Amplified Bible

2 Samuel 16

Ziba, a False Servant

1When David was a little past the summit [of the Mount of Olives], behold, Ziba, the servant of [a]Mephibosheth, met him with a team of saddled donkeys, and on them were two hundred loaves of bread, a hundred clusters of raisins, a hundred summer fruits, and a [b]jug of wine. The king said to Ziba, “Why do you have these?” Ziba said, “The donkeys are for the king’s household (family) to ride on, the bread and summer fruit for the young men to eat, and the wine is for anyone to drink who becomes weary in the wilderness.” Then the king said, “And where is your [c]master’s son [Mephibosheth]?” Ziba said to the king, “Behold, he remains in Jerusalem, for he said, ‘Today the house of Israel will give me back the kingdom of my [d]father.’” Then the king said to Ziba, “[e]Behold, everything that belonged to Mephibosheth is [now] yours.” Ziba said, “I bow down [in honor and gratitude]; let me find favor in your sight, O my lord the king.”

David Is Cursed

When King David came to Bahurim, a man named Shimei, the son of Gera, came out from there. He was of the family of Saul’s household and he was cursing continually as he came out. He threw stones at David and at all the [f]servants of King David; yet all the people and all the warriors remained on his right and on his left. This is what Shimei said as he cursed: “Get out, get out, you man of bloodshed, you worthless and useless man! The Lord has returned upon you all the bloodshed of the house of Saul, in whose place you have reigned; and the Lord has given the kingdom into the hands of Absalom your son. And behold, you are caught in your own evil, for you are a man of bloodshed!”

Then Abishai [David’s nephew], the son of Zeruiah, said to the king, “Why should this dead dog (despicable person) curse my lord the king? Let me go over and take off his head.” 10 But the king said, “[g]What business is this of yours, O sons of Zeruiah? If Shimei is cursing because the Lord said to him, ‘Curse David,’ then who should say, ‘Why have you done so?’” 11 Then David said to Abishai and to all his servants, “Look, my son [Absalom] who came from my own body, is seeking my life; how much more [reason] now [does] this Benjamite [have to curse me]? Let him alone and let him curse, for [it could be that] the Lord has told him [to do it]. 12 Perhaps the Lord will look on the wrong done to me [by Shimei, if he is acting on his own]; and [in that case perhaps] the Lord will this day return good to me in place of his cursing.” 13 So David and his men went on the road; and Shimei went along on the hillside close beside David and cursed as he went and threw stones and dust at him. 14 The king and all the people who were with him arrived [at the Jordan River] weary, and he refreshed himself there.

Absalom Enters Jerusalem

15 Then Absalom and all the people, the men of Israel, entered Jerusalem, and Ahithophel with him. 16 Now it happened when Hushai the Archite, David’s friend, came to Absalom, Hushai said to him, “Long live the king! Long live the king!” 17 Absalom said to Hushai, “Is this your loyalty to your friend? Why did you not go with your friend?” 18 Hushai said to Absalom, “No! For whomever the Lord and this people and all the men of Israel have chosen [as king], I will be his, and I will remain with him. 19 Besides, whom should I serve? Should I not serve in the presence of David’s son? As I have served in your father’s presence, so I shall serve in your presence.”

20 Then Absalom said to Ahithophel, “Give me your advice. What should we do?” 21 Ahithophel said to Absalom, “Go in to your father’s [h]concubines, whom he has left behind to take care of the house; then all Israel will hear that you have made yourself odious to your father. Then the hands of all who are with you will be strengthened [by your boldness and audacity].” 22 So they pitched a tent for Absalom on the roof [of the king’s palace], and [i]Absalom went in to his father’s concubines in the sight of all Israel. 23 The advice of Ahithophel, which he gave in those days, was as if a man had consulted the word of God; that is how all Ahithophel’s counsel was regarded by both David and Absalom.

Notas al pie

  1. 2 Samuel 16:1 The lame son of Jonathan who was the son of King Saul.
  2. 2 Samuel 16:1 This was a bag made from almost the entire skin of an animal. New wine was always put in a new bag so that the bag would stretch as the wine continued to ferment, and then the bag would harden.
  3. 2 Samuel 16:3 I.e. Saul’s grandson.
  4. 2 Samuel 16:3 The reference is to his dead grandfather, King Saul.
  5. 2 Samuel 16:4 Because the rebellion was in progress it was easy for Ziba to trick David with the gifts and his lie.
  6. 2 Samuel 16:6 See note 15:14.
  7. 2 Samuel 16:10 Lit What to me and to you.
  8. 2 Samuel 16:21 See note Gen 22:24.
  9. 2 Samuel 16:22 This outrageous act was an assumption of absolute power, and signified an irreversible break in Absalom’s relationship with his father. Nathan the prophet had prophesied that David would be publicly humiliated in this way.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 16

David şi Ţiba

1Îndată ce a trecut de vârful muntelui, pe David l-a întâmpinat Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet. Acesta avea cu el o pereche de măgari încărcaţi cu două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine şi un burduf de vin. Regele l-a întrebat:

– Ce vrei să faci cu aceste lucruri?

– Măgarii, a răspuns Ţiba, sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească; pâinile şi turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi istoviţi în pustie.

– Nepotul stăpânului tău unde este? l-a mai întrebat regele.

– A rămas în Ierusalim, i-a răspuns Ţiba, pentru că a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“

Atunci regele i-a zis:

– Tot ce aparţinuse lui Mefiboşet este acum al tău.

– Mă închin înaintea ta, i-a zis Ţiba. Fie să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu, regele.

Şimei îl blestemă pe David

În timp ce regele David se apropia de Bahurim, din cetate a ieşit un bărbat care a început să blesteme. Numele lui era Şimei, fiul lui Ghera, din clanul lui Saul. Acesta a început să arunce cu pietre în David şi în toţi slujitorii regelui David, în timp ce întreaga oştire şi toţi vitejii se aflau la dreapta şi la stânga regelui. Blestemându-l pe David, Şimei striga:

– Pleacă! Pleacă, om al sângelui şi nelegiuit ce eşti! Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Astfel că Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom, iar tu eşti nenorocit, căci eşti un om al sângelui.

Abişai, fiul Ţeruiei, i-a zis regelui:

– Cum îndrăzneşte acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie să mă duc şi să-i retez capul!

10 – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? a zis regele. Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“ Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“

11 Apoi David le-a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi:

– Propriul meu fiu caută să-mi ia viaţa. Cu atât mai mult, acum, acest beniamit! Lăsaţi-l să blesteme pentru că Domnul i-a spus s-o facă! 12 Poate că Domnul va privi spre necazul meu şi îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.

13 David şi oamenii săi şi-au continuat drumul, în timp ce Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând şi aruncând pietre şi praf după acesta. 14 În cele din urmă, David şi toţi cei care-l însoţeau au ajuns istoviţi la un loc anume şi s-au odihnit acolo.

Sfaturile lui Ahitofel şi Huşai

15 Între timp, Absalom şi toţi israeliţii care-l însoţeau, au ajuns la Ierusalim; împreună cu el era şi Ahitofel. 16 Ajungând la Ierusalim, architul Huşai, prietenul lui David, s-a înfăţişat înaintea lui Absalom, zicându-i:

– Trăiască regele! Trăiască regele!

17 – Aceasta este loialitatea pe care o ai faţă de prietenul tău? l-a întrebat Absalom. De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?

18 – Pentru că, i-a răspuns Huşai, voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul, acest popor şi toţi israeliţii. Cu acela voi rămâne. 19 De altfel, cui ar trebui să-i slujesc? Oare nu fiului său? Cum l-am slujit pe tatăl tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.

20 Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel:

– Sfătuiţi-vă împreună! Ce avem de făcut?

21 – Intră la[a] ţiitoarele tatălui tău[b], pe care el le-a lăsat să îngrijească de palat! i-a zis Ahitofel. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui şi astfel toţi cei ce sunt de partea ta se vor întări.

22 Au întins, aşadar, un cort pentru Absalom pe acoperiş, iar acesta a intrat la ţiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel. 23 În acea vreme, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeaşi autoritate ca şi când cineva L-ar fi întrebat pe Dumnezeu. Aşa erau toate sfaturile pe care le dădea Ahitofel atât lui David, cât şi lui Absalom.

Notas al pie

  1. 2 Samuel 16:21 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale; şi în v. 22
  2. 2 Samuel 16:21 Vezi nota de la 3:7