Amplified Bible

Genesis 19

The Doom of Sodom

1It was evening when the two angels came to Sodom. Lot was sitting at Sodom’s [[a]city] gate. Seeing them, Lot got up to meet them and bowed down with his face to the ground. And he said, “See here, my lords, please turn aside and come into your servant’s house, and spend the night, and wash your feet; then you may get up early and go on your way.” But they said, “No, we shall spend the night in the open plaza [of the city].” However, Lot strongly urged them, so they turned aside and entered his house; and he prepared a feast for them [with wine], and baked unleavened bread, and they ate. But before they lay down [to sleep], the men of the city, the men of Sodom, both young and old, surrounded the house, [b]all the men from every quarter; and they called out to Lot and said to him, “Where are the men who came to you tonight? Bring them out to us so that we may know them [intimately].” But Lot went out of the doorway to the men, and shut the door after him, and said, “Please, my brothers, do not do something so wicked. See here, I have two daughters who have not known a man [intimately]; please let me bring them out to you [instead], and you can do as you please with them; only do nothing to these men, because they have in fact come under the shelter of my roof [for protection].” But they said, “Get out of the way!” And they said, “This man (Lot) came [as an outsider] to live here temporarily, and now he is acting like a judge. Now we will treat you worse than your visitors!” So they rushed forward and pressed violently against [c]Lot and came close to breaking down the door [of his house]. 10 But the men (angels) reached out with their hands and pulled Lot into the house with them, and shut the door [after him]. 11 They struck (punished) the men who were at the doorway of the house with blindness, from the young men to the old men, so that they exhausted themselves trying to find the doorway.

12 And the [two] men (angels) asked Lot, “Have you any others here [in Sodom]—a son-in-law, and your sons, and your daughters? Whomever you have in the city, take them out of here; 13 for we are destroying this place, because the outcry [for judgment] against them has grown so great before the Lord that the Lord has sent us to destroy and ruin it.” 14 So Lot went out and spoke to his sons-in-law, who were [betrothed, and legally promised] to marry his daughters, and said, “Get up, get out of this place, for the Lord is about to destroy this city!” But to his sons-in-law he appeared to be joking.

15 When morning dawned, the angels urged Lot [to hurry], saying, “Get up! Take your wife and two daughters who are here [and go], or you will be swept away in the punishment of the city.” 16 But Lot hesitated and lingered. The men took hold of his hand and the hand of his wife and the hands of his two daughters, because the Lord was merciful to him [for Abraham’s sake]; and they brought him out, and left him outside the city [with his family]. 17 When they had brought them outside, one [of the angels] said, “Escape for your life! Do not look behind you, or stop anywhere in the entire valley; escape to the mountains [of Moab], or you will be consumed and swept away.” 18 But Lot said to them, “Oh no, [not that place] my lords! 19 Please listen, your servant has found favor in your sight, and you have magnified your lovingkindness (mercy) to me by saving my life; but I cannot escape to the mountains, because the disaster will overtake me and I will be killed. 20 Now look, this town [in the distance] is near enough for us to flee to, and it is small [with only a few people]. Please, let me escape there (is it not small?) so that my life will be saved.” 21 And the angel said to him, “Behold, I grant you this request also; I will not destroy this town of which you have spoken. 22 Hurry and take refuge there, for I cannot do anything [to punish Sodom] until you arrive there.” For this reason the town was named Zoar (few, small).

23 The sun had risen over the earth when Lot came to Zoar. 24 Then the Lord rained down brimstone (flaming sulfur) and fire on Sodom and on Gomorrah from the Lord out of heaven, 25 and He overthrew (demolished, ended) those cities, and the entire valley, and all the inhabitants of the cities, and whatever grew on the ground. 26 But Lot’s wife, from behind him, [foolishly, longingly] looked [back toward Sodom in an act of disobedience], and she [d]became a pillar of salt.

27 Abraham started out early the next morning to the place where he [only the day before] had stood before the Lord; 28 and he looked down toward Sodom and Gomorrah, and toward all the land of the valley [of the Dead Sea]; and he saw, and behold, the smoke of [e]the land went up like the smoke of a kiln (pottery furnace).

29 Now when God ravaged and destroyed the cities of the plain [of Siddim], He remembered Abraham [and for that reason], and He sent [Abraham’s nephew] Lot out of the midst of the destruction, when He destroyed the cities in which Lot had lived.

Lot Is Debased

30 Now Lot went up from Zoar, and lived in the mountain together with his two daughters, for he was afraid to stay [any longer] in Zoar; and he lived in a cave with his two daughters. 31 The firstborn said to the younger, “Our father is aging, and there is not a man on earth [available] to be intimate with us in the customary way [so that we may have children]. 32 Come, let us make our father drunk with wine, and we will lie with him so that we may preserve our family through our father.” 33 So they gave their father wine that night, and the firstborn went in and lay with her father; and he did not know when she lay down or when she got up [because he was completely intoxicated]. 34 Then the next day, the firstborn said to the younger, “Behold, I lay with my father last night; let us make him drunk with wine tonight also, and then you go in and lie with him, so that we may preserve our family through our father.” 35 So they gave their father wine that night also, and the younger got up and lay with him; and again he did not know when she lay down or when she got up. 36 Thus both the daughters of Lot conceived by their father. 37 The firstborn gave birth to a son, and named him Moab (from father); he is the father of the Moabites to this day. 38 The younger also gave birth to a son and named him Ben-ammi (son of my people); he is the father of the Ammonites to this day.

Notas al pie

  1. Genesis 19:1 In ancient times this was the primary place of commerce and legal business.
  2. Genesis 19:4 The emphasis in the text that all the men of Sodom came reveals the depth of their depravity.
  3. Genesis 19:9 Lit the man.
  4. Genesis 19:26 Lot’s wife not only “looked back” to where her interests were, but perhaps lingered behind and was overtaken by the fire and brimstone; her dead body likely became continually encrusted with salt since this disaster occurred in the salt-rich area around the Dead Sea.
  5. Genesis 19:28 Not only were Sodom and Gomorrah blazing ruins, but also Admah and Zeboiim (Deut 29:23; Hos 11:8), as well as all the towns in the Valley of Siddim; Zoar was the lone exception.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 19

Distrugerea Sodomei şi Gomorei

1Cei doi îngeri[a] au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ şi le-a zis:

– Stăpânii mei, vă rog, întoarceţi-vă la casa slujitorului vostru, rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul.

– Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetăţii.

Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el şi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceştia au mâncat. Dar înainte ca ei să se culce, toţi bărbaţii din toate colţurile cetăţii Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa, l-au strigat pe Lot şi l-au întrebat:

– Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaştem.

Lot a ieşit afară la ei, a închis uşa după el şi a zis:

– Vă rog, fraţilor, nu fiţi atât de răi. Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă să vi le aduc şi faceţi cu ele ce vă place; dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperişul meu.

– Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.

Ei l-au împins cu putere pe Lot şi s-au apropiat ca să spargă uşa. 10 Dar bărbaţii dinăuntru şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa; 11 iar pe bărbaţii care erau la uşa casei, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceştia n-au mai putut găsi uşa. 12 Atunci acei bărbaţi i-au zis lui Lot: „Mai ai şi pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc, 13 pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“ 14 Lot a ieşit şi le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriţi[b] cu fiicele sale: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumeşte.

15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetăţii.“ 16 Dar pentru că el întârzia, acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale sale, i-au scos şi i-au lăsat în afara cetăţii, pentru că Domnului I-a fost milă de el. 17 Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis:

– Fugi, ca să-ţi scapi viaţa; nu te uita înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.

18 – Nu, Stăpâne, Te rog, I-a[c] răspuns Lot. 19 Slujitorul Tău a găsit bunăvoinţă la Tine, iar Tu Ţi-ai arătat îndurarea[d] faţă de mine, salvându-mi viaţa; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă şi voi muri. 20 Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea şi este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i aşa că este mică? Astfel, viaţa îmi va fi salvată!

21 – Bine, i-a zis El, îţi împlinesc şi această cerere şi nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. 22 Grăbeşte-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.

De aceea cetatea a fost numită Ţoar[e]. 23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. 24 Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora. 25 Astfel, El a distrus acele cetăţi, toată câmpia, toţi locuitorii cetăţilor, precum şi ceea ce creştea pe pământ. 26 Dar soţia lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi şi a fost transformată într-un stâlp de sare.

27 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde a stat înaintea Domnului. 28 S-a uitat în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a văzut un fum gros ca fumul unui cuptor de ars, ridicându-se de pe pământ.

Lot şi fiicele sale

29 Atunci când a distrus cetăţile din câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii care a căzut peste cetăţile în care acesta locuise. 30 Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Ţoar; a locuit într-o peşteră împreună cu cele două fiice ale sale. 31 Cea mai mare dintre ele i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este nici un bărbat prin împrejurimi care să intre la noi, aşa cum este obiceiul pe tot pământul. 32 Haide să-l facem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ 33 Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în noaptea aceea, iar cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34 În ziua următoare, cea mai mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, apoi tu te vei duce şi te vei culca cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ 35 Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în seara aceea, apoi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 36 Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. 37 Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab[f], care este strămoşul moabiţilor de astăzi. 38 Cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami[g], care este strămoşul amoniţilor de astăzi.

Notas al pie

  1. Geneza 19:1 Sau: mesageri
  2. Geneza 19:14 Sau: urmau să se căsătorească
  3. Geneza 19:18 Lit.: le-a; în v. 19 adresarea este la persoana a II-a singular, ceea ce a dus la interpretarea că în v. 18 Lot li se adresează îngerilor, iar în v. 19, lui Dumnezeu
  4. Geneza 19:19 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  5. Geneza 19:22 Ţoar înseamnă Mic
  6. Geneza 19:37 Moab înseamnă, probabil, Din tată
  7. Geneza 19:38 Ben-Ami înseamnă Fiul poporului meu