars on her gates are broken.
31 
One courier runs to meet another,
And one messenger to meet another,
To tell the [e]king of Babylon
That his city has been captured from end to end;
32 
And that the fords [across the Euphrates] have been blocked and [the ferries] seized,
And they have set the [great] marshes on fire,
And the men of war are terrified.

33 For thus says the Lord of hosts, the God of Israel:

“The Daughter of Babylon is like a [f]threshing floor
At the time it is being trampled and prepared;
Yet in a little while the time of harvest will come for her.”

34 
“Nebuchadnezzar king of Babylon has devoured [g]me, he has crushed me,
He has set me down like an empty vessel.
Like a monster he has swallowed me up,
He has filled his belly with my delicacies;
He has spit me out and washed me away.
35 
“May the violence done to me and to my flesh and blood be upon Babylon,”
The inhabitant of Zion will say;
And, “May my blood be upon the inhabitants of Chaldea,”
Jerusalem will say.

36 Therefore thus says the Lord,

“Behold, I will plead your case
And take full vengeance for you;
I will dry up her sea and great reservoir
And make her fountain dry.
37 
“Babylon will become a heap [of ruins], a haunt and dwelling place of jackals,
An object of horror (an astonishing desolation) and a hissing [of scorn and amazement], without inhabitants.
38 
“They (the Chaldean lords) will be roaring together [before their sudden capture] like young lions [roaring over their prey],
They (the princes) will be growling like lions’ cubs.
39 
“When they are [h]inflamed [with wine and lust during their drinking bouts], I will prepare them a feast [of My wrath]
And make them drunk, that they may rejoice
And may sleep a perpetual sleep
And not wake up,” declares the Lord.
40 
“I will bring them down like lambs to the slaughter,
Like rams together with male goats.

41 
“How Sheshak (Babylon) has been captured,
And the praise of the whole earth been seized!
How Babylon has become an astonishing desolation and an object of horror among the nations!
42 
“The sea has come up over Babylon;
She has been engulfed with its tumultuous waves.
43 
“Her cities have become an astonishing desolation and an object of horror,
A parched land and a desert,
A land in which no one lives,
And through which no son of man passes.
44 
“I will punish and judge Bel [the handmade god] in Babylon
And take out of his mouth what he has swallowed up [the stolen sacred articles and the captives of Judah and elsewhere].
The nations will no longer flow to him.
Yes, the wall of Babylon has fallen down!

45 
“Come out of her midst, My people,
And each of you [escape and] save yourself
From the fierce anger of the Lord.
46 
“Now beware so that you do not lose heart,
And so that you are not afraid at the rumor that will be heard in the land—
For the rumor shall come one year,
And after that another rumor in another year,
And violence shall be in the land,
Ruler against ruler—
47 
“Therefore behold (listen carefully), the days are coming
When I will judge and punish the idols of Babylon;
Her whole land will be perplexed and shamed,
And all her slain will fall in her midst.
48 
“Then heaven and earth and all that is in them
Will shout and sing for joy over Babylon,
For the [i]destroyers will come against her from the north,”
Says the Lord.

49 
Indeed Babylon is to fall for the slain of Israel,
As also for Babylon the slain of all the earth have fallen.
50 
You who have escaped the sword,
Go away! Do not stay!
Remember the Lord from far away,
And let [desolate] Jerusalem come into your mind.
51 
We are perplexed and ashamed, for we have heard reproach;
Disgrace has covered our faces,
For foreigners [from Babylon] have come
Into the [most] sacred parts of the sanctuary of the Lord [even those places forbidden to all but the appointed priest].

52 
“Therefore behold, the days are coming,” says the Lord,
“When I will judge and punish the idols [of Babylon],
And throughout her land the mortally wounded will groan.”
53 
“Though Babylon should ascend to the heavens,
And though she should fortify her lofty stronghold,
Yet destroyers will come on her from Me,” says the Lord.

54 
The sound of an outcry [comes] from Babylon,
And [the sound] of great destruction from the land of the Chaldeans!
55 
For the Lord is going to destroy Babylon and make her a ruin,
And He will still her great voice [that hums with city life].
And the waves [of her conquerors] roar like great waters,
The noise of their voices is raised up [like the marching of an army].
56 
For the destroyer is coming against her, against Babylon;
And her mighty warriors will be captured,
Their bows are shattered;
For the Lord is a God of [just] restitution;
He will fully repay.
57 
“I will make her princes and her wise men drunk,
Her governors and her commanders and her mighty warriors;
They will sleep a perpetual sleep and not wake up,”
Says the King—the Lord of hosts is His name.

58 Thus says the Lord of hosts,

“The [j]broad wall of Babylon will be completely overthrown and the foundations razed
And her high gates will be set on fire;
The peoples will labor in vain,
And the nations become exhausted [only] for fire [that will destroy their work].”

59 The message which Jeremiah the prophet commanded Seraiah the son of Neriah, the grandson of Mahseiah, when he went with Zedekiah the king of Judah to Babylon in the fourth year of his reign. Now this Seraiah was chief chamberlain or quartermaster [and brother of Baruch]. 60 So Jeremiah wrote in a single scroll all the disaster which would come on Babylon, [that is] all these words which have been written concerning Babylon. 61 Then Jeremiah said to Seraiah, “When you come to Babylon, see to it that you read all these words aloud, 62 and say, ‘You, O Lord, have promised concerning this place to cut it off and destroy it, so that there shall be nothing living in it, neither man nor animal, but it will be perpetually desolate.’ 63 And as soon as you finish reading this scroll, you shall tie a stone to it and throw it into the middle of the Euphrates. 64 Then say, ‘In the same way Babylon will sink down and not rise because of the disaster that I will bring on her; and the Babylonians will become [hopelessly] exhausted.’” Thus the words of Jeremiah are completed.

Notas al pie

  1. Jeremiah 51:5 Lit widowed.
  2. Jeremiah 51:11 Perhaps a reference to the conquest of Babylon by the Medes and the Persians in 539 b.c.
  3. Jeremiah 51:26 See note Is 13:22 for this prophecy’s fulfillment.
  4. Jeremiah 51:30 Babylon fell in 539 b.c. on the night King Belshazzar was assassinated (Dan 5:30).
  5. Jeremiah 51:31 In 553 b.c. Belshazzar was named co-ruler of Babylon by his father, King Nabonidus, and reigned in that capacity until Babylon was conquered. In spite of this co-regency, Nabonidus is regarded historically as the last of the Babylonian kings. Belshazzar’s mother, Nitrocris, was the daughter of King Nebuchadnezzar.
  6. Jeremiah 51:33 At harvest time the threshing floor had to be firmly trampled before the grain or seeds could be extracted with the flail. A flail consisted of a handle to which was attached a freely swinging stick or bar. In the Bible, the harvest is often used as metaphor for judgment.
  7. Jeremiah 51:34 The Jewish captives.
  8. Jeremiah 51:39 Through the voice of Jeremiah God revealed the ultimate destiny of great Babylon, whom Herodotus praised as “embellished with ornaments more than any city.” The fact that all of the details of the prophecy were fulfilled is recorded by Daniel (5:1-30), and becomes even more amazing after twenty-six centuries. Only a “fool” could say in his heart, “There is no God” (Ps 14:1).
  9. Jeremiah 51:48 I.e. the Medo-Persian Empire.
  10. Jeremiah 51:58 Babylon was surrounded by a moat and two separate walls approximately fifty feet high. Both walls consisted of two layers. The outer layer of the outer wall was twenty-five feet thick, and the inner layer twenty-three feet thick. The outer layer of the inner defensive wall was twenty-one feet thick, and the inner layer twelve feet thick. These walls were so massive that archeologists estimate that 180 million bricks were required for their construction. Babylon’s immense ruins may still be seen—an amazing, enduring testimony to the power of God.

Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 51

1„Aşa vorbeşte Domnul:

«Iată, voi stârni un duh nimicitor
    împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor din Leb-Kamai[a].
Voi trimite împotriva Babilonului nişte străini
    care îl vor vântura şi-i vor goli ţara.
Ei o vor ataca din toate părţile
    în ziua nenorocirii.
Să se întindă arcul împotriva celui ce-şi întinde arcul
    şi împotriva celui ce se mândreşte cu armura lui![b]
Nu-i cruţaţi pe tinerii lui!
    Nimiciţi-i cu desăvârşire[c] toată oştirea!
Vor cădea ucişi în ţara caldeenilor,
    străpunşi pe străzile ei.
Căci Israel şi Iuda nu sunt părăsite
    de Dumnezeul lor, de Domnul Oştirilor,
deşi ţara lor[d] este plină de vină
    înaintea Sfântului lui Israel.

Fugiţi din Babilon!
    Scăpaţi-vă viaţa,
        ca nu cumva să fiţi nimiciţi din cauza păcatelor lui,
căci vremea răzbunării Domnului a sosit
    şi El îl va răsplăti după meritele lui!
Babilonul a fost o cupă de aur în mâna Domnului,
    care îmbăta întregul pământ.
Neamurile au băut din vinul ei
    şi de aceea au înnebunit.
Cetatea Babilonului va cădea dintr-odată şi va fi zdrobită!
    Plângeţi pentru ea!
Aduceţi balsam pentru rana ei;
    poate va putea fi vindecată!»“

„Am vrut să vindecăm Babilonul,
    dar nu poate fi vindecat!
Să-l părăsim şi să mergem fiecare în ţara lui,
    căci judecata lui ajunge până la ceruri
        şi se înalţă până la nori.
10 Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre.
    Să mergem şi să vestim în Sion
        lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!“

11 „Ascuţiţi-vă săgeţile
    şi umpleţi-vă tolbele!
Domnul a stârnit duhul regilor Mediei,
    pentru că scopul Lui este să distrugă Babilonul.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
    răzbunarea pentru Templul Său.
12 Ridicaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului!
    Întăriţi paza,
puneţi păzitori,
    pregătiţi o ambuscadă!
Domnul Îşi va duce la îndeplinire hotărârea
    pe care a rostit-o împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Ţie, care locuieşti lângă ape multe
    şi ai mari bogăţii,
ţi-a venit sfârşitul,
    iar firul vieţii[e] tale a ajuns la capăt!
14 Domnul Oştirilor a jurat pe Sine Însuşi:
    «Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste,
        şi ei vor înălţa strigăte de biruinţă asupra ta.»“

15 „El a făcut pământul prin puterea Lui,
    a pus temeliile lumii prin înţelepciunea Lui,
        a întins cerurile prin priceperea Lui.
16 La glasul Lui urlă apele din ceruri.
    El ridică norii de la marginile pământului.
El trimite fulgerele şi ploaia
    şi scoate vântul din cămările Lui.

17 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoaştere,
    toţi aurarii sunt ruşinaţi de idolii lor,
căci sunt doar o minciună
    şi nu au nici o suflare în ei.
18 Sunt o deşertăciune, o lucrare de batjocură.
    La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
    căci El este Cel Ce a întocmit totul,
chiar şi seminţia moştenirii Lui –
    Domnul Oştirilor este Numele Lui.“

20 „Tu eşti buzduganul Meu,
    arma Mea de luptă!
Cu tine zdrobesc neamuri
    şi distrug împărăţii!
21 Cu tine zdrobesc calul şi călăreţul!
    Cu tine zdrobesc carul şi conducătorul lui!
22 Cu tine zdrobesc pe bărbat şi pe femeie,
    pe bătrân şi pe copil,
        pe tânăr şi pe fecioară!
23 Cu tine zdrobesc pe păstor şi turma lui,
    pe plugar şi boii lui,
        pe guvernatori şi pe conducători!

24 Înaintea ochilor voştri voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion, zice Domnul.“

25 „Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor,
    care distrugeai întregul pământ, zice Domnul.
Îmi voi întinde mâna împotriva ta,
    te voi rostogoli de pe stânci
        şi te voi preface într-un munte aprins.
26 Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului,
    nici pietre pentru temelie,
        căci vei fi un pustiu veşnic, zice Domnul!“

27 „Ridicaţi un steag în ţară!
    Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri!
Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui!
    Chemaţi împotriva lui regatele
        Araratului[f], Miniului şi Aşchenazului!
Numiţi un comandant împotriva lui!
    Trimiteţi împotriva lui cai precum un roi de lăcuste!
28 Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui –
    pe regii Mediei,
pe guvernatorii lor, pe toţi conducătorii lor
    şi toate ţările aflate sub stăpânirea lor!
29 Pământul se cutremură şi se zvârcoleşte,
    căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc –
El va preface ţara Babilonului într-un pustiu
    şi nimeni nu va mai locui acolo.
30 Vitejii Babilonului au încetat lupta;
    ei rămân în fortăreţele lor.
Puterea le este sleită
    şi au ajuns ca nişte femei.
Locuinţele lor sunt arse
    şi zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31 Sol după sol,
    mesager după mesager
aleargă să-l anunţe pe împăratul Babilonului
    că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32 că trecătorile râului sunt capturate,
    că mlaştinile cu trestii sunt arse
        şi că ostaşii sunt îngroziţi.“

33 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:

«Fiica Babilonului este ca o arie de treierat
    în perioada când a fost netezită:
        încă puţin şi vine vremea secerişului.»“

34 „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a devorat:
    m-a zdrobit,
        m-a făcut un vas gol.
M-a înghiţit ca un şarpe,
    şi-a umplut pântecele cu bunătăţile mele
        şi apoi m-a vărsat.
35 Fie ca violenţa folosită împotriva mea şi a rudelor mele[g]
    să se întoarcă împotriva Babilonului,
zice locuitoarea Sionului.
    Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii,
zice Ierusalimul.“

36 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:

«Iată, îţi voi apăra cauza
    şi te voi răzbuna;
voi seca marea Babilonului
    şi-i voi usca izvoarele.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături,
    o vizuină de şacali,
o pricină de groază şi de batjocură,
    un loc în care nu va mai locui nimeni.
38 Ei toţi vor rage ca nişte lei,
    vor mârâi ca nişte pui de lei.
39 Dar când vor fi în călduri,
    le voi pregăti un ospăţ
        şi-i voi îmbăta,
ca să salte de veselie
    şi să adoarmă apoi somnul cel de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
40 Îi voi doborî
    ca pe nişte miei la măcelărie,
        ca pe nişte berbeci şi ţapi.

41 Cum a fost cucerit Şeşakul[h],
    cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază
    printre neamuri!
42 Marea s-a înălţat peste Babilon;
    a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43 Cetăţile lui au devenit pustii,
    un pământ fără apă şi deşertic,
o ţară în care nu mai locuieşte nimeni
    şi pe unde nu mai trece nici un om.
44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon
    şi îi voi smulge din gură ceea ce a înghiţit.
Neamurile nu vor mai curge spre el,
    şi zidul Babilonului se va prăbuşi.

45 Ieşi din mijlocul lui, popor al Meu!
    Fiecare să fugă
        şi să-şi scape viaţa de mânia aprigă a Domnului!
46 Să nu vă slăbească inima
    şi să nu vă fie frică când zvonurile se aud în ţară,
căci anul acesta vine un zvon şi anul următor un alt zvon:
    ‘Va fi violenţă în ţară,
        un domnitor se va ridica împotriva altui domnitor!’
47 Cu siguranţă, iată, vin zile
    când voi pedepsi idolii Babilonului.
Toată ţara va fi acoperită de ruşine
    şi toţi cei răniţi vor cădea în mijlocul ei.
48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele
    vor striga de bucurie asupra Babilonului,
căci din nord,
    îl vor ataca nimicitorii, zice Domnul.

49 Babilonul trebuie să cadă din cauza celor ucişi ai lui Israel,
    tot aşa cum şi cei ucişi de pe întreg pământul
        au căzut din cauza Babilonului.
50 Cei care aţi scăpat de sabie,
    plecaţi şi nu întârziaţi!
Amintiţi-vă de Domnul într-o ţară îndepărtată
    şi să-şi găsească loc Ierusalimul în inima voastră!»“

51 „Suntem ruşinaţi, căci am auzit batjocura
    şi ne-am acoperit feţele din cauza ruşinii,
pentru că nişte străini au intrat
    în locurile sfinte ale Casei Domnului.“

52 „Dar iată, vin zile, zice Domnul,
    când îi voi pedepsi idolii,
şi toată ţara va fi plină
    de gemetele răniţilor ei.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la cer
    şi chiar dacă şi-ar fortifica înălţimile,
        tot voi trimite nimicitorii împotriva lui, zice Domnul.“

54 „Un strigăt răsună din Babilon.
    Zgomotul unui mare prăpăd
        se aude din ţara caldeenilor,
55 căci Domnul va distruge Babilonul
    şi va face să înceteze în el zarva cea mare.
Valuri de nimicitori vor urla ca nişte ape mari
    şi zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56 Un nimicitor va veni împotriva Babilonului;
    vitejii lui vor fi capturaţi
        şi arcurile lor vor fi sfărâmate.
Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplăteşte!
    El, cu siguranţă, va da fiecăruia plata cuvenită!
57 Eu îi voi îmbăta pe conducătorii şi pe înţelepţii lui,
    pe guvernatori, pe ofiţeri şi pe viteji;
ei vor adormi pe vecie şi nu se vor mai trezi,
    zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.“

58 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

«Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate,
    iar porţile lui cele înalte vor fi arse în foc.
Popoarele se trudesc degeaba
    şi neamurile muncesc doar pentru foc!»“

59 Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când s-a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă). 60 Ieremia a scris într-un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le-a scris cu privire la Babilon. 61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte cu voce tare. 62 Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc şi că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!»

63 Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră şi aruncă-l în mijlocul Eufratului. 64 Apoi să spui: «Aşa se va scufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“

Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

Notas al pie

  1. Ieremia 51:1 Leb-Kamai este o criptogramă pentru Caldeea (Babilonia); vezi nota de la 25:26
  2. Ieremia 51:3 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur
  3. Ieremia 51:3 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă
  4. Ieremia 51:5 Sau: căci ţara lor, fiind vorba despre Babilonia
  5. Ieremia 51:13 Sau: lăcomia
  6. Ieremia 51:27 Regatul Urartu
  7. Ieremia 51:35 Lit.: mea şi împotriva cărnii mele (sau: copiilor mei)
  8. Ieremia 51:41 Vezi nota de la 25:26