Amplified Bible

James 1

Testing Your Faith

1[a]James, a bond-servant of God and of the Lord Jesus Christ,

To the twelve [Hebrew] tribes [scattered abroad among the Gentiles] in the dispersion: Greetings (rejoice)!

Consider it nothing but joy, my [b]brothers and sisters, whenever you fall into various trials. Be assured that the testing of your faith [through experience] produces endurance [leading to spiritual maturity, and inner peace]. And let endurance have its perfect result and do a thorough work, so that you may be perfect and completely developed [in your faith], lacking in nothing.

If any of you lacks wisdom [to guide him through a decision or circumstance], he is to ask of [our benevolent] God, who gives to everyone generously and without rebuke or blame, and it will be given to him. But he must ask [for wisdom] in faith, without doubting [God’s willingness to help], for the one who doubts is like a billowing surge of the sea that is blown about and tossed by the wind. For such a person ought not to think or expect that he will receive anything [at all] from the Lord, being a double-minded man, unstable and restless in all his ways [in everything he thinks, feels, or decides].

Let the brother in humble circumstances glory in his high position [as a born-again believer, called to the true riches and to be an heir of God]; 10 and the rich man is to glory in being humbled [by trials revealing human frailty, knowing true riches are found in the grace of God], for like the flower of the grass he will pass away. 11 For the sun rises with a scorching wind and withers the grass; its flower falls off and [c]its beauty fades away; so too will the rich man, in the midst of his pursuits, fade away.

12 Blessed [happy, spiritually prosperous, favored by God] is the man who is steadfast under trial and perseveres when tempted; for when he has passed the test and been approved, he will receive the [victor’s] crown of life which the Lord has promised to those who love Him. 13 Let no one say when he is tempted, “I am being tempted by God” [for temptation does not originate from God, but from our own flaws]; for God cannot be tempted by [what is] evil, and He Himself tempts no one. 14 But each one is tempted when he is dragged away, enticed and baited [to commit sin] by his own [worldly] desire (lust, passion). 15 Then when the illicit desire has conceived, it gives birth to sin; and when sin has run its course, it gives birth to death. 16 Do not be misled, my beloved brothers and sisters. 17 Every good thing given and every perfect gift is from above; it comes down from the Father of lights [the Creator and Sustainer of the heavens], in whom there is no variation [no rising or setting] or shadow [d]cast by His turning [for He is perfect and never changes]. 18 It was of His own will that He gave us birth [as His children] by the word of truth, so that we would be a kind of first fruits of His creatures [a prime example of what He created to be set apart to Himself—sanctified, made holy for His divine purposes].

19 Understand this, my beloved brothers and sisters. Let everyone be quick to hear [be a careful, thoughtful listener], slow to speak [a speaker of carefully chosen words and], slow to anger [patient, reflective, forgiving]; 20 for the [resentful, deep-seated] anger of man does not produce the righteousness of God [that standard of behavior which He requires from us]. 21 So get rid of all uncleanness and [e]all that remains of wickedness, and with a humble spirit receive the word [of God] which is implanted [actually rooted in your heart], which is able to save your souls. 22 But prove yourselves doers of the word [actively and continually obeying God’s precepts], and not merely listeners [who hear the word but fail to internalize its meaning], deluding yourselves [by unsound reasoning contrary to the truth]. 23 For if anyone only listens to the word [f]without obeying it, he is like a man who looks very carefully at his natural face in a mirror; 24 for once he has looked at himself and gone away, he immediately forgets [g]what he looked like. 25 But he who looks carefully into the perfect law, the law of liberty, and faithfully abides by it, not having become a [careless] listener who forgets but [h]an active doer [who obeys], he will be blessed and favored by God in what he does [in his life of obedience].

26 If anyone thinks himself to be religious [scrupulously observant of the rituals of his faith], and does not control his tongue but deludes his own heart, this person’s religion is worthless (futile, barren). 27 Pure and unblemished religion [as it is expressed in outward acts] in the sight of our God and Father is this: to visit and look after the fatherless and the widows in their distress, and to keep oneself uncontaminated by the [secular] world.

Notas al pie

  1. James 1:1 James, the leader of the Jerusalem church, was the half brother of Jesus. He became a believer after the resurrection of Jesus and was later martyred for his faith.
  2. James 1:2 Lit brethren.
  3. James 1:11 Lit the beauty of its face perishes.
  4. James 1:17 Lit of turning.
  5. James 1:21 Lit surplus of.
  6. James 1:23 Lit and is not a doer.
  7. James 1:24 Lit what sort he was.
  8. James 1:25 Lit a doer of work.

Nouă Traducere În Limba Română

Iacov 1:1-27

1Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate1 Gr.: diaspora, termen folosit pentru a‑i descrie pe evreii răspândiți în lumea greco-romană (inclusiv pe cei care deveniseră creștini). printre neamuri: salutări1 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea scrisă, cât și în cea verbală. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!!

Încercări și ispite

2Frații mei, să considerați ca având parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin felurite ispite2 Sau: încercări, termenul grecesc putând fi tradus și astfel în acest context (vezi nota de la v. 12)., 3știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare. 4Dar lăsați răbdarea să‑și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți4 Cuvântul din textul grecesc este din același radical cu termenul din expresia lăsați răbdarea să‑și ducă până la capăt lucrarea, și înseamnă finalizat, complet, finit, șlefuit, rafinat. El se referă la o lucrare care este încheiată, la un obiect care este finalizat până la ultimele detalii. și întregi, fără să vă lipsească nimic. 5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s‑o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată. 6Dar s‑o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel ce se îndoiește este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo. 7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8fiindcă este un om șovăielnic, nestatornic în toate căile lui.

9Fratele care este într‑o situație smerită să se laude cu înălțarea lui. 10Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea ierbii. 11Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în căutările lui.

12Fericit este omul care îndură ispita12 Gr.: peirasmon, care înseamnă test, probă, încercare, dar care are și sensul de ispită.! Căci, după ce a fost dovedit bun12 Gr.: dokimos (tradus aici cu dovedit bun) înseamnă încercat, testat, aprobat., va primi coroana vieții, pe care Domnul a promis‑o celor ce‑L iubesc. 13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit13 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mt. 4:1; Evr. 3:9). de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. 14Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit14 Vezi imaginea tânărului din Proverbe 7, care se duce la tăiere ca un animal momit.. 15Atunci pofta, concepând15 Gr.: sullambano, care înseamnă a lua în pântec, a rămâne însărcinată. Pofta este personificată. Cel care nu se împotrivește ispitei, îi dă voie propriei lui pofte să conceapă și să nască păcatul, care, în acest fel, devine progenitura acesteia (în mod metaforic). Această progenitură naște, la rândul ei, moartea, care se ridică astfel împotriva păcătosului, ucigându‑l., dă naștere păcatului, iar păcatul, odată înfăptuit, produce15 Gr.: apokyo, care înseamnă a face să existe, a aduce în ființă. Unul din sensurile secundare ale acestui verb este a naște (vezi și v. 18, unde a fost tradus astfel). moartea.

16Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți! 17Orice dăruire17 Cu referire la acțiunea de a dărui. bună și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din cauza mișcării17 Probabil cu referire la mișcarea zilnică a soarelui de la est spre vest, care generează umbră în continuă mișcare. Sau, posibil, cu referire la anumite schimbări ale astrelor (de ex., eclipse), care aduceau cu sine variații în ce privește lumina și întunericul.. 18El ne‑a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.

Împlinitori ai Cuvântului

19Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.

22Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându‑vă singuri. 23Căci dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care‑și privește propria față23 Lit.: fața originii [începutului, nașterii] lui. într‑o oglindă: 24s‑a privit, a plecat și a uitat imediat cum era. 25Însă, cel ce‑și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui25 Aluzie la Ios. 1:8..

26Dacă cineva crede că este religios, dar nu‑și ține în frâu limba, înșelându‑și astfel inima, religia lui este fără folos. 27Religia curată și nepângărită înaintea lui Dumnezeu Tatăl27 Lit.: Dumnezeu și Tatăl. este aceasta: să‑i vizitezi27 Gr.: episkeptomai, termen care face parte din aceeași familie de cuvinte din care provine și cuvântul intrat în limba română: episcop (care înseamnă a vizita, a cerceta, a priveghea, a supraveghea, a veni în ajutor). pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.