Amplified Bible

Ecclesiastes 1

The Futility of All Endeavors

1The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem.


“Vanity of vanities,” says the Preacher.
“Vanity of vanities! All [that is done without God’s guidance] is vanity [futile, meaningless—a wisp of smoke, a vapor that vanishes, merely chasing the wind].”


What advantage does man have from all his work
Which he does [a]under the sun (while earthbound)?

One generation goes and another generation comes,
But the earth remains forever.

Also, the sun rises and the sun sets;
And hurries to the place where it rises again.

The wind blows toward the south,
Then circles toward the north;
The wind circles and swirls endlessly,
And on its circular course the wind returns.

All the rivers flow into the sea,
Yet the sea is not full.
To the place where the rivers flow,
There they flow again.

All things are wearisome and all words are frail;
Man cannot express it.
The eye is not satisfied with seeing,
Nor is the ear filled with hearing.

That which has been is that which will be [again],
And that which has been done is that which will be done again.
So there is nothing new under the sun.
10 
Is there anything of which it can be said,
“See this, it is new”?
It has already existed for [the vast] ages [of time recorded or unrecorded]
Which were before us.
11 
There is no remembrance of earlier things,
Nor also of the later things that are to come;
There will be for them no remembrance
By generations who will come after them.

The Futility of Wisdom

12 I, the Preacher, have been king over Israel in Jerusalem. 13 And I set my mind to seek and explore by [man’s] [b]wisdom all [human activity] that has been done under heaven. It is a miserable business and a burdensome task which [c]God has given the sons of men with which to be busy and distressed. 14 I have seen all the works which have been done under the sun, and behold, all is vanity, a futile grasping and chasing after the wind. 15 What is crooked cannot be straightened and what is defective and lacking cannot be counted.

16 I spoke with my heart, saying, “Behold, I have acquired great [human] wisdom and experience, more than all who were over Jerusalem before me; and my mind has observed a wealth of [moral] wisdom and [scientific] knowledge.” 17 And I set my mind to know [practical] wisdom and to discern [the character of] madness and folly [in which men seem to find satisfaction]; I realized that this too is a futile grasping and chasing after the wind. 18 For in much [human] wisdom there is much displeasure and exasperation; increasing knowledge increases sorrow.

Notas al pie

  1. Ecclesiastes 1:3 Ecclesiastes expresses the view of the natural man whose interests are focused on vanishing pleasures and empty satisfactions. The natural man is not aware that all the answers to life are found in God. The natural man grovels in the earth and seeks and finds that which is futile and temporary while the spiritual man soars on wings of eagles (Is 40:31) and seeks and finds righteousness and God’s incomparable and everlasting blessings and companionship.
  2. Ecclesiastes 1:13 The “wisdom” of Proverbs is not the “wisdom” of Ecclesiastes. The former is godly wisdom; the latter is usually human wisdom.
  3. Ecclesiastes 1:13 Heb Elohim: mighty, creator, ruler of man and nature.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1

1Cuvintele oratorului[a], fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deşertăciunea existenţei

„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul,
    o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Ce câştig are omul din toată osteneala
    pe care o depune sub soare?
Un neam trece şi altul vine,
    dar pământul rămâne mereu în picioare.
Soarele răsare şi apune,
    grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
Vântul bate spre sud,
    apoi se întoarce spre nord,
se întoarce din nou, umblă mereu
    şi revine continuu la circuitul său.
Toate râurile curg spre mare,
    fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
    doar ca să pornească iarăşi de acolo.
Toate lucrurile sunt obositoare,
    cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
    aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.
Ce a fost va mai fi,
    iar ce s-a făcut se va mai face!
        Nu este nimic nou sub soare!
10 Dacă cineva zice:
    «Iată un lucru nou!»,
totuşi el exista demult,
    încă din veacurile dinaintea noastră.
11 Nu ne mai amintim de cei de demult,
    tot aşa cum nici cei ce vor urma
        nu se vor mai păstra în amintirea
        celor ce vor veni după ei.“[b]

Deşertăciunea înţelepciunii

12 „Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 M-am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea. 14 Am observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

15 «Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
    iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

16 Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.» 17 M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

18 «Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare
    şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

Notas al pie

  1. Eclesiastul 1:1 Ebr.: Qohelet, termen cu sens nesigur; gr.: Ecclesiastul, termen care arată înspre o persoană care vorbeşte în faţa unei adunări (gr.: ecclesia; ebr.: qahal); sau: conducător al adunării; şi în vs. 2, 12
  2. Eclesiastul 1:11 Poate fi vorba şi despre lucruri sau fapte (vezi v. 10)