Amplified Bible

Hebrews 1

God’s Final Word in His Son

1God, having spoken to the fathers long ago in [the voices and writings of] the prophets in many separate revelations [each of which set forth a portion of the truth], and in many ways, has in these last days spoken [with finality] to us in [the person of One who is by His character and nature] His Son [namely Jesus], whom He appointed heir and lawful owner of all things, through whom also He created the universe [that is, the universe as a space-time-matter continuum]. The Son is the radiance and only expression of the glory of [our awesome] God [reflecting God’s [a]Shekinah glory, the Light-being, the brilliant light of the divine], and the exact representation and perfect imprint of His [Father’s] essence, and upholding and maintaining and propelling all things [the entire physical and spiritual universe] by His powerful word [carrying the universe along to its predetermined goal]. When He [Himself and no other] had [by offering Himself on the cross as a sacrifice for sin] accomplished purification from sins and established our freedom from guilt, He sat down [revealing His completed work] at the right hand of the Majesty on high [revealing His Divine authority], having become as much superior to angels, since He has inherited a more excellent and glorious [b]name than they [that is, Son—the name above all names].

For to which of the angels did the Father ever say,

You are My Son,
Today I have begotten (fathered) You [established You as a Son, with kingly dignity]”?

And again [did He ever say to the angels],

I shall be a Father to Him
And He shall be a Son to Me”?

[c]And when He again brings the firstborn [highest-ranking Son] into the world, He says,

And all the angels of God are to worship Him.”

And concerning the angels He says,

Who makes His angels winds,
And His ministering servants flames of fire [to do His bidding].”

But about the Son [the Father says to Him],

Your throne, [d]O God, is forever and ever,
And the [e]scepter of [absolute] righteousness is the scepter of [f]His kingdom.

You have loved righteousness [integrity, virtue, uprightness in purpose] and have hated lawlessness [injustice, sin].
Therefore God, Your God, Has anointed You
With the oil of gladness above Your companions.”

10 And,

[g]You, Lord, laid the foundation of the earth in the beginning,
And the heavens are the works of Your hands;
11 
They will perish, but You remain [forever and ever];
And they will all wear out like a garment,
12 
And like a robe You will roll them up;
Like a garment they will be changed.
But [h]You are the same [forever],
And Your years will never end.”

13 But to which of the angels has the Father ever said,

Sit at My right hand [together with me in royal dignity],
Until I make your enemies
A footstool for your feet [in triumphant conquest]”?

14 Are not all the angels ministering spirits sent out [by God] to serve (accompany, protect) those who will inherit salvation? [Of course they are!]

Notas al pie

  1. Hebrews 1:3 The word “Shekinah” does not appear in Scripture, but has been used by both Christians and Jews to describe the visible divine Presence of God, in such things as the burning bush, the cloud and the pillar of fire that led the Hebrews in the wilderness, and the Presence of God that rested between the cherubim over the mercy seat of the ark.
  2. Hebrews 1:4 In Greek “name” occurs last in this verse to emphasize that Jesus alone bears the name Son. No angel is superior to the Son.
  3. Hebrews 1:6 Most likely a reference to the second coming of Christ when He will be acknowledged as divine and worshiped as the Son of God. Another view suggests that this may be a reference to His incarnation as Jesus of Nazareth.
  4. Hebrews 1:8 The Son is recognized as deity by being addressed by the Father as “God.”
  5. Hebrews 1:8 I.e. symbol of authority.
  6. Hebrews 1:8 Late mss read Your.
  7. Hebrews 1:10 The deity of Jesus is acclaimed by the designation “You, Lord.”
  8. Hebrews 1:12 Since He is deity, the eternality of Jesus is recognized.

Nouă Traducere În Limba Română

Evrei 1

Fiul, superior îngerilor

1În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri prin profeţi de multe ori şi în multe feluri, însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile. El, Care este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui şi Care susţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, a realizat curăţirea de păcate şi S-a aşezat la dreapta Măreţiei, în înălţimi, devenind cu atât mai superior decât îngerii, cu cât Numele pe care l-a moştenit este mai minunat decât al lor.

Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:

„Tu eşti Fiul Meu!
    Astăzi Te-am născut!“[a]?

Şi, din nou:

„Eu voi fi Tatăl Lui,
    iar El va fi Fiul Meu.“[b]

Şi, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut[c], spune:

„Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“[d]

Iar despre îngeri spune:

„Din vânturi El Îşi face îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.“[e]

Însă despre Fiul zice:

„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci,
    iar sceptrul Împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
    de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
        cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.“[f]

10 Şi:

„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
12 Le vei înfăşura ca pe un veşmânt
    şi vor fi schimbate ca pe o haină.
Tu însă rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“[g]

13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:

„Şezi la dreapta Mea
    până voi face din duşmanii Tăi
    aşternut al picioarelor Tale!“[h]?

14 Nu sunt ei toţi duhuri slujitoare, trimise să-i slujească pe cei ce urmează să moştenească mântuirea?

Notas al pie

  1. Evrei 1:5 Vezi Ps. 2:7
  2. Evrei 1:5 Vezi 2 Sa 7:14; 1 Cron. 17:13
  3. Evrei 1:6 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, putând fi tradus întâiul născut, fie întâiul în rang, acelaşi termen grecesc fiind folosit în LXX, Ps. 88:28 (89:27 în versiunea aceasta, precum şi în altele) cu acest sens: Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Aşadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naştere la) s-a pierdut. Aici accentul este pe prioritatea în rang pe care Isus o are peste întreaga creaţie
  4. Evrei 1:6 Vezi LXX, Deut. 32:43
  5. Evrei 1:7 Vezi Ps. 104:4
  6. Evrei 1:9 Vezi Ps. 45:6,7
  7. Evrei 1:12 Vezi Ps. 102:25-27
  8. Evrei 1:13 Vezi Ps. 110:1