Amplified Bible

1 Chronicles 21

Census Brings Pestilence

1Satan [the adversary] stood up against Israel and incited David to [a]count [the population of] Israel. So David said to Joab and the leaders of the people, “Go, count Israel from Beersheba to Dan, and bring me their total, so that I may know it.” Joab said, “May the Lord add to His people a hundred times as many as they are! But, my lord the king, are they not all my lord’s servants? Why then does my lord require this? Why will he bring guilt on Israel?” But the king’s word prevailed over Joab. So Joab left and went throughout all Israel and came to Jerusalem. Then Joab gave the total of the census of the people to David. And all Israel were 1,100,000 men who drew the sword; and in Judah 470,000 men who drew the sword. But he did not count Levi and Benjamin among them, because the king’s order was detestable to Joab.

Now God was displeased with this act [of arrogance and pride], and He struck Israel. Then David said to God, “I have sinned greatly because I have done this thing. But now, I beseech You, take away the wickedness and guilt of Your servant, for I have acted very foolishly.”

And the Lord said to Gad, David’s seer, 10 “Go and tell David, saying, ‘Thus says the Lord, “I offer you three choices; choose for yourself one of them, which I will do to you [as punishment for your sin].”’” 11 So Gad came to David and said to him, “Thus says the Lord: ‘Choose for yourself 12 either three years of famine, or three months to be swept away before your enemies, while the sword of your enemies overtakes you, or else three days of the sword of the Lord and plague in the land, and the angel of the Lord bringing destruction throughout all the territory of Israel.’ Now therefore, consider what answer I shall return to Him who sent me.” 13 David said to Gad, “I am in great distress; please let me fall into the hands of the Lord, for His mercies are very great; but do not let me fall into the hand of man.”

14 So the Lord sent a plague on Israel, and 70,000 men of Israel fell. 15 God sent an angel to Jerusalem to destroy it; and as he was destroying it, the Lord looked, and relented concerning the catastrophe and said to the destroying angel, “It is enough; now remove your hand [of judgment].” And the angel of the Lord was standing by the threshing floor of Ornan the Jebusite. 16 Then David raised his eyes and saw the angel of the Lord standing between earth and heaven, having a drawn sword in his hand stretched out over Jerusalem. Then David and the elders, covered in sackcloth, fell on their faces. 17 David said to God, “Is it not I who commanded the people to be counted? I am the one who has sinned and done evil; but as for these sheep [the people of Israel], what have they done? O Lord my God, please let Your hand be against me and my father’s house, but not against Your people that they should be plagued.”

David’s Altar

18 Then the angel of the Lord commanded Gad to say to David, that David should go up and build an altar to the Lord on the [b]threshing floor of Ornan the Jebusite. 19 So David went up at Gad’s word, which he spoke in the name of the Lord. 20 Now Ornan was threshing wheat, and he turned back and saw the angel; and his four sons who were with him hid themselves. 21 As David came to Ornan, Ornan looked and saw him, and went out from the threshing floor and bowed down before David with his face to the ground. 22 Then David said to Ornan, “Give me the site of this threshing floor, so that I may build an altar on it to the Lord. You shall charge me the full price for it, so that the plague may be averted from the people.” 23 Ornan said to David, “Take it for yourself; and let my lord the king do what is good in his eyes. See, I will give you the oxen also for burnt offerings and the threshing sledges (heavy wooden platforms) for wood and the wheat for the grain offering; I give it all.” 24 But King David said to Ornan, “No, I will certainly pay the full price; for I will not take what is yours for the Lord, nor offer a burnt offering which costs me nothing.” 25 So David gave Ornan 600 shekels of gold by weight for the site. 26 Then David built an altar to the Lord there and presented burnt offerings and peace offerings. And he called on the Lord, and He answered him with fire from heaven on the altar of burnt offering. 27 Then the Lord commanded the [avenging] angel, and he put his sword back into its sheath.

28 At that time, when David saw that the Lord had answered him on the threshing floor of Ornan the Jebusite, he sacrificed there. 29 For the tabernacle of the Lord, which Moses made in the wilderness, and the altar of burnt offering were at that time in the high place at Gibeon. 30 But David could not go before it to inquire of God, for he was terrified by the sword of the angel of the Lord.

Notas al pie

  1. 1 Chronicles 21:1 David may have begun to think of himself as a powerful man in command of an invincible nation, rather than a man who relied on God for direction and success in warfare. Joab realized what David was thinking and pleaded with him to change his mind (v 3).
  2. 1 Chronicles 21:18 This threshing floor was on Mt. Moriah in Jerusalem, thought also to be the area where Abraham offered Isaac as a sacrifice. Solomon later built the temple on the site of David’s altar (2 Chr 3:1).

Nouă Traducere În Limba Română

1 Cronici 21

Recensământul poporului

1Satan[a] s-a ridicat împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David ca să facă numărătoarea lui Israel. David le-a zis lui Ioab şi conducătorilor oştirii:

– Mergeţi şi faceţi numărătoarea lui Israel, de la Beer-Şeba pâna la Dan[b], şi aduceţi-mi un răspuns, ca să ştiu la cât se ridică numărul lor.

Dar Ioab i-a zis:

Domnul să înmulţească poporul Său de o sută de ori mai mult! O, rege, stăpânul meu, oare nu suntem toţi slujitorii stăpânului meu? De ce stăpânul meu cere lucrul acesta? De ce să aduci vină asupra lui Israel?

Însă porunca regelui dată lui Ioab a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab a plecat şi a călătorit prin tot Israelul. Apoi s-a întors la Ierusalim. Ioab i-a dat lui David numărul bărbaţilor din popor: în tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbaţi în stare să meargă la război, iar în Iuda – patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să meargă la război. Leviţii şi beniamiţii nu au fost număraţi între aceştia, căci porunca regelui a fost dispreţuită de Ioab. Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, astfel că El l-a lovit pe Israel.

David I-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta.[c] Însă acum iartă, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat întru totul ca un nebun!“

Domnul i-a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: 10 „Du-te şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trei nenorociri îţi pun înainte! Alege una dintre ele şi cu aceea te voi lovi!’»“ 11 Gad a venit la David şi i-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: «Ce alegi? 12 Trei ani de foamete, trei luni în timpul cărora să fii spulberat dinaintea duşmanilor tăi şi atins de sabia duşmanilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi molima să fie în ţară, iar îngerul[d] Domnului să facă prăpăd prin tot teritoriul lui Israel?» Vezi acum ce trebuie să răspund Celui Ce m-a trimis!

13 – Sunt într-o mare strâmtorare, i-a răspuns David lui Gad. Mai bine să cad în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor.

14 Domnul a trimis molima în Israel şi au murit şaptezeci de mii de oameni din Israel. 15 Dumnezeu a trimis îngerul la Ierusalim ca să-l distrugă. Şi în timp ce îl distrugea, Domnul s-a uitat, I-a părut rău pentru acel dezastru şi i-a zis îngerului care distrugea: „Destul! Retrage-ţi mâna!“ Îngerul Domnului se afla lângă aria iebusitului Ornan[e]. 16 David s-a uitat şi l-a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi având în mână sabia scoasă, îndreptată împotriva Ierusalimului. Atunci David şi cei din sfatul bătrânilor, acoperiţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ. 17 Şi David I-a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu să fie numărat poporul? Eu sunt cel care a păcătuit şi a făcut rău! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea şi împotriva familiei mele, dar nu lăsa poporul Tău pradă urgiei!“

18 Îngerul Domnului i-a zis lui Gad să-i ceară lui David să se ducă şi să ridice Domnului un altar pe aria iebusitului Ornan. 19 David s-a dus şi a făcut după cuvântul pe care Gad l-a rostit în Numele Domnului. 20 În timp ce treiera grâul, Ornan s-a întors şi a văzut îngerul; cei patru fii ai lui, care erau cu el, s-au ascuns. 21 Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi l-a văzut pe David; el a ieşit din arie şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui David. 22 David i-a zis lui Ornan:

– Dă-mi locul ariei ca să zidesc aici un altar Domnului – vinde-mi-l la adevărata lui valoare – ca astfel urgia care s-a abătut asupra poporului să înceteze.

23 – Poţi să-l iei! i-a zis Ornan lui David. Stăpânul meu, regele, să facă ce vrea cu el! Iată, dau şi vitele pentru arderi de tot, iar uneltele de treierat vor ţine loc de lemne; de asemenea, grâul va fi pentru darul de mâncare. Dau tot!

24 Regele David i-a zis lui Ornan:

– Nu aşa! Vreau să-l cumpăr la adevăratul lui preţ, căci nu voi aduce Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic!

25 Astfel, David i-a plătit lui Ornan pentru acel loc şase sute de şecheli[f] de aur. 26 David a zidit acolo un altar Domnului şi I-a adus arderi de tot şi jertfe de pace[g]. L-a chemat pe Domnul şi El i-a răspuns cu foc din cer pe altarul arderii de tot. 27 Apoi Domnul i-a vorbit îngerului şi acesta şi-a pus sabia în teacă. 28 De atunci, de când David a văzut că Domnul i-a răspuns în aria iebusitului Ornan, a început să aducă jertfe acolo. 29 Tabernaculul Domnului, pe care Moise îl făcuse în pustie, şi altarul arderilor de tot se aflau, în perioada aceea, pe înălţimea de la Ghivon. 30 David nu a mai putut să meargă acolo să-L caute pe Dumnezeu pentru că îl înspăimântase sabia îngerului trimis de Domnul.

Notas al pie

  1. 1 Cronici 21:1 Sau: Vrăjmaşul; sau: Un vrăjmaş, cu referire fie la diavol, fie la o ameninţare externă care l-a determinat pe David să facă numărătoarea poporului
  2. 1 Cronici 21:2 Sau: de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului, iar Beer-Şeba pe cea sudică
  3. 1 Cronici 21:8 Vezi Ex. 30:12-13
  4. 1 Cronici 21:12 Sau: Îngerul; peste tot în capitol
  5. 1 Cronici 21:15 O variantă a lui Aravna; şi în vs. 18-28
  6. 1 Cronici 21:25 Aproximativ 7 kg
  7. 1 Cronici 21:26 Vezi nota de la 16:1