Amplified Bible

Exodus 1

Israel Multiplies in Egypt

1Now these are the names of the sons of Israel who came to Egypt with Jacob; each came with his household: Reuben, Simeon, Levi, and Judah; Issachar, Zebulun, and Benjamin; Dan and Naphtali, Gad, and Asher. All the descendants of Jacob were seventy people; Joseph was [already] in Egypt. Then Joseph died, and all his brothers and all that generation, but the [a]Israelites were prolific and increased greatly; [b]they multiplied and became extremely strong, so that the land was filled with them.

[c]Now a new [d]king arose over Egypt, who did not know Joseph [nor the history of his accomplishments]. He said to his people, “Behold, the [e]people of the sons of Israel are too many and too mighty for us [they greatly outnumber us]. 10 Come, let us deal shrewdly with them, so that they will not multiply and in the event of war, join our enemies, and fight against us and escape from the land.” 11 So they set taskmasters over them to oppress them with hard labor. And the sons of Israel built Pithom and Raamses as storage cities for Pharaoh. 12 But the more the Egyptians oppressed them, the more they multiplied and expanded, so that the Egyptians dreaded and were exasperated by the Israelites. 13 And the Egyptians made the Israelites serve rigorously [forcing them into severe slavery]. 14 They made their lives bitter with hard labor in mortar, brick, and all kinds of field work. All their labor was harsh and severe.

15 Then the king of Egypt said to the Hebrew midwives, one of whom was named Shiphrah (beauty) and the other named Puah (splendor), 16 “When you act as midwives to the Hebrew women and see them on the birthstool, if it is a son, you shall kill him; but if it is a daughter, she shall live.” 17 But the midwives feared God [with profound reverence] and did not do as the king of Egypt commanded, but they let the boy babies live. 18 So the king of Egypt called for the midwives and said to them, “Why have you done this thing, and allowed the boy babies to live?” 19 The midwives answered Pharaoh, “Because the Hebrew women are not like the Egyptian women; they are vigorous and give birth quickly and their babies are born before the midwife can get to them.” 20 So God was good to the midwives, and the people [of Israel] multiplied and became very strong. 21 And because the midwives feared God [with profound reverence], [f]He established families and households for them. 22 Then [g]Pharaoh commanded all his people, saying, “Every son who is born [to the Hebrews] must be thrown into the Nile, but every daughter you shall keep alive.”

Notas al pie

  1. Exodus 1:7 In general, sons (children, descendants) of Israel or Israel or Israelites refers to all the people (males and females) of the various tribes descended from the twelve sons (Gen 35:23-26) of Jacob (later renamed Israel by God). In verses concerning things such as warfare or circumcision sons of Israel or Israel or Israelites usually refers only to the males. Tribes of ancient people were identified by the name of their founding ancestor. Therefore, this same general rule applies when referring to individual tribal groups, e.g. sons of Reuben, Reuben, Reubenites and so throughout.
  2. Exodus 1:7 Over two hundred years have passed since the death of Joseph.
  3. Exodus 1:8 The political attitude toward the Israelites living in Egypt changed from friendly and welcoming to suspicious and hostile, and Israel’s struggle for existence led to one of the most dramatic and memorable interventions that God would make in human history.
  4. Exodus 1:8 The identity of this pharaoh is uncertain. Some scholars think he was Ahmose I (1570-1546 b.c.), founder of the 18th dynasty of Egypt’s New Kingdom or Ahmose’s successor, Amenhotep I (1546-1525 b.c.). Others believe that this Pharaoh was one of the first of the Hyksos rulers; the Hyksos were foreign invaders.
  5. Exodus 1:9 This is the first record of the descendants of Israel (Jacob) being regarded as a separate nation (also see Gen 34:7 and note).
  6. Exodus 1:21 Lit made them houses.
  7. Exodus 1:22 If the early date of the exodus (1446 b.c.) is acknowledged, as most conservative scholars hold, then this pharaoh is likely Thutmose I (1525-1512 b.c.).

Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 1

Asuprirea israeliţilor în Egipt

1Acestea sunt numele israeliţilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov şi împreună cu familiile lor: Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, Isahar, Zabulon şi Beniamin, Dan şi Neftali, Gad şi Aşer. Toţi urmaşii lui Iacov erau în număr de şaptezeci[a]. Iosif se afla deja în Egipt. După o vreme, Iosif a murit; apoi au murit toţi fraţii săi şi toată generaţia de atunci. Israeliţii s-au înmulţit foarte mult; ei au devenit numeroşi şi au ajuns puternici, astfel încât ţara s-a umplut de ei.

Peste Egipt s-a ridicat un nou monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul israeliţilor este prea mare şi prea puternic pentru noi. 10 Haideţi să ne purtăm cu dibăcie faţă de ei, căci altfel se vor înmulţi şi, dacă se va întâmpla să fim în război, s-ar putea să li se alăture duşmanilor noştri, să lupte împotriva noastră şi să fugă din ţară.“ 11 Astfel, au pus peste ei supraveghetori de sclavi, ca să-i asuprească prin poveri grele; în acest fel au zidit Pitomul şi Ramsesul ca cetăţi cu hambare pentru Faraon[b]. 12 Însă cu cât erau ei mai asupriţi, cu atât se înmulţeau şi se răspândeau mai mult; egiptenii au ajuns să se teamă de israeliţi 13 şi i-au supus la o muncă foarte grea; 14 le-au făcut vieţile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor şi la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliţilor, egiptenii erau foarte aspri.

15 Monarhul Egiptului le-a zis moaşelor evreilor (pe una o chema Şifra, iar pe cealaltă Pua): 16 „Când vă veţi împlini slujba de moaşe la femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă cel care se va naşte va fi băiat, omorâţi-l, dar dacă va fi fată, lăsaţi-o să trăiască.“ 17 Însă moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat şi băieţii să trăiască. 18 Monarhul Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat:

– De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat şi pe băieţi să trăiască?

19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon:

– Deoarece femeile evreilor nu sunt ca şi femeile egiptene; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele.

20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte puternic. 21 Pentru că moaşele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii. 22 Apoi Faraon a poruncit întregului său popor: „Aruncaţi în Nil orice băiat care li se va naşte[c] evreilor! Doar pe fete să le lăsaţi să trăiască!“

Notas al pie

  1. Exodul 1:5 TM (vezi şi Gen. 46:27); Q, LXX (vezi şi nota la Gen. 46:27): şaptezeci şi cinci
  2. Exodul 1:11 Denumire a suveranului Egiptului; lit.: Marea (sau cea mai mare) Casă, indicând iniţial palatul regal iar apoi instituţia şi persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă)
  3. Exodul 1:22 LXX, PentSam şi Tg; TM: fiecare băiat născut