Amplified Bible

Genesis 43

The Return to Egypt

1Now the famine was very severe in the land [of Canaan]. And it happened that when the families of Jacob’s sons had finished eating [all of] the grain which they had brought from Egypt, their father said to them, “Go again, buy us a little food.” But Judah said to him, “The man [representing Pharaoh] solemnly and sternly warned us, saying, ‘You will not see my face [again] unless your brother is with you.’ If you will send our brother with us, we will go down [to Egypt] and buy you food. But if you will not send him, we will not go down there; for the man said to us, ‘You will not see my face unless your brother is with you.’” And Israel (Jacob) said, “Why did you treat me so badly by telling the man that you had another brother?” And they said, “The man asked us straightforward questions about ourselves and our relatives. He said, ‘Is your father still alive? Have you another brother?’ And we [a]answered him accordingly. How could we possibly know that he would say, ‘Bring your brother down [here to Egypt]’?” Judah said to Israel his father, “Send the young man with me and we will get up and go [buy food], so that we may live and not die [of starvation], we as well as you and our little ones. I will be security (a guarantee) for him; [b]you may hold me [personally] responsible for him. If I do not bring him [back] to you and place him [safely] before you, then let me bear the blame before you forever. 10 For if we had not delayed like this, surely by now we would have returned the second time.”

11 Then their father Israel said to them, “If it must be so, then do this; take some of the choicest products of the land in your sacks, and carry it as a present [of tribute] to the man [representing Pharaoh], a little balm and a little honey, aromatic spices or gum, resin, pistachio nuts, and almonds. 12 Take double the [amount of] money with you, and take back the money that was returned in the opening of your sacks; perhaps it was an oversight. 13 Take your brother [Benjamin] also, and get up, and go to the man; 14 and may [c]God Almighty grant you compassion and favor before the man, so that he will release to you your other brother [Simeon] and Benjamin. And as for me, if I am bereaved of my children [Joseph, Simeon, and Benjamin], I am bereaved.” 15 Then the men took the present, and they took double the [amount of] money with them, and Benjamin; then they left and went down to Egypt and stood before Joseph.

Joseph Sees Benjamin

16 When Joseph saw Benjamin with them, he said to the steward of his house, “Bring the men into the house, and kill an animal and make [a meal] ready; for the men will dine with me at noon.” 17 So the man did as Joseph said, and brought the men to Joseph’s house. 18 The men were afraid, because they were brought to Joseph’s house; and [expecting the worst] they said, “It is because of the money that was returned in our sacks the first time [we came] that we are being brought in, so that he may find a reason to accuse us and assail us, and take us as slaves, and seize our donkeys.” 19 So they approached the steward of Joseph’s house, and talked with him at the entrance of the house, 20 and said, “Oh, my lord, we indeed came down here the first time to buy food; 21 and when we arrived at the inn [after leaving here], we opened our sacks and there was each man’s money [with which he had paid for grain], in full, returned in the mouth of his sack. So we have brought it back [this time]. 22 We have also brought down with us additional money to buy food; we do not know who put our money [back] in our sacks [last time].” 23 But the steward [encouraged them and] said, “Peace be to you, do not be afraid; your God and the God of your father has [miraculously] given you treasure in your sacks. I [already] had your money [which you paid to us].” Then he brought Simeon out to them. 24 Then the steward brought the men into Joseph’s house and gave them water, and they washed [the dust off] their feet; and he gave their donkeys feed. 25 So they prepared the present [of tribute] for Joseph before his arrival at noon; for they had heard that they were to eat a meal there.

26 When Joseph came home, they brought into the house to him the present [of tribute] which they had with them and bowed to the ground before him. 27 He asked them about their well-being, and said, “Is your old father well, of whom you spoke? Is he still alive?” 28 And they answered, “Your servant our father is in good health; he is still alive.” And they bowed down [their heads before Joseph] in respect. 29 And he looked up and saw his brother Benjamin, his mother’s [only other] son, and said, “Is this your youngest brother, of whom you spoke to me?” And Joseph said, “God be gracious to you and show you favor, my son.” 30 Then Joseph hurried out [of the room] because his heart was deeply touched over his brother, and he sought privacy to weep; so he entered his chamber and wept there. 31 Then he washed his face and came out, and, restraining himself, said, “Let the meal be served.” 32 So the servants served Joseph by himself [in honor of his rank], and his brothers by themselves, and the Egyptians who ate with him by themselves, because [according to custom] the Egyptians could not eat food with the Hebrews, for that is [d]loathsome to the Egyptians. 33 Now Joseph’s brothers were seated [by the steward] before him [in the order of their birth]—the firstborn according to his birthright and the youngest according to his youth; and the men looked at one another in astonishment [because so much was known about them]. 34 Joseph selected and sent portions to them from his own table, but Benjamin’s portion was five times as much as any of theirs. So they feasted and drank freely and celebrated with him.

Notas al pie

  1. Genesis 43:7 Lit told him upon the mouth of these words.
  2. Genesis 43:9 Lit from my hand you shall require him.
  3. Genesis 43:14 Heb El Shaddai.
  4. Genesis 43:32 I.e. an abomination, a violation of holiness or distinction.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 43

A doua călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt

1Foametea era grea în ţară. Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis:

– Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

Dar Iuda i-a răspuns:

– Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi”. Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare. Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”

Atunci Israel le-a zis:

– De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate?

Ei i-au răspuns:

– Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?

Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel:

– Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim. Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa. 10 Dacă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum.

11 Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis:

– Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, smirnă, fistic şi migdale. 12 Luaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală. 13 Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic[a] să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

15 Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif. 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“ 17 Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif. 18 Lor le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“ 19 Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat. 20 Ei i-au zis:

– Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, 21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

23 El le-a răspuns:

– Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru.

Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon. 24 Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari. 25 Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui. 27 El i-a întrebat de sănătate şi le-a zis:

– Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?

28 Ei i-au răspuns:

Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte!

Apoi s-au plecat şi i s-au închinat. 29 El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“ 30 Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo. 31 Apoi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“ 32 Pe el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune. 33 Fraţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare. 34 Li s-a servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.

Notas al pie

  1. Geneza 43:14 Ebr.: El-Şadai