David en Nob
1Cuando David llegó a Nob, fue a ver al sacerdote Ajimélec, quien al encontrarse con David se puso nervioso.
—¿Por qué vienes solo? —preguntó—. ¿Cómo es que nadie te acompaña?
2David respondió:
—Vengo por orden del rey, pero nadie debe saber a qué me ha enviado ni cuál es esa orden. En cuanto a mis hombres, ya les he indicado dónde encontrarnos. 3¿Qué provisiones tienes a mano? Dame unos cinco panes o algo más que tengas.
4—No tengo a la mano pan común y corriente —contestó el sacerdote—. Podría darte el pan consagrado, si es que tus hombres se han abstenido por lo menos de estar con mujeres.
5David respondió:
—Te aseguro que, como es la costumbre cuando salimos en una expedición, no hemos tenido contacto con mujeres. Además, mis hombres21:5 mis hombres. Lit. los utensilios de los jóvenes. se consagran incluso en expediciones ordinarias, así que con más razón están consagrados ahora.
6Por tanto, el sacerdote entregó a David el pan consagrado, ya que no había otro. Era el pan de la Presencia que había sido quitado de delante del Señor y reemplazado por el pan caliente del día.
7Aquel día estaba allí uno de los oficiales de Saúl, que se había quedado detenido ante el Señor. Se trataba de un edomita llamado Doeg, que era jefe de los pastores de Saúl.
8David preguntó a Ajimélec:
—¿No tienes a la mano una lanza o una espada? Tan urgente era el encargo del rey que no alcancé a tomar mi espada ni mis otras armas.
9El sacerdote respondió:
—Aquí tengo la espada del filisteo Goliat, a quien mataste en el valle de Elá. Está detrás del efod, envuelta en un paño. Puedes llevártela, si quieres. Otras armas no tengo.
—Dámela —dijo David—. ¡Es la mejor que podrías ofrecerme!
David en Gat
10Ese mismo día David, todavía huyendo de Saúl, se dirigió a Aquis, rey de Gat. 11Los oficiales dijeron a Aquis:
—¿No es este David, el rey del país? ¿No es él por quien danzaban, y en los cantos decían:
«Saúl mató a sus miles,
pero David, a sus diez miles»?
12Al oír esto, David se preocupó y tuvo mucho miedo de Aquis, rey de Gat. 13Por lo tanto, fingió perder la razón y, en público, comenzó a portarse como un loco, haciendo garabatos en las puertas y dejando que la saliva le corriera por la barba.
14Aquis dijo entonces a sus oficiales:
—Pero ¿qué, no se fijan? ¡Ese hombre está loco! ¿Para qué me lo traen? 15¿Acaso me hacen falta más locos que encima me traen a este para hacer sus locuras en mi presencia? ¡Sáquenlo de mi palacio!
Fuga lui David la Nob
1David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i‑a ieșit în întâmpinare tremurând și l‑a întrebat:
– De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?
2David i‑a răspuns preotului Ahimelek:
– Regele mi‑a încredințat o misiune, zicându‑mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te‑am trimis și pe care ți‑am încredințat‑o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. 3Acum însă ce ai la îndemână? Dă‑mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.
4Dar preotul i‑a răspuns lui David, zicând:
– Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot doar să‑ți dau pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s‑au ferit de împreunarea cu femei.4 Vezi Lev. 24:5-9; Ex. 19:15.
5David i‑a răspuns preotului:
– Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile5 Sau: lucrurile. tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?
6Atunci preotul i‑a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.6 Vezi Lev. 24:5-9.
7În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
8David i‑a zis lui Ahimelek:
– Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi‑am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.
9Preotul i‑a răspuns:
– Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l‑ai ucis în valea Ela, este înfășurată într‑o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s‑o iei, ia‑o, căci în afară de aceasta, nu este alta.
David a zis:
– Nu este alta ca ea! Dă‑mi‑o!
Fuga lui David la Gat
10David s‑a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.
11Slujitorii lui Achiș i‑au zis acestuia:
– Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii?“
12David a pus la inimă aceste cuvinte și s‑a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului. 13Și, înaintea ochilor lor, și‑a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să‑i curgă saliva pe barbă.
14Atunci Achiș le‑a zis slujitorilor săi:
– Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l‑ați adus? 15Oare duc eu lipsă de nebuni de l‑ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?
