Amplified Bible

Ecclesiastes 1

The Futility of All Endeavors

1The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem.


“Vanity of vanities,” says the Preacher.
“Vanity of vanities! All [that is done without God’s guidance] is vanity [futile, meaningless—a wisp of smoke, a vapor that vanishes, merely chasing the wind].”


What advantage does man have from all his work
Which he does [a]under the sun (while earthbound)?

One generation goes and another generation comes,
But the earth remains forever.

Also, the sun rises and the sun sets;
And hurries to the place where it rises again.

The wind blows toward the south,
Then circles toward the north;
The wind circles and swirls endlessly,
And on its circular course the wind returns.

All the rivers flow into the sea,
Yet the sea is not full.
To the place where the rivers flow,
There they flow again.

All things are wearisome and all words are frail;
Man cannot express it.
The eye is not satisfied with seeing,
Nor is the ear filled with hearing.

That which has been is that which will be [again],
And that which has been done is that which will be done again.
So there is nothing new under the sun.
10 
Is there anything of which it can be said,
“See this, it is new”?
It has already existed for [the vast] ages [of time recorded or unrecorded]
Which were before us.
11 
There is no remembrance of earlier things,
Nor also of the later things that are to come;
There will be for them no remembrance
By generations who will come after them.

The Futility of Wisdom

12 I, the Preacher, have been king over Israel in Jerusalem. 13 And I set my mind to seek and explore by [man’s] [b]wisdom all [human activity] that has been done under heaven. It is a miserable business and a burdensome task which [c]God has given the sons of men with which to be busy and distressed. 14 I have seen all the works which have been done under the sun, and behold, all is vanity, a futile grasping and chasing after the wind. 15 What is crooked cannot be straightened and what is defective and lacking cannot be counted.

16 I spoke with my heart, saying, “Behold, I have acquired great [human] wisdom and experience, more than all who were over Jerusalem before me; and my mind has observed a wealth of [moral] wisdom and [scientific] knowledge.” 17 And I set my mind to know [practical] wisdom and to discern [the character of] madness and folly [in which men seem to find satisfaction]; I realized that this too is a futile grasping and chasing after the wind. 18 For in much [human] wisdom there is much displeasure and exasperation; increasing knowledge increases sorrow.

Notas al pie

  1. Ecclesiastes 1:3 Ecclesiastes expresses the view of the natural man whose interests are focused on vanishing pleasures and empty satisfactions. The natural man is not aware that all the answers to life are found in God. The natural man grovels in the earth and seeks and finds that which is futile and temporary while the spiritual man soars on wings of eagles (Is 40:31) and seeks and finds righteousness and God’s incomparable and everlasting blessings and companionship.
  2. Ecclesiastes 1:13 The “wisdom” of Proverbs is not the “wisdom” of Ecclesiastes. The former is godly wisdom; the latter is usually human wisdom.
  3. Ecclesiastes 1:13 Heb Elohim: mighty, creator, ruler of man and nature.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1:1-18

1Cuvintele oratorului1-2, 12 Ebr.: qohelet, termen cu sens nesigur. Gr.: ekklesiastes, termen care arată înspre o persoană care vorbește în fața unei adunări (gr.: ekklesia; ebr.: qahal); sau conducător al adunării., fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deșertăciunea existenței

2O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.

O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!

3Ce câștig are omul din toată osteneala

pe care o depune sub soare?

4O generație trece și apoi altă generație vine,

dar pământul rămâne mereu în picioare.

5Soarele răsare și apune,

grăbindu‑se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

6Vântul se îndreaptă spre sud

și se întoarce spre nord.

Vântul se întoarce din nou, umblă

și revine la circuitul său.

7Toate râurile curg spre mare,

fără să o umple însă;

râurile se întorc de unde au plecat,

doar ca să pornească iarăși de acolo.

8Toate lucrurile sunt obositoare,

cum nu se poate spune,

dar ochiul nu se satură să privească,

așa cum nici urechea nu se satură să asculte.

9Ce a fost va mai fi,

iar ce s‑a făcut se va mai face.

Nu este nimic nou sub soare!

10Este vreun lucru despre care cineva poate zice:

„Vezi lucrul acesta? Este nou!“?

Totuși, el exista demult,

încă din veacurile dinaintea noastră.

11Nu a rămas nicio amintire despre oamenii de demult,11 Textul sugerează că poate fi vorba și despre lucrurile sau evenimentele de la început.

tot așa cum nici cei ce vor urma

nu se vor mai păstra în amintirea

celor ce vor veni după ei.

Deșertăciunea înțelepciunii

12Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13Mi‑am îndemnat inima să caute și să cerceteze înțelepciunea cu privire la tot ce este înfăptuit sub ceruri. Aceasta este o muncă obositoare, pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 14Am observat toate lucrările care se fac sub soare și iată că toate sunt deșertăciune și goană după vânt.

15Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,

iar ce lipsește nu poate fi numărat.

16I‑am vorbit inimii mele, zicând: „Iată că mi‑am mărit și mi‑am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea. Inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință.“ 17Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia, dar mi‑am dat seama că și aceasta este goană după vânt.

18Căci unde este multă înțelepciune, este și multă supărare

și cu cât este mai multă cunoștință,

cu atât este mai multă mâhnire.