Amplified Bible

2 Chronicles 34

Josiah Succeeds Amon in Judah

1Josiah was eight years old when he became king, and he reigned for thirty-one years in Jerusalem. He did what was right in the sight of the Lord, and walked in the ways of David his father (forefather) and did not turn aside either to the right or to the left. For in the eighth year of his reign, while he was still young (sixteen), he began to seek after and inquire of the God of his father David; and in the twelfth year he began to purge Judah and Jerusalem of the high places, the Asherim, and the carved and cast images. They tore down the altars of the Baals in his presence; he cut to pieces the incense altars that were high above them; he also smashed the Asherim and the carved images and the cast images to pieces, and ground them to dust and scattered it on the graves of those who had sacrificed to them. Then Josiah burned the bones of the [pagan] priests on their altars and purged and cleansed Judah and Jerusalem. In the cities of Manasseh, Ephraim, Simeon, and as far as Naphtali, in their surrounding ruins, he tore down the altars and beat and crushed the Asherim and the carved images into powder, and cut to pieces all the incense altars throughout the land of Israel. Then he returned to Jerusalem.

Josiah Repairs the Temple

In the eighteenth year of Josiah’s reign, when he had purged the land and the [Lord’s] house, he sent Shaphan the son of Azaliah, and Maaseiah the governor of the city, and Joah the son of Joahaz the recorder (secretary), to repair the house of the Lord his God. When they came to Hilkiah the high priest, they delivered the money that had been brought into the house of God, which the Levites, who guarded the doors, had collected from Manasseh and Ephraim, and from all the remnant of Israel, and from all Judah and Benjamin, and the inhabitants of Jerusalem. 10 Then they gave it to the workmen who were appointed over the house of the Lord, and the workmen who were working in the house of the Lord gave it [to others] to repair and restore the house (temple). 11 They in turn gave it to the carpenters and builders to buy quarried stone and timber for couplings (trusses, braces) and to make beams for the houses which the kings of Judah had let go to ruin. 12 The men did the work faithfully with foremen over them to supervise and inspect [their work]: Jahath and Obadiah, the Levites of the sons of Merari, and Zechariah and Meshullam of the sons of the Kohathites, and the Levites, all who were skillful with musical instruments. 13 They were also in charge of the burden bearers [who carried heavy loads], and supervised all the workmen in any kind of service; and some of the Levites were scribes and officials and gatekeepers.

Hilkiah Discovers Lost Book of the Law

14 When they were bringing out the money which had been brought into the house of the Lord, Hilkiah the priest found the Book of the Law of the Lord given by Moses. 15 Hilkiah told Shaphan the scribe, “I have found the Book of the Law in the house of the Lord.” And he gave the book to Shaphan. 16 Shaphan brought the book to the king, but [first] reported further to him, “Your servants are doing everything that was entrusted to them. 17 They have emptied out the money that was found in the house of the Lord, and have delivered it into the hands of the overseers and the workmen.” 18 Then Shaphan the scribe told the king, “Hilkiah the priest has given me a book.” And Shaphan read from it in the presence of the king.

19 When the king heard the words of the Law, he tore his clothes. 20 Then the king commanded Hilkiah, Ahikam the son of Shaphan, Abdon the son of Micah, Shaphan the scribe, and Asaiah a servant of the king, saying, 21 “Go, inquire of the Lord for me and for those who are left in Israel and in Judah in regard to the words of the book which has been found; for great is the wrath of the Lord which has been poured out on us because our fathers have not kept and obeyed the word of the Lord, to act in accordance with everything that is written in this book.”

Huldah, the Prophetess, Speaks

22 So Hilkiah and those whom the king had told went to Huldah the prophetess, the wife of Shallum the son of Tokhath, the son of Hasrah, keeper of the wardrobe (now she lived in Jerusalem, in the Second Quarter); and they spoke to her about this. 23 And she answered them, “Thus says the Lord, the God of Israel: ‘Tell the man who sent you to me, 24 thus says the Lord: “Behold, I am bringing evil on this place and on its inhabitants, all the curses that are written in the book which they have read in the presence of the king of Judah. 25 Because they have abandoned (rejected) Me and have burned incense to other gods, in order to provoke Me to anger with all the works of their hands, [a]My wrath will be poured out on this place and it will not be extinguished.”’ 26 But you shall say the following to King Josiah of Judah, who sent you to inquire of the Lord: ‘Thus says the Lord God of Israel, concerning the words which you have heard, 27 “Because your heart was gentle and penitent and you humbled yourself before God when you heard His words against this place and its inhabitants, and humbled yourself before Me, and tore your clothes and wept before Me, I also have heard you,” declares the Lord. 28 “Behold, I will gather you to your fathers [in death], and you shall be gathered to your grave in peace, and your eyes shall not see all the evil which I am going to bring on this place and on its inhabitants.”’” So they brought back word to the king.

29 Then the king sent word and gathered all the elders of Judah and Jerusalem. 30 And the king went up to the house of the Lord with all the men of Judah, the inhabitants of Jerusalem, the priests, the Levites, and all the people, from the greatest to the least; and he read aloud so they could hear all the words of the Book of the Covenant which was found in the house of the Lord.

Josiah’s Good Reign

31 Then the king stood in his place and made a covenant before the Lord—to walk after (obey) the Lord, and to keep His commandments, His testimonies, and His statutes with all his heart and with all his soul, to perform the words of the covenant written in this book. 32 Further, he made all who were present in Jerusalem and Benjamin stand [with him, in confirmation of it]. So the inhabitants of Jerusalem acted in accordance with the covenant of God, the God of their fathers. 33 Josiah removed all the [pagan] repulsive things from all the lands belonging to the sons (descendants) of Israel, and made all who were present in Israel serve the Lord their God. Throughout his lifetime they did not turn from following the Lord God of their fathers.

Notas al pie

  1. 2 Chronicles 34:25 God’s wrath would “not be extinguished,” but that does not mean it would go on forever. It means it will consume all of what it was meant to consume.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Cronici 34

Domnia lui Iosia peste Iuda

1Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de treizeci şi unu de ani. El a făcut ce este drept înaintea Domnului şi a umblat în căile strămoşului său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga. În al optulea an al domniei sale, pe când era încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, strămoşul său, pentru ca în al doisprezecelea an al domniei sale să înceapă să cureţe ţinutul lui Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de aşere, de idoli ciopliţi şi de idoli turnaţi. Au dărâmat în prezenţa lui altarele baalilor şi au tăiat în bucăţi altarele pentru tămâiere care erau deasupra acestora; a sfărâmat aşerele, idolii ciopliţi şi idolii turnaţi, i-a făcut pulbere şi a presărat-o pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe, iar oasele preoţilor lor le-a ars pe altarele lor. Astfel, Iosia a curăţit ţinutul lui Iuda şi Ierusalimul. În cetăţile lui Manase, Efraim, Simeon şi până în Neftali, precum şi în ruinele dimprejurul lor, a dărâmat altarele şi aşerele, a făcut pulbere idolii ciopliţi şi a tăiat în bucăţi toate altarele pentru tămâiere din tot ţinutul lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Restaurarea Casei Domnului

În al optsprezecelea an al domniei sale, tot ca să cureţe ţara şi Casa, Iosia l-a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, conducătorul cetăţii, şi pe Ioah, fiul arhivarului Ioahaz, ca să restaureze Casa Domnului, Dumnezeul lui. Aceştia s-au dus la marele preot Hilchia şi i-au dat argintul care a fost adus la Casa lui Dumnezeu, cel care fusese adunat de leviţi, adică de paznicii porţii, de la cei din Manase şi Efraim, de la toată rămăşiţa lui Israel, de la toţi cei din Iuda şi Beniamin şi de la locuitorii Ierusalimului. 10 Ei au dat argintul celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului, iar aceştia l-au dat lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului, pentru repararea şi restaurarea Casei; 11 l-au dat tâmplarilor şi constructorilor ca să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi, precum şi pentru placarea clădirilor distruse de regii lui Iuda. 12 Oamenii îşi făceau cu credincioşie lucrarea. Peste ei au fost numiţi ca supraveghetori Iahat şi Obadia, leviţi dintre urmaşii lui Merari, precum şi Zaharia şi Meşulam, dintre chehatiţi. Toţi leviţii care erau pricepuţi să cânte la instrumente muzicale 13 vegheau asupra cărăuşilor şi îi supravegheau pe toţi cei ce făceau lucrarea, potrivit slujbelor lor, în timp ce alţi leviţi erau scribi, dregători şi portari.

Cartea Legii şi reforma religioasă

14 În timp ce scoteau argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit Cartea Legii Domnului dată prin Moise. 15 Hilchia a luat cuvântul şi i-a zis scribului Şafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i-a dat Cartea lui Şafan. 16 Şafan a adus Cartea la rege şi i-a adus totodată şi următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ceea ce le-ai dat să facă. 17 Ei au strâns argintul care se afla în Casa Domnului şi l-au încredinţat celor ce supraveghează şi celor ce fac lucrarea.“ 18 Apoi scribul Şafan l-a înştiinţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte!“ Apoi a început să citească din ea înaintea regelui. 19 Când a auzit regele cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele. 20 Şi regele le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica[a], scribului Şafan şi lui Asaia, slujitorul regelui, astfel: 21 „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi a lui Iuda, în legătură cu ceea ce este scris în Cartea care a fost găsită! Căci mare este mânia Domnului care s-a revărsat asupra noastră, pentru că strămoşii noştri nu au păzit Cuvântul Domnului şi nu au împlinit tot ce este scris în Cartea aceasta.“

22 Hilchia şi oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Tokhat[b], fiul lui Hasra[c], păzitorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou[d] şi i-au spus toate acestea. 23 Ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneţi omului care v-a trimis la mine că 24 aşa vorbeşte Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, potrivit cu toate blestemele care sunt scrise în Cartea citită înaintea regelui lui Iuda. 25 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate faptele mâinilor lor, mânia Mea se va dezlănţui în locul acesta şi nu se va stinge!» 26 Totodată spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 27 ‘Pentru că ţi s-a înmuiat inima şi te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, iată că şi Eu am auzit, zice Domnul! 28 De aceea te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui!’»“ Ei i-au adus regelui răspunsul acesta. 29 Atunci regele i-a strâns pe toţi cei din sfatul bătrânilor lui Iuda şi ai Ierusalimului. 30 Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu leviţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului care a fost găsită în Casa Domnului. 31 Regele a stat în picioare lângă locul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Sale, din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele legământului, scrise în Cartea aceasta. 32 Apoi el i-a determinat să intre în legământ pe toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi astfel locuitorii Ierusalimului au urmat legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul strămoşilor lor. 33 Regele Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate teritoriile locuite de israeliţi şi i-a determinat pe toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeul lor. Cât timp a trăit Iosia, israeliţii nu s-au îndepărtat de Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor.

Notas al pie

  1. 2 Cronici 34:20 Numit şi Acbor, fiul lui Micaia
  2. 2 Cronici 34:22 Numit şi Tikva
  3. 2 Cronici 34:22 Numit şi Harhas
  4. 2 Cronici 34:22 Sau: al doilea cartier, posibil o zonă a oraşului unde locuiau cei mai înstăriţi