Amplified Bible

Deuteronomy 1

Israel’s History after the Exodus

1These are the words which Moses spoke to all [a]Israel [while they were still] beyond [that is, on the east side of] the Jordan [River] in the wilderness [across from Jerusalem], in the Arabah [the long, deep valley running north and south from the eastern arm of the Red Sea to beyond the Dead Sea] opposite Suph, between Paran and Tophel and Laban and Hazeroth and Dizahab (place of gold). It is [only] eleven days’ journey from Horeb (Mount Sinai) by way of Mount Seir to Kadesh-barnea [on Canaan’s border; yet Israel [b]wandered in the wilderness for forty years before crossing the border and entering Canaan, the promised land]. In the fortieth year, on the first day of the eleventh month, Moses spoke to the children of Israel in accordance with all that the Lord had commanded him to say to them, after he had defeated Sihon the king of the Amorites, who lived in Heshbon, and Og the king of Bashan, who lived at Ashtaroth in Edrei. Beyond (east of) the Jordan in the [c]land of Moab, Moses began to explain this law, saying,

“The Lord our God spoke to us at Horeb, saying, ‘You have stayed long enough on this mountain. Turn and resume your journey, and go to the hill country of the Amorites, and to all their neighbors in the Arabah, in the hill country and in the lowland (the Shephelah), in the Negev (South country) and on the coast of the [Mediterranean] Sea, the land of the Canaanites, and Lebanon, as far as the great river, the river Euphrates. Look, I have set the land before you; go in and take possession of the land which the Lord swore (solemnly promised) to your fathers, to Abraham, to Isaac, and to Jacob, to give to them and to their descendants after them.’

“I spoke to you at that time, saying, ‘I am not able to bear the burden of you alone. 10 The Lord your God has multiplied you, and look, today you are as numerous as the stars of heaven. 11 May the Lord, the God of your fathers, add to you a thousand times as many as you are and bless you, just as He has promised you! 12 How can I alone bear the weight and pressure and burden of you and your strife (contention) and complaining? 13 Choose for yourselves wise, understanding, experienced, and respected men from your tribes, and I will appoint them as heads (leaders) over you.’ 14 And you answered me, ‘The thing which you have said to do is good.’ 15 So I took the leaders of your tribes, wise and experienced men, and made them leaders over you, commanders of thousands, and hundreds, and fifties, and tens, and officers (administrators) for your tribes.

16 “Then I commanded your judges at that time, saying, ‘Hear the matters between your brothers [your fellow countrymen], and judge righteously and fairly between a man and his brother, or the stranger (resident alien, foreigner) who is with him. 17 You shall not [d]show partiality in judgment; you shall hear and pay attention to the [cases of the] least [important] as well as the great. You shall not [e]fear man, for the judgment is God’s. The case that is too hard for you [to judge], you shall bring to me, and I will hear it.’ 18 I commanded you at that time [regarding] all the things that you should do.

19 “Then we set out from Horeb (Sinai), and went through all that great and terrible wilderness which you saw on the way to the hill country of the [f]Amorites, just as the Lord our God commanded us; and we came to Kadesh-barnea. 20 And I said to you, ‘You have come to the hill country of the Amorites which the Lord our God is about to give us. 21 Behold, the Lord your God has set the land before you; go up and take possession of it, just as the Lord, the God of your fathers, has spoken to you. Do not fear or be dismayed.’

22 “Then all of you approached me and said, ‘Let us send men [into the land] before us, so that they may explore and search the area for us, and bring back to us word regarding the way we should go, and the cities we should enter.’ 23 The plan pleased me and I took twelve of your men, one man from each tribe. 24 They turned and went up into the hill country, and came to the Valley of Eshcol and spied it out. 25 Then they took some of the fruit of the land in their hands and brought it down to us; and they reported back to us, and said, ‘It is a good land which the Lord our God is about to give us.’

26 “Yet you were not willing to go up [to take possession of it], but rebelled against the command of the Lord your God. 27 You murmured and were ill-tempered (discontented) in your tents, and said, ‘Because the Lord hates us He has brought us from the land of Egypt to hand us over to the Amorites to destroy us. 28 Where can we go up? Our brothers (spies) have made our hearts melt [in fear] and demoralized us by saying, “The people are bigger and taller than we; the cities are large, and fortified [all the way up] to heaven. And besides, we saw the [giant-like] sons of the Anakim there.”’ 29 Then I said to you, ‘Do not be shocked, nor fear them. 30 The Lord your God who goes before you will fight for you Himself, just as He did for you in Egypt before your [very] eyes, 31 and in the wilderness where you saw how the Lord your God carried and protected you, just as a man carries his son, all along the way which you traveled until you arrived at this place.’ 32 Yet in spite of this word, you did not trust [that is, confidently rely on and believe] the Lord your God, 33 who went before you along the way, in fire by night and in a cloud by day, to seek a place for you to make camp and to show you the way in which you should go.

34 “And the Lord heard the sound of your words, and He was angry and took an oath, saying, 35 ‘Not one of these men, this evil generation, shall see the good land which I swore (solemnly promised) to give to your fathers, 36 except Caleb the son of Jephunneh; he shall see it, and to him and to his children I will give the land on which he has walked, because he has followed the Lord completely [and remained true to Him].’ 37 The Lord was angry with me also because of you, saying, ‘Not even you shall enter Canaan. 38 Joshua the son of Nun, who stands before you, he shall enter there. Encourage and strengthen him, for he shall cause Israel to inherit it. 39 Moreover, your little ones whom you said would become prey, and your sons, who today have no knowledge of good or evil, shall enter Canaan, and I will give it to them and they shall possess it. 40 But as for you, turn around and set out for the wilderness by way of the Red Sea (Sea of Reeds).’

41 “Then you answered and said to me, ‘We have sinned against the Lord. We will go up and fight, just as the Lord our God has commanded us.’ So you [g]equipped every man with weapons of war, and regarded it as easy to go up into the hill country. 42 But the Lord said to me, ‘Say to them, “Do not go up and do not fight, for I am not among you [because of your rebellion]; otherwise you will be [badly] defeated by your enemies.”’ 43 So I spoke to you, but you would not listen. Instead you rebelled against the command of the Lord, and acted presumptuously and went up into the hill country. 44 Then the Amorites who lived in that hill country came out against you and chased you as bees do, and struck you down in Seir as far as Hormah. 45 And you returned and wept before the Lord; but the Lord would not listen to your voice nor pay attention to you. 46 So you stayed in Kadesh; many days you stayed there.

Notas al pie

  1. Deuteronomy 1:1 In general, sons (children) of Israel or Israel or Israelites refers to all the people (males and females) of the various tribes descended from the twelve sons (Gen 35:23-26) of Jacob (later renamed Israel by God). In verses concerning things such as warfare or circumcision sons of Israel or Israel or Israelites usually refers only to the males. Tribes of ancient people were identified by the name of their founding ancestor. Therefore, this same general rule applies when referring to individual tribal groups, e.g. sons of Reuben, Reuben, Reubenites and so throughout.
  2. Deuteronomy 1:2 God punished the children of Israel for their lack of faith (Num 14:1-3), their disobedience, and their worship of false gods at Mount Sinai (Ex 32:1-6; Deut 9:12, 16); however, God also used this time to teach the Israelites, through Moses, exactly what was expected of them once they possessed their promised land.
  3. Deuteronomy 1:5 This area is now part of the modern-day Hashemite Kingdom of Jordan. In ancient times it was a strip of mountainous land on the eastern side of the Dead Sea. Moab, forefather of the Moabites, was the son of Lot, through his elder daughter (Gen 19:30-38).
  4. Deuteronomy 1:17 Lit recognize faces.
  5. Deuteronomy 1:17 Lit fear because of the face of.
  6. Deuteronomy 1:19 A tribal people descended from Canaan the son of Ham the son of Noah. The Amorites were so prominent that “Amorite” is sometimes used interchangeably with “Canaanite” to refer to all the people living in Canaan.
  7. Deuteronomy 1:41 Lit girded.

Nouă Traducere În Limba Română

Deuteronom 1

Recapitularea istoriei în Transiordania. Porunca de a părăsi Horebul

1Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea lui Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba[a], faţă în faţă cu Suf, între Paran şi Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. Distanţa de la Horeb până la Kadeş-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.

În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea[b], Moise le-a spus israeliţilor ceea ce Domnul i-a poruncit să le spună. Aceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amorit, care locuia la Heşbon şi pe Og, regele Başanului, care locuia la Aştarot, în Edrei.

Dincolo de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:

Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb şi ne-a zis: «Aţi locuit destulă vreme pe muntele acesta. Întoarceţi-vă şi plecaţi; mergeţi înspre regiunea muntoasă a amoriţilor şi înspre toţi locuitorii dimprejurul ei – din Araba, din regiunea muntoasă[c] şi din zona deluroasă[d], din Neghev[e] şi de pe ţărmul mării – înspre ţara canaaniţilor şi înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. Priviţi, v-am pus ţara înainte! Intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a promis părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da lor şi seminţei[f] lor.»

Desemnarea liderilor

V-am spus atunci: «Nu sunt în stare să vă port singur.» 10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit şi iată că astăzi sunteţi la fel de numeroşi ca stelele cerului. 11 Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, să vă înmulţească de o mie de ori şi să vă binecuvânteze după cum a promis. 12 Deci cum puteam eu să port de unul singur povara voastră, problemele voastre şi certurile voastre? 13 De aceea v-am spus: «Alegeţi din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, iar eu îi voi pune conducători peste voi!» 14 Voi mi-aţi răspuns atunci că porunca pe care v-am dat-o este un lucru bun.

15 Prin urmare, am luat căpetenii din seminţiile voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni; i-am rânduit ca dregători în seminţiile voastre. 16 Le-am dat porunci, în acelaşi timp, şi judecătorilor voştri şi le-am zis: «Să ascultaţi neînţelegerile dintre fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele său sau cu străinul. 17 Să nu fiţi părtinitori în judecată, ci să-l ascultaţi pe cel mic la fel ca şi pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceţi la mine ca să le ascult.» 18 La vremea aceea v-am poruncit tot ce aveaţi de făcut.

Trimiterea iscoadelor

19 Am plecat din Horeb, aşa cum Domnul, Dumnezeul nostru, ne poruncise, am călătorit prin toată pustia cea mare şi înfricoşătoare, pe care aţi văzut-o, mergând pe drumul către regiunea muntoasă a amoriţilor şi am ajuns la Kadeş-Barnea. 20 Atunci eu v-am spus: «Aţi ajuns în regiunea muntoasă a amoriţilor, pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul, Dumnezeul vostru, v-a pus ţara înainte. Duceţi-vă şi luaţi-o în stăpânire, aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. Să nu vă fie frică şi să nu vă înspăimântaţi.»

22 Atunci v-aţi apropiat de mine şi mi-aţi zis: «Să trimitem câţiva bărbaţi înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm şi la cetăţile în care vom intra.» 23 Propunerea voastră mi s-a părut bună, astfel că am luat doisprezece bărbaţi dintre voi, câte un om din fiecare seminţie. 24 Ei au plecat, au trecut muntele, au ajuns în valea Eşcol şi au început să iscodească ţara. 25 Au luat cu ei din roadele ţării, ni le-au adus şi s-au întors cu următorul mesaj: «Ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă este bună.»

Răzvrătirea poporului

26 Dar voi n-aţi vrut să mergeţi şi v-aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. 27 Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi spus: «Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriţilor ca să fim nimiciţi. 28 Unde să mergem? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii ţării sunt mai puternici şi mai înalţi decât noi. Cetăţile lor sunt mari, fortificate până la cer; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi[g]!’»

29 Dar eu v-am zis să nu vă temeţi şi să nu vă fie frică de ei, 30 fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră şi El se va lupta pentru voi, tot aşa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voştri. 31 Apoi, în pustie aţi văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, s-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijeşte de fiul său, pe toată perioada călătoriei, până când aţi ajuns în acest loc.

32 Cu toate acestea, nu v-aţi încrezut în Domnul, Dumnezeul vostru, 33 Care mergea înaintea voastră pe drum,

într-un stâlp de foc noaptea şi într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas şi să vă arate drumul pe care să mergeţi.

34 Când Domnul a auzit ceea ce aţi vorbit, El s-a mâniat şi a jurat zicând: 35 «Nici un bărbat din generaţia aceasta rea nu va vedea ţara aceea bună pe care le-am promis-o, prin jurământ, strămoşilor voştri, 36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea şi Eu îi voi da lui şi fiilor lui ţara în care merge, pentru că L-a urmat din toată inima pe Domnul.»

37 Domnul s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră şi mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea, 38 însă Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea. Încurajează-l, căci el îl va pune pe Israel s-o ia în stăpânire. 39 Cu privire la copilaşii voştri, despre care aţi spus că vor fi pradă şi la fiii voştri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în ţară; Eu le-o voi da şi ei o vor stăpâni. 40 Cât despre voi, întoarceţi-vă şi mergeţi în pustie, pe drumul către Marea Roşie[h]

41 Voi însă aţi început să-mi spuneţi: «Am păcătuit împotriva Domnului! Ne vom duce să ne luptăm, aşa cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru!» Şi astfel v-aţi luat armele şi aţi îndrăznit să vă urcaţi pe vârful muntelui. 42 Dar Domnul mi-a poruncit să vă spun astfel: «Să nu vă urcaţi şi să nu vă luptaţi pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri.»

43 V-am vorbit, dar nu m-aţi ascultat. V-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi, încrezători, v-aţi urcat pe munte. 44 Atunci amoriţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele şi v-au zdrobit din Seir până la Horma. 45 Când v-aţi întors, aţi plâns înaintea Domnului, dar El nu v-a ascultat plânsetul şi nu v-a luat în seamă. 46 Şi aşa aţi rămas la Kadeş, unde aţi locuit multe zile.

Notas al pie

  1. Deuteronom 1:1 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileii până la Marea Roşie; de obicei se referă la Valea Iordanului
  2. Deuteronom 1:3 Luna Şebat (ianuarie-februarie), în al patruzecilea an de la ieşirea din Egipt
  3. Deuteronom 1:7 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului şi zona deluroasă
  4. Deuteronom 1:7 Ebr.: Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
  5. Deuteronom 1:7 Ţinutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
  6. Deuteronom 1:8 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  7. Deuteronom 1:28 Locuitori străvechi ai Canaanului, descrişi ca fiind uriaşi (Num. 13:33)
  8. Deuteronom 1:40 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26