Discurso de despedida de Samuel
1Samuel habló a todo Israel:
—¡Préstenme atención! Yo les he hecho caso en todo lo que me han pedido y les he dado un rey que los gobierne. 2Ya tienen al rey que va a dirigirlos. En cuanto a mí, ya estoy viejo y lleno de canas, y mis hijos son parte del pueblo. Yo los he guiado a ustedes desde mi juventud hasta la fecha. 3Aquí me tienen. Pueden acusarme en la presencia del Señor y de su ungido. ¿A quién le he robado un buey o un asno? ¿A quién he defraudado? ¿A quién he oprimido? ¿Por quién me he dejado sobornar? Acúsenme y pagaré lo que corresponda.
4—No nos has defraudado —respondieron—; tampoco nos has oprimido ni has robado nada a nadie.
5Samuel insistió:
—¡Que el Señor y su ungido sean hoy testigos de que ustedes no me han hallado culpable de nada!
—¡Él es testigo! —fue la respuesta del pueblo.
6Además Samuel dijo:
—Testigo es el Señor, quien escogió a Moisés y a Aarón para sacar de Egipto a los antepasados de ustedes. 7Y ahora, préstenme atención. El Señor los ha colmado de beneficios a ustedes y a sus antepasados, pero yo tengo una querella contra ustedes ante el Señor.
8»Después de que Jacob entró en Egipto, sus descendientes clamaron al Señor. Entonces el Señor envió a Moisés y a Aarón para sacarlos de Egipto y establecerlos en este lugar.
9»Pero, como se olvidaron de su Señor y Dios, él los entregó al poder de Sísara, comandante del ejército de Jazor, y al poder de los filisteos y del rey de Moab; y ellos les hicieron la guerra. 10Por eso ustedes clamaron al Señor: “Hemos pecado al abandonar al Señor y adorar a los ídolos de Baal y a las imágenes de Astarté. Pero ahora, si nos libras del poder de nuestros enemigos, solo a ti te serviremos”. 11Entonces el Señor envió a Yerubaal, Barac,12:11 Barac (mss. de LXX y Siríaca); Bedán (TM, Qumrán). Jefté y Samuel, y los libró a ustedes del poder de los enemigos que los rodeaban, para que vivieran seguros.
12»No obstante, cuando ustedes vieron que Najás, rey de los amonitas, los amenazaba, me dijeron: “¡No! ¡Queremos que nos gobierne un rey!”. Y esto, a pesar de que el Señor su Dios es el rey de ustedes. 13Pues bien, aquí tienen al rey que pidieron y que han escogido. Pero tengan en cuenta que es el Señor quien les ha dado ese rey. 14Si ustedes y el rey que los gobierne temen al Señor su Dios, y le sirven y obedecen, acatando sus mandatos y manteniéndose fieles a él, ¡magnífico! 15En cambio, si desobedecen al Señor y no acatan sus mandatos, él descargará su mano sobre ustedes como la descargó contra sus antepasados.
16»Y ahora, préstenme atención y observen con sus propios ojos algo grandioso que el Señor va a hacer. 17Ahora no es tiempo de lluvias, sino de cosecha de trigo. Sin embargo, voy a invocar al Señor, y él enviará truenos y lluvia; así se darán cuenta de la gran maldad que han cometido ante el Señor al pedir un rey».
18Samuel invocó al Señor y ese mismo día el Señor mandó truenos y lluvia. Todo el pueblo sintió un gran temor ante el Señor y ante Samuel, 19y dijeron a Samuel:
—Ora al Señor tu Dios por nosotros, tus siervos, para que no nos quite la vida. A todos nuestros pecados hemos añadido la maldad de pedirle un rey.
20—No teman —respondió Samuel—. Aunque ustedes han cometido una gran maldad, no se aparten del Señor; más bien, sírvanle de todo corazón. 21No se alejen de él por seguir a ídolos inútiles que no los pueden ayudar ni rescatar, pues no sirven para nada. 22Por amor a su gran nombre, el Señor no rechazará a su pueblo; de hecho, él se ha dignado hacerlos a ustedes su propio pueblo. 23En cuanto a mí, que el Señor me libre de pecar contra él dejando de orar por ustedes. Yo seguiré enseñándoles el camino bueno y recto. 24Pero los exhorto a temer al Señor y a servirle fielmente y de todo corazón, recordando los grandes beneficios que él ha hecho en favor de ustedes. 25Si persisten en la maldad, tanto ustedes como su rey serán destruidos.
Discursul de bun‑rămas al lui Samuel
1Samuel a zis întregului Israel:
– Iată, am ascultat tot ceea ce mi‑ați cerut și am pus astfel un rege peste voi. 2Acum, iată regele care va merge înaintea voastră! Cât despre mine, eu am îmbătrânit și am încărunțit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinerețea mea și până în ziua aceasta. 3Iată‑mă! Mărturisiți acum împotriva mea înaintea Domnului și înaintea unsului Său! Cui i‑am luat boul sau cui i‑am luat măgarul? Pe cine am asuprit sau pe cine am chinuit? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii în privința lui? Spuneți‑mi și vă voi da înapoi.
4Ei au zis:
– Nu ne‑ai asuprit, nu ne‑ai chinuit și n‑ai luat nimic din mâna nimănui.
5Atunci el le‑a zis:
– Domnul este martor împotriva voastră și unsul Său este martor în ziua aceasta că nu m‑ați găsit vinovat cu nimic.
Ei au răspuns:
– El este martor.
6Samuel a zis poporului:
– Domnul este Cel Care i‑a ales pe Moise și pe Aaron și Care i‑a scos pe părinții voștri din țara Egiptului. 7Acum rămâneți aici ca să vă confrunt, înaintea Domnului, cu toate faptele drepte pe care le‑a făcut El pentru voi și pentru părinții voștri. 8După ce Iacov a intrat în Egipt, părinții voștri au strigat către Domnul, iar Domnul i‑a trimis pe Moise și pe Aaron care i‑au scos din Egipt și i‑au adus să locuiască în locul acesta. 9Dar ei L‑au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, astfel că El i‑a vândut în mâinile lui Sisera, conducătorul oștirii Hațorului, în mâinile filistenilor și ale regelui Moabului, care au luptat împotriva lor. 10Ei au strigat către Domnul, zicând: „Am păcătuit căci L‑am părăsit pe Domnul și am slujit baalilor10 Vezi nota de la 7:4. și aștoretelor10 Vezi nota de la 7:3.. Dar acum, eliberează‑ne din mâna dușmanilor noștri și Îți vom sluji Ție.“ 11Și Domnul i‑a trimis pe Ierub-Baal11 Numit și Ghedeon (Jud. 7:1)., pe Bedan11 Un alt nume, probabil, pentru Barak., pe Iefta și pe Samuel și v‑a eliberat din mâna dușmanilor din jurul vostru, astfel încât ați locuit în siguranță.
12Dar când ați văzut că Nahaș, regele fiilor lui Amon, se îndreaptă împotriva voastră, deși Domnul, Dumnezeul vostru, vă era Împărat, mi‑ați zis: „Nu, ci să domnească un rege peste noi!“ 13Iată deci regele pe care l‑ați ales și pe care l‑ați cerut. Domnul a pus peste voi un rege. 14Dacă vă veți teme de Domnul și Îi veți sluji, dacă veți asculta de glasul Său și nu vă veți răzvrăti împotriva poruncii Domnului, Îl veți urma pe Domnul, Dumnezeul vostru, atât voi, cât și regele care a fost pus să domnească peste voi. 15Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului și vă veți împotrivi poruncii Domnului, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră, așa cum a fost împotriva părinților voștri.
16Rămâneți în continuare aici și priviți acest mare lucru pe care Domnul îl va face înaintea ochilor voștri. 17Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe Domnul și El va trimite tunet și ploaie17 În vremea secerișului (mai‑iunie) era aproape de neconceput să plouă în acea zonă. De asemenea, ploaia putea să pună în pericol recolta (vezi și Prov. 26:1).. Atunci veți înțelege că ați făcut un mare rău în ochii Domnului, cerând pentru voi un rege.
18Samuel L‑a chemat pe Domnul, iar Domnul a trimis tunet și ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s‑a temut foarte tare de Domnul și de Samuel.
19Tot poporul i‑a zis lui Samuel:
– Roagă‑te Domnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre și răul de a cere pentru noi un rege.
20Samuel a răspuns poporului:
– Nu vă temeți! Ați făcut tot răul acesta, dar să nu vă întoarceți din a‑L urma pe Domnul și din a‑I sluji Domnului cu toată inima voastră. 21Nu vă duceți după lucruri deșarte21 Sau: idoli fără valoare., care nu vă aduc niciun folos și nici nu vă eliberează deoarece sunt lucruri deșarte. 22Domnul nu‑Și va părăsi poporul datorită Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său. 23În ce mă privește, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului încetând să mă rog pentru voi. De asemenea, vă voi învăța calea cea bună și dreaptă. 24Numai să vă temeți de Domnul și să‑I slujiți cu credincioșie, din toată inima voastră, căci vedeți ce lucruri mari a făcut pentru voi. 25Dar dacă veți continua să faceți răul, veți fi spulberați, atât voi, cât și regele vostru.
